ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 646/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 646/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Deliberând asupra recursului de față,

pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, constată următoarele:

Prin încheierea din 3 februarie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, instanță

de recurs, învestită cu soluționarea recursurilor formulate de inculpații N.M.,

I.C., P.V.T., C.L. și B.G. împotriva sentinței penale nr. 1392 din 17 decembrie

2010 pronunțată de Judecătoria Constanța – procedând la verificarea legalității

și temeiniciei măsurii arestării preventive, a menținut conform art. 160

b

C. proc. pen., starea de arest preventiv a inculpaților N.M., I.C., P.V.T., C.L.

și B.G., până la o perioadă de câte 60 zile, cu începere de la 03 februarie

înlocuire a măsurii privative de libertate cu măsura preventivă a obligării de

a nu părăsi localitatea, formulate de inculpații N.M., P.V.T., C.L. și B.G.,

precum și cererea inculpatului P.V.T. de înlocuire a măsurii arestării

preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.

Pentru a dispune astfel, Curtea a

reținut următoarele:

Prin sentința penală nr. 1392 din 17

decembrie 2010 Judecătoria Constanța a condamnat:

- pe inculpatul N.M. la pedeapsa

rezultantă de 17 ani închisoare, cu executare în regim de detenție, pentru

săvârșirea infracțiunii de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni și a trei

infracțiuni de tâlhărie, fapte prevăzute de: art. 323 alin. (1) C. pen., art.

211 alin. (1), alin. (2) lit. a) și c) și alin. (2)

1

lit. a) și b) C.

pen., art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) și c) și alin. (2)

1

lit.

a) și b) C. pen., art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) și c) și alin. (2)

1

lit. a) și b) C. pen., toate patru infracțiunile cu aplicarea art. 33 lit. a) C.

pen.;

- pe inculpatul I.C. la pedeapsa

rezultantă de 17 ani închisoare, cu executare în regim de detenție, pentru

săvârșirea infracțiunilor de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni și a

trei infracțiuni de tâlhărie, fapte prevăzute de: art. 323 alin. (1) C. pen.,

cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) și

c) și alin. (2)

1

lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b)

C. pen., art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) și c) si alin. (2)

1

lit.

a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., art. 211 alin. (1), alin.

(2) lit. a) si c și alin. (2)

1

lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art.

37 lit. b) C. pen., toate patru infracțiunile cu aplicarea art. 33 lit. a) C.

pen.;

- pe inculpatul P.V.T. la pedeapsa

rezultantă de 15 ani închisoare, cu executare în regim de detenție, pentru

săvârșirea infracțiunilor de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni și a

trei infracțiuni de complicitate la tâlhărie, fapte prevăzute de: art. 323 alin.

(1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., art. 26 raportat la art. 211 alin.

(1), alin. (2) lit. a) și c) și alin. (2)

1

lit. a) și b) C. pen. cu

aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., art. 26 raportat la art. 211 alin. (1), alin.

(2) lit. a) și c) și alin. (2)

1

lit. a) si b) C. pen. cu aplicarea art.

37 lit. b) C. pen., art. 26 raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a)

și c) și alin. (2)

1

lit. a) și b) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit.

b) C. pen., toate patru infracțiunile cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

- pe inculpatul C.L. la pedeapsa

rezultantă de 15 ani închisoare, cu executare în regim de detenție, pentru

săvârșirea infracțiunilor de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni și a

trei infracțiuni de complicitate la tâlhărie, fapte prevăzute de: art. 323 alin.

(1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., art. 26 raportat la art. 211 alin.

(1), alin. (2) lit. a) și c) și alin. (2)

1

lit. a) și b) C. pen. cu

aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., art. 26 raportat la art. 211 alin. (1), alin.

(2) lit. a) și c) și alin. (2)

1

lit. a) și b) C. pen. cu aplicarea art.

37 lit. b) C. pen., art. 26 raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a)

și c) și alin. (2)

1

lit. a) și b) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit.

b) C. pen., toate patru infracțiunile cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

- pe inculpatul B.G. la pedeapsa

rezultantă de 15 ani închisoare, cu executare în regim de detenție, pentru săvârșirea

infracțiunilor de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni și a trei

infracțiuni de complicitate la tâlhărie, fapte prevăzute de: art. 323 alin. (1)

C. pen., art. 26 raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) și c) și alin.

(2)

1

lit. a) și b) C. pen., art. 26 raportat la art. 211 alin. (1), alin.

(2) lit. a) și c) și alin. (2)

1

lit. a) și b) C. pen., art. 26

raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a) și c) și alin. (2)

1

lit. a) și b) C. pen., toate patru infracțiunile cu aplicarea art. 33 lit. a) C.

pen.

În baza art. 350 C. pen., instanța

de fond a menținut măsura arestării preventive a acestor 5 inculpați și în baza

art. 88 C. pen. s-a dedus din pedepsele aplicate fiecăruia dintre inculpați

durata reținerii și arestării preventive.

Instanța de fond a reținut că, în

vara anului 2009, inculpatul N.M., alături de coinculpații I.C., P.V.T., C.L.

și B.G., a constituit o asociere ilicită, cu scopul de a comite jafuri armate

asupra unităților comerciale din județul Constanța, care vehiculează sume de

bani sau bunuri de valoare mare, iar, în realizarea scopului asocierii, la

datele de 03 iulie 2009 orele 14

55

, de 28 iulie 2009 orele 12

45

și de 19 august 2009 orele 10

05

, de fiecare dată mascat și înarmat

cu o sabie, împreună cu coinculpatul I.C. și beneficiind de ajutorul

coinculpaților P.V.T., C.L. și B.G., care au asigurat transportul și paza

fiecărui loc al faptei, a sustras, prin amenințări și violență, prima oară

cantitatea de 2.064,12 grame de bijuterii din aur (în valoare totală de 175.450,20

lei) de la magazinul de bijuterii al SC A.C. SRL din orașul Năvodari, a doua

oară cantitatea de 1.842,56 grame de bijuterii din aur (în valoare de 66.360,89

lei) și suma de 11.391,19 lei (creând un prejudiciu în valoare de 77.752.08

lei) de la casa de amanet a SC O.K.C.C. SRL din Constanța, și a treia oară o

sumă de bani în lei, Euro și dolari S.U.A. (creând un prejudiciu total de

41.400 lei) de la casa de schimb valutar a SC B.E.O. SRL din Constanța.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat recurs inculpații N.M., I.C., P.V.T., C.L. și B.G. (alături de alți

inculpați care nu sunt arestați preventiv în cauză) fixându-se termen pe fond

pentru judecarea recursului 24 februarie 2011 și termen la data de 03 februarie

2011 pentru verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive

a acestor inculpați.

Procedând potrivit art. 300

2

raportat la art. 160

b

C. proc. pen. la termenul din 03 februarie

2011, Curtea a constatat următoarele:

Inculpații N.M., I.C., P.V.T., C.L.

și B.G. au fost reținuți și arestați preventiv în cauză, temeiul arestării

preventive fiind cel prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen.

Măsura arestării preventive a

inculpaților N.M., I.C., P.V.T., C.L. și B.G. a fost menținută succesiv de

către instanța de fond cu respectarea dispozițiilor art. 300

1

, art. 300

2

raportat la art. 160

b

C. proc. pen.

Măsura arestării preventive a fost

menținută și prin sentința instanței de fond, potrivit art. 350 alin. (1) C.

proc. pen.

Curtea a apreciat că se impune în

continuare privarea de libertate a inculpaților N.M., I.C., P.V.T., C.L. și B.G.,

față de condamnarea acestora la pedepse rezultante de câte 17 ani închisoare

(pentru primii doi inculpați), respectiv de câte 15 ani închisoare (pentru

ultimii trei inculpați) (cu executarea în regim de detenție) de către instanța

de fond (sentință chiar nedefinitivă, dar cu o puternică valoare asupra

vinovăției inculpaților până ce probele vor fi aprofundate de către instanța de

recurs numai cu examinarea recursului pe fond) față de probele aflate la dosar

până în acest moment, de starea de insecuritate care s-ar crea în comunitate,

în cazul în care inculpații, bănuiți a fi comis infracțiuni cu un grad ridicat

de pericol social și care au dat dovadă de perseverență infracțională, ar fi

judecați în stare de libertate, pentru a proteja ordinea publică, temeiurile

care au stat la baza luării măsurii arestării nu au încetat și impun în

continuare privarea lor de libertate.

Măsura arestării preventive se

justifică în continuare, fără a încălca prezumția de nevinovăție de care se

bucură inculpații până la rămânerea definitivă a hotărârii, deoarece a fost

luată pe baza presupunerii rezonabile, în sensul comiterii unor infracțiuni,

confirmată la instanța de fond și nu tinde să reprezinte o executare anticipată

a pedepsei, durata arestării preventive (aproximativ 1 an și 6 luni pentru

inculpații N.M. și B.G., respectiv de aproximativ 1 an și 4 luni pentru

inculpații I.C., P.V.T., C.L.) nedepășind, la acest moment procesual,

caracterul rezonabil, având în vedere că în acest timp s-au finalizat atât

urmărirea penală cât și cercetarea judecătorească în fața instanței de fond.

Prin urmare, menținerea măsura

arestării preventive față de inculpații N.M., I.C., P.V.T., C.L. și B.G. se

impune în cazul de față, cu atât mai mult cu cât temeiurile care au

determinat-o nu au suferit modificări, iar recurenții inculpați N.M., I.C., P.V.T.,

C.L. și B.G. au fost condamnați de către instanța de fond la pedepse de câte 17

ani închisoare (primii doi inculpați), respectiv la pedepse de câte 15 ani

închisoare (ultimii trei inculpați) cu executare în regim de detenție de către

instanța de fond, menținerea stării de arest preventiv a inculpaților în acest

caz fiind justificată din perspectiva art. 5 paragraful 3 lit. a) din Convenția

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului și nu din perspectiva art. 5

paragraful 3 lit. c) din Convenție, aspect față de care se justifică menținerea

în continuare a stării de arest preventiv a inculpaților, fiind îndeplinit

astfel și scopul măsurii arestării preventive prevăzut de art. 136 alin. (1) C.

proc. pen. (a se vedea și Hotărârea C.E.D.O. în cauza A. împotriva Austriei).

În ceea ce privește cererea

recurenților inculpați de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă

a obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, Curtea a constatat că nu sunt

îndeplinite cerințele art. 139 alin. (1) C. proc. pen. față de considerentele

expuse mai sus, de circumstanțele cauzei în acest stadiu procesual, față de

caracterul necesar al măsurii arestării preventive pentru asigurarea

desfășurării în bune condiții a procedurii judiciare cu privire la inculpați și

față de caracterul proporțional al măsurii cu gravitatea acuzației penale

formulate împotriva acestora și cu scopul urmărit, astfel că a apreciat că

cererea inculpaților de înlocuire a măsurii arestării preventive nu este

întemeiată în acest moment procesual; Curtea a mai constatat că aspectele

personale invocate de către inculpați existau și în momentul săvârșirii faptei și

nu i-au împiedicat pe inculpați să pună în aplicare rezoluția infracțională.

Împotriva acestei încheieri

definitive pronunțată de Curtea de Apel Constanța (instanță de recurs) a

formulat recurs inculpatul I.C., fără a înfățișa motivele de recurs.

Examinând încheierea recurată, în

conformitate cu prevederile art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen.,

Înalta Curte constată că este inadmisibil în virtutea considerentelor ce vor fi

expuse.

Dispozițiile art. 141 C. proc. pen.,

prevăd că „încheierea dată în primă instanță și în apel, prin care se dispune

luarea unei măsuri preventive, revocarea, înlocuirea sau încetarea de drept a

măsurii preventive, precum și împotriva încheierii prin care se dispune

menținerea arestării preventive, poate fi atacată separat, cu recurs, de

procuror sau de inculpat, în termen de 24 de ore de la pronunțare, pentru cei

prezenți, și de la comunicare, pentru cei lipsă. Încheierea prin care prima

instanță sau instanța de apel respinge cererea de revocare, înlocuire sau

încetare de drept a măsurii preventive nu este supusă niciunei căi de atac.”

În cauza de față, măsura arestării

preventive a fost menținută de către instanța de recurs, situație în care

încheierea pronunțată în acest sens are caracter definitiv, legiuitorul

prevăzând în mod expres cazurile în care încheierile prin care se dispune cu

privire la măsurile preventive pot fi atacate cu recurs.

În consecință, Înalta Curte va

respinge ca inadmisibil recursul formulat de inculpatul I.C. împotriva

încheierii din 03 februarie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția penală și

pentru cauze penale cu minori și de familie, conform art. 385

15

pct.

1 lit. a) C. proc. pen.

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare în

favoarea statului, care să includă și onorariul avocatului desemnat din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul I.C.

împotriva încheierii din 3 februarie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția penală

și pentru cauze penale cu minori și de familie, pronunțată în dosarul

nr.13431/212/2010.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 18 februarie 2011.