ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2756/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Tribunalul Mureș a sesizat Curtea de Apel Târgu

Mureș cu excepția de nelegalitate a prevederilor art. 3 alin. (1) din

H.G. nr. 1025/2006, reținând că de modul de soluționare a

excepției depinde soluționarea cauzei pe fond, având în vedere

că prin acțiunea dedusă judecății, s-a solicitat

anularea deciziei nr. 13211/C din 10 decembrie 2008, emisă de

Direcția Județeană de Muncă și Solidaritate

Socială și Familie Mureș și obligarea acesteia să-i plătească

indemnizația lunară pentru creșterea copilului în cuantum de 1.200

lei, întrucât în cauză este vorba de doi copii gemeni.

Sentința Curții de Apel

Târgu Mureș nr. 103 din 7 iulie 2009, prin care a fost respinsă ca

inadmisibilă excepția de nelegalitate, a fost casată cu

trimitere spre rejudecare, de către Înalta Curte de Casație și

Justiție prin decizia nr. 3824 din 16 septembrie 2009.

Prin încheierea de

ședință din 6 mai 2009, Curtea a fost sesizată cu

soluționarea excepției.

Prin întâmpinarea formulată,

Guvernul României a solicitat respingerea excepției ca inadmisibilă, în

raport de dispozițiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, deoarece

dispozițiile a căror nelegalitate se solicită a se verifica, au

un caracter normativ și nu individual.

Curtea de Apel Târgu Mureș, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința

civilă nr. 22 din 18 februarie 2010 a admis excepția de nelegalitate

invocată de reclamanta I.A.K., constatând nelegalitatea dispozițiilor

art. 3 alin. (1) din H.G.nr. 1025/2006 de aprobare a Normelor metodologice de

aplicare a O.U.G. nr. 148/2009.

Pentru a pronunța această

sentință instanța a reținut următoarele:

Referitor la inadmisibilitatea

excepției, instanța a reținut că aceasta trebuie

respinsă, întrucât din coroborarea art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2005

care se referă la actul administrativ cu caracter individual cu alin. (2)

al aceluiași articol care nu mai face distincție între caracterul

normativ și cel individual al actului administrativ rezultă că

ceea ce trebuie urmărit este ca legea să producă efecte juridice.

În acest sens este și practica

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de

contencios administrativ și fiscal, după intrarea în vigoare a Legii nr.

262/2007, în sensul că excepția de nelegalitate poate viza și

acte normative nu doar individuale.

Pe fondul cauzei, s-a reținut

că dispozițiile art. 3 alin. (1) din H.G nr. 1025/2006 sunt nelegale,

excepția de nelegalitate invocată fiind întemeiată, urmează

a fi admisă, în temeiul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Acordarea indemnizației lunare

de creștere a copilului a fost raportată prin art. 6 din O.U.G nr. 148/2005

la numărul copiilor născuți și nu la numărul

nașterilor, în caz contrar, reține instanța se încalcă

principiul nediscriminării prevăzut de Convenția Europeană

a Drepturilor Omului.

Împotriva acestei sentințe

considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs

Guvernul României.

Recurentul a susținut, în

esență, că H.G. nr. 1025/2006 este temeinică și

legală, fiind adoptată în temeiul art. 108 din Constituția

României, republicată, și al art. 3 din O.U.G. nr. 44/2006 pentru

modificarea și completarea O.U.G. nr. 148/2005 privind susținerea

familiei în vederea creșterii copilului și al Legii nr. 61/1993

privind alocația de stat pentru copii.

Dispozițiile art. 3 alin. (1)

din H.G. nr. 1025/2006, raportat la prevederile art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr.

148/2005, definesc nașterea ca fiind „aducerea pe lume a unuia sau mai

multor copii vii”.

Acest text de lege, susține

recurentul, recunoaște dreptul la acordarea unei singure indemnizații

pentru familie, indiferent dacă aceasta are gemeni, pe considerentul

că această indemnizație reprezintă un substitut al

salariului, deoarece în perioada de creștere și îngrijire a

copilului, contractul individual de muncă al celui în cauză este suspendat,

conform legii.

Recurentul a mai susținut

și faptul că, recunoașterea drepturilor legale pentru fiecare

naștere și nu pentru fiecare copil, nu reprezintă o

problemă de nelegalitate și nu încalcă principiul

egalității de tratament între copiii proveniți dintr-o

sarcină simplă sau multiplă, nefiind vorba de drepturi ce

aparțin copilului ci de măsuri de protecție socială a

familiei.

Printr-o ultimă critică,

recurentul susține că prin decizia nr. 937 din 19 decembrie 2006 a

Curții Constituționale, a fost respinsă excepția de

neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6 alin. (1) din O.U.G.nr. 148/2005,

în raport cu art. 16 din Constituție, reținându-se că dreptul la

concediu este un drept complex cu o componentă patrimonială și

alta nepatrimonială și, că acordarea unei singure

indemnizații lunare, indiferent de numărul de copii rezultați în

urma nașterii este un aspect firesc.

Recursul este nefondat.

Astfel, în ceea ce privește

excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate a

actelor administrative normative, se va reține că aceasta este

neîntemeiată, așa cum corect a reținut și instanța de

fond, în considerentele sentinței atacate.

Astfel, actele administrative

unilaterale cu caracter normativ pot fi supuse oricând controlului de

legalitate, nu numai pe calea excepției de nelegalitate, dar chiar și

pe calea acțiunii directe, conform art. 11 alin. (4) din Legea nr. 554/2004.

De asemenea, conform art. 4 alin. (1)

din legea susmenționată, „Legalitatea unui act administrativ

unilateral cu caracter individual poate fi cercetată oricând în cadrul

unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea

părții interesate”, însă acest text trebuie interpretat în

corelare directă cu alin. (2) al aceluiași articol, în care

legiuitorul nu diferențiază între actele administrative cu caracter

individual și actele administrative cu caracter normativ.

Într-adevăr, potrivit alin. (2)

al art. 4 din Legea nr. 554/2004, „În cazul în care excepția de

nelegalitate vizează un act administrativ unilateral emis anterior

intrării în vigoare a prezentei legi, cauzele de nelegalitate urmează

a fi analizate prin raportare la dispozițiile legale în vigoare la

momentul emiterii actului administrativ”.

Rezultă, așadar, din

coroborarea textelor de lege citate, că excepția de nelegalitate a

unui act administrativ normativ, indiferent de data emiterii acestuia în raport

cu data apariției Legii nr. 554/2004, este admisibilă.

Cu privire la excepția de

nelegalitate, în sine, se va reține, de asemenea, că argumentele

recurenților nu sunt întemeiate.

Astfel, art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr.

148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului

prevede că indemnizația lunară se cuvine pentru fiecare dintre

primele trei nașteri sau, după caz, pentru primii trei copii ai persoanelor

aflate în una dintre situațiile prevăzute la art. 5 alin. (2)

(persoanele care au adoptat copilul, cărora li s-a încredințat

copilul în vederea adopției sau care au copilul în plasament ori în

plasament în regim de urgență, precum și persoana care a fost

numită tutore).

Or, definind nașterea într-o

manieră contrară literei și spiritului O.U.G. nr. 148/2005

și limitând acordarea drepturilor prevăzute de ordonanța de

urgență la numărul nașterilor, prin neluarea în considerare

a numărului copiilor vii rezultați din fiecare naștere, art. 3 alin.

(1) din H.G. nr. 1025/2006 de aprobare a Normelor metodologice de aplicare a

prevederilor O.U.G. nr. 148/2005 contravin prevederilor actului normativ în

aplicarea căruia au fost adoptate.

Într-adevăr, O.U.G. nr. 148/2005

se referă la indemnizația lunară ce se cuvine pentru fiecare

dintre primele trei nașteri sau pentru primii trei copii ai persoanelor

aflate în una din situațiile prevăzute la art. 5 alin. (2) din

același act normativ iar prin modul în care a fost definită

nașterea, prin normele metodologice de aplicare a ordonanței de

urgență, s-a creat o discriminare nepermisă între copii

născuți și cei, de exemplu, adoptați, în sensul că în

cazul adopției s-ar primi o indemnizație pentru fiecare copil, în

ipoteza în care se adoptă doi gemeni, iar pentru gemenii născuți

în cadrul unei familii s-ar acorda o singură indemnizație.

Față de cele arătate,

apreciind că în mod corect instanța de fond a reținut că

prevederile normative atacate nu sunt conforme cu dispozițiile art. 1

și art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 148/2005, sentința atacată

este legală și temeinică, recursul declarat împotriva acesteia

urmând a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Guvernul

României împotriva sentinței civile nr. 22 din 18 februarie 2010 a

Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 26 mai 2010.