ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3824/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din data de 6 mai 2009 a Tribunalului Mureș , secția contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosarul nr. 95/102/2009, s-a dispus sesizarea Curții de Apel Târgu-Mureș , secția comercială, de contencios administrativ și fiscal cu soluționarea excepției de nelegalitate a prevederilor art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 1025/2006, excepție invocată de reclamanta I.A.K. Învestită cu soluționarea excepției, Curtea a constatat că emitentul actului administrativ atacat, Guvernul României, a invocat excepția inadmisibilității cererii, pe motiv că, în cauză, nu este vorba de nelegalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, ci de un act administrativ cu caracter normativ, exceptat de la procedura reglementată de art. 4 din Legea nr. 554/2004.

La termenul de judecată din data de 2 iulie 2009, Curtea a pus în discuția părților excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate a dispozițiilor art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 1025/2006. Prin sentința nr. 102 din data de 7 iulie 2009 Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins în principiu și în fond cererea de intervenție formulată de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale în interesul Guvernului României și a respins ca inadmisibilă excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 1025/2006, excepție invocată de reclamanta I.A.K. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că Normele Metodologice aprobate prin H.G.

nr. 1025 nu pot fi considerate sau asimilate actului unilateral cu caracter individual, a cărui legalitate să poată fi cercetată pe calea excepției de nelegalitate reglementată de art. 4 din Legea nr. 554/2004. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen reclamanta, criticând-o ca nelegală, arătând că Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a statuat într-o practică constantă, că după apariția Legii nr. 262/2007, au fost admise excepțiile de nelegalitate cu privire la actele administrative cu caracter normativ. Pe fondul cauzei, se arată că dispozițiile art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 1025/2006, care definesc nașterea „aducerea pe lume a unuia sau mai multor copii" - nu sunt în concordanță cu prevederile art. 1 și art. 6 alin. (1) din O.U.G.

nr. 148/2005, potrivit cărora pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani se primește o indemnizație lunară în cuantum de 800 RON, respectiv „concediul și indemnizația lunară se cuvin pentru flecare dintre primele trei nașteri sau după caz pentru primii trei copii". Se mai arată că definiția dată nașterii prin art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 1025/2006 încalcă prevederile art. 16 alin. (1), art. 49 alin. (1) și (2) din Constituția României, principiul egalității de tratament și instituie discriminări între persoane aflate în situații identice, respectiv între cei proveniți dintr-o naștere concomitentă (gemeni, tripleți) și cei rezultați dintr-o naștere simplă. Astfel fiind, Înalta Curte reține că instanța de fond în mod greșit a constatat că excepția de nelegalitate a unui act administrativ nu poate fi cercetată.

Procedând în acest mod, instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală, urmând a fi casată, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare, în considerarea următoarelor argumente. Asupra calificării actului administrativ unilateral în speță ca normativ sau individual. Actul administrativ normativ cuprinde reglementări de principiu cu caracter obligatoriu, formulate în abstract, în scopul aplicării unui număr nedeterminat de cazuri și persoane. Din acest punct de vedere, actul în speță este unul normativ. Asupra admisibilității excepției de nelegalitate formulată cu privire la un act administrativ normativ. Art. 4 din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data pronunțării sentinței, are următorul conținut: „(1) Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate.

În acest caz, instanța, constatând că de actul administrativ depinde soluționarea litigiului pe fond, sesizează prin încheiere motivată, instanța de contencios administrativ competentă și suspendă cauza. Încheierea de sesizare a instanței de contencios administrativ nu este supusă niciunei căi de atac, iar încheierea prin care se respinge cererea de sesizare poate fi atacată odată cu fondul. Suspendarea cauzei nu se dispune în ipoteza în care instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de nelegalitate este instanța de contencios administrativ competentă să o soluționeze. (2) Instanța de contencios administrativ se pronunță, după procedura de urgență, în ședință publică, cu citarea părților și a emitentului.

În cazul în care excepția de nelegalitate vizează un act administrativ unilateral emis anterior intrării în vigoare a prezentei legi, cauzele de nelegalitate urmează a fi analizate prin raportare la dispozițiile legale în vigoare la momentul emiterii actului administrativ". Din economia textului rezultă, în mod evident, că excepția de nelegalitate, putând fi invocată oricând în cadrul unui proces, adică în soluționarea unei acțiuni aflate pe rolul oricărei instanțe în orice grad de jurisdicție, este un mijloc de apărare, iar nu o acțiune în contenciosul administrativ, în sensul art. 8 din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce privește calificarea actului administrativ unilateral atacat în raport cu nivelul de adresabilitate: individual sau normativ, este evident că omisiunea legiuitorului cu privire la excepția de nelegalitate a actelor normative nu constituie fine de neprimire a excepției pentru aceste acte, pe baza mai multor argumente: 1) în „expunerea de motive" la Legea nr. 262/2007, care a modificat dispozițiile art. 4 în sensul textului mai sus citat, la pct. 2 alin. (6), în legătură cu art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, se arată: „Pentru a se înlătura orice discuție, inițiativa legislativă propunea o completare, textul dobândind redactarea: «legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual sau normativ, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces»". Așadar, modificarea textului viza includerea ambelor categorii de acte în textul art. 4, iar nu doar pe cele individuale.

2) Principiul coerenței legislative impune soluția admisibilității excepției de nelegalitate, atât pentru actele individuale, cât și pentru cele normative, așa încât acest mijloc de apărare să nu fie restrictiv, pierzându-și astfel funcția pentru care a fost creat. Dacă legiuitorul a înțeles să pună la îndemâna persoanelor de drept privat un mijloc de apărare pe cale de excepție pentru acte de autoritate individuale, în privința cărora cei vizați au deja la îndemână acțiunea directă în contenciosul administrativ, pe baza argumentului de logică «afortiori», cu atât mai mult un asemenea mijloc de apărare trebuie oferit persoanelor în legătură cu acte normative a căror adresabilitate este generală și ale căror efecte asupra persoanelor se pot produce ori constata nu doar imediat după emiterea lor, ci și mult ulterior.

3) Din conținutul general al „expunerii de motive" la Legea nr. 262/2007 rezultă cert că modificarea art. 4 a apărut ca necesitate pentru înlăturarea unei ambiguități a textului inițial, în sensul că excepția de nelegalitate poate fi invocată împotriva oricărui act administrativ unilateral, fie el individual sau normativ. Modificarea avea rolul de a include în sfera actelor și pe cele individuale, iar nu de a le exclude pe cele normative. Or, în raport cu acest scop declarat al legii de modificare, efectele acesteia nu pot fi contrare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de I.A.K. împotriva sentinței nr. 103 din 7 iulie 2009 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 septembrie 2009.