ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3552/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul P.I. a chemat în judecată pe pârâții S.R. prin C.C.S.D. și S.R. prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând obligarea acestora la plata de daune cominatorii de 200 lei pentru fiecare zi de întârziere până la îndeplinirea obligației de a face stabilită în sarcina sa prin sentința civilă nr. 2399 din 23 septembrie 2008, obligație constând în emiterea deciziei care să conțină titlul de despăgubiri pentru suma stabilită conform raportului de expertiză întocmit de C.E.O.S. în dosarul nr. 24707/CC.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin sentința civilă nr. 2399 din 23 septembrie 2008 a Curții de Apel București, modificată în parte prin Decizia nr. 1164 din 03 martie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție instanța a dispus în mod irevocabil obligarea pârâtului la desemnarea unui evaluator și la emiterea deciziei conținând titlul de despăgubire în baza Legii nr. 247/2005, despăgubiri stabilite ca echivalent a suprafeței de 563 m.p. teren și 205, 82 m.p. construcții preluate în mod abuziv de S.R. prin Decretul de expropriere 103/1987. Reclamantul a precizat că pârâtul nu și-a îndeplinit obligația stabilită prin hotărâre judecătorească de emitere a deciziei, în cauza fiind efectuat doar un raport de evaluare al imobilului care stabilește ca valoare de piață a imobilului suma de 443.131 lei.

Prin sentința civilă nr. 115/ CC din 2 decembrie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice și excepția autorității de lucru judecat în ceea ce privește cererea formulată de reclamant în contradictoriu cu S.R. prin C.C.S.D.; a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă, iar în contradictoriu cu S.R. prin C.C.S.D. pentru existența autorității de lucru judecat. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut următoarele: Astfel, deși cererea reclamantului este întemeiată în drept pe prevederile art. 580 alin. (l) C. proc.

civ., Curtea apreciază că temeiul juridic al acesteia îl constituie pretinsa neexecutare a obligațiilor stabilite de către instanța de contencios administrativ, astfel încât în cauză sunt aplicabile instituțiile prevăzute de legea organică a contenciosului administrativ și nu cele reglementate de Codul de procedură civilă, instanța fiind datoare să stabilească dispozițiile legale aplicabile în raport de ce a determinat raportul juridic de conflict și nu de temeiul de drept. Instanța de fond a reținut faptul că reclamantul a solicitat obligarea pârâților la plata de daune cominatorii pentru neexecutarea sentinței civile nr. 2399 din 23 septembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. 4689/2/2008, prin care a fost admisă acțiunea formulată în contradictoriu cu S.R.

prin C.C.S.D., fiind obligată pârâta la desemnarea unui evaluator pentru întocmirea raportului de evaluare și la emiterea deciziei conținând titlu de despăgubire, sub sancțiunea plății de daune cominatorii de 50 lei pe zi de întârziere de la data rămânerii definitive a hotărârii ce se va pronunța. În esență, instanța a considerat că pârâtul Ministerul Finanțelor Publice nu are calitate procesuală pasivă, nefiind parte sau participant obligat prin sentința a cărei neexecutare se pretinde, nici în nume propriu și nici în numele S.R., iar față de pârâta C.C.S.D.

operează autoritatea de lucru judecat, întrucât obligația stabilită în sarcina acestei pârâte prin sentința nr. 2399/2008 a fost deja prevăzută sub sancțiunea plății de daune cominatorii, reclamantul deținând un titlu executoriu pe care îl poate pune în executare sub acest aspect, reținând astfel că în cauză există autoritate de lucru judecat, pentru că există tripla identitate de părți, obiect și cauză prevăzută de art. 1201 C. civ. Împotriva sentinței civile nr. 115/ CC din 2 decembrie 2009 a declarat recurs reclamantul P.I., solicitând casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, susținând în esență că în mod greșit prima instanță a apreciat și reținut că în cauză operează autoritatea de lucru judecat, deși sentința civilă nr. 2399 din 23 septembrie 2008 a fost desființată în parte prin decizia nr. 1164 din 3 martie 2009, în sensul că, s-a înlăturat sancțiunea plății de daune cominatorii.

Totodată, recurentul a susținut că în mod greșit instanța de fond a trecut la soluționarea excepției autorității de lucru judecat, fără a pune în discuție această excepție și fără a-i oferi posibilitatea de a se apăra. Recurentul critică sentința atacată și cu privire la modul de soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, considerând că instanța a confundat calitatea de parte a acestei instituții cu aceea de reprezentant al pârâtului S.R. În drept au fost invocate dispozițiile art. 24 din Legea nr. 554/2004 și art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Intimata C.C.S.D. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat de recurentul - reclamant și menținerea sentinței pronunțate ca fiind legală și temeinică, susținând în esență că, în mod corect instanța de fond a invocat din oficiu excepția autorității de lucru judecat și a respins acțiunea formulată.

În ceea ce privește îndeplinirea obligației stabilite prin hotărârea judecătorească, intimata a susținut că și-a îndeplinit obligația statuată prin sentința civilă nr. 2399 din 23 septembrie 2008 a Curții de Apel București, fiind emisă decizia nr. 7063 din 18 noiembrie 2009. În drept au fost invocate dispozițiile Legii nr. 10/2001 republicată, Legea nr. 247/2005, H.G. nr. 1095/2005, Legea nr. 554/2004 art. 299 și urm. C. proc. civ. Analizând sentința atacată în raport de criticile formulate de dispozițiile legale incidente în cauză cât și în temeiul dispozițiilor art. 304 1 C. proc. civ., se constată că recursul formulat în cauză este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente: În fapt, recurentul - reclamant s-a adresat instanței de judecată solicitând obligarea pârâților S.R.

prin C.C.S.D. și a Ministerului Finanțelor Publice la plata de daune cominatorii de 200 lei pentru fiecare zi de întârziere până la îndeplinirea obligației de a face stabilită în sarcina sa prin sentința civilă nr. 2399 din 23 septembrie 2009 a Curții de Apel București, pronunțată în dosarul nr. 4689/2/2008, modificată în parte prin Decizia civilă nr. 1164 din 3 martie 2008, obligație constând în emiterea deciziei care să conțină titlul de despăgubiri pentru suma stabilită conform raportului de evaluare, întocmit de C.E.O.S. în dosarul nr. 24707/CC, arătând că pârâtul nu și-a îndeplinit obligația stabilită prin hotărârea judecătorească de emitere a deciziei, în cauză fiind efectuat doar un raport de evaluare prin care s-a stabilit valoarea de piață a imobilului în sumă de 443.131 lei.

Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 580 3 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte constată că în mod corect instanța de fond a reținut prin sentința criticată, faptul că temeiul juridic al cererii formulate îl constituie art. 24 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ cu modificările și completările ulterioare, întrucât cererea formulată vizează neexecutarea obligațiilor stabilite de către instanța de contencios administrativ și totodată a reținut ca fiind întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, acesta nefiind parte sau participant obligat prin sentința a cărei neexecutare se pretinde, astfel că susținerile recurentului cu privire la soluționarea acestei excepții nu pot fi reținute întrucât sunt nefondate.

În ceea ce privește criticile formulate de recurent cu privire la greșita soluționare a excepției autorității de lucru judecat, care a fost admisă prin sentința atacată, Înalta Curte constată că sunt fondate, instanța de fond apreciind în mod eronat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 1201 C. civ. și 166 C. proc. civ., respectiv tripla identitate de părți, cauză și obiect. Astfel, deși instanța a reținut că temeiul cererii formulate de recurentul - reclamant îl constituie dispozițiile art. 24 din Legea nr. 554/2004, întrucât se reclamă neexecutarea parțială a unei hotărâri judecătorești pronunțate de către instanța de contencios administrativ prin care intimatul - pârât a fost obligat la emiterea deciziei conținând titlul de despăgubire, instanța a apreciat în mod eronat că cererea formulată ar avea aceleași părți, obiect și cauză și că excepția autorității de lucru judecat, invocată din oficiu este întemeiată.

Astfel, cum rezultă din probatoriul administrat în cauză între cele două cereri formulate de reclamant nu există identitatea de obiect și cauză, prima cerere fiind formulată în temeiul dispozițiilor art. 1 și 8 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ și a avut ca obiect obligarea pârâtului la evaluarea și emiterea deciziei privind titlul de despăgubiri în timp ce a doua cerere a fost formulată în temeiul dispozițiilor art. 24 din aceeași lege, întrucât reclamantul solicita instanței să constate neexecutarea hotărârii pronunțate în cauza anterioară. Reținând în mod greșit autoritatea de lucru judecat între cele două cauze, instanța a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală, constatându-se incidența în cauză a motivului de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. și în consecință, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., recursul va fi admis, se va casa sentința atacată și cauza va fi trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de P.I. împotriva sentinței civile nr. 115/ CC din 2 decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 iulie 2010.