ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3552/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul P.I. a

chemat în judecată pe pârâții S.R. prin C.C.S.D. și S.R. prin Ministerul

Finanțelor Publice, solicitând obligarea acestora la plata de daune cominatorii

de 200 lei pentru fiecare zi de întârziere până la îndeplinirea obligației de a

face stabilită în sarcina sa prin sentința civilă nr. 2399 din 23 septembrie 2008,

obligație constând în emiterea deciziei care să conțină titlul de despăgubiri

pentru suma stabilită conform raportului de expertiză întocmit de C.E.O.S. în

dosarul nr. 24707/CC.

În motivarea cererii, reclamantul a

arătat că prin sentința civilă nr. 2399 din 23 septembrie 2008 a Curții de Apel

București, modificată în parte prin Decizia nr. 1164 din 03 martie 2009 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție instanța a dispus în mod irevocabil

obligarea pârâtului la desemnarea unui evaluator și la emiterea deciziei

conținând titlul de despăgubire în baza Legii nr. 247/2005, despăgubiri

stabilite ca echivalent a suprafeței de 563 m.p. teren și 205, 82 m.p.

construcții preluate în mod abuziv de S.R. prin Decretul de expropriere

103/1987.

Reclamantul a precizat că pârâtul nu

și-a îndeplinit obligația stabilită prin hotărâre judecătorească de emitere a

deciziei, în cauza fiind efectuat doar un raport de evaluare al imobilului care

stabilește ca valoare de piață a imobilului suma de 443.131 lei.

Prin sentința civilă nr. 115/ CC din

2 decembrie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a

pârâtului Ministerul Finanțelor Publice și excepția autorității de lucru

judecat în ceea ce privește cererea formulată de reclamant în contradictoriu cu

S.R. prin C.C.S.D.; a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul

Ministerul Finanțelor Publice ca fiind formulată împotriva unei persoane

lipsite de calitate procesuală pasivă, iar în contradictoriu cu S.R. prin C.C.S.D.

pentru existența autorității de lucru judecat.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța a reținut următoarele:

Astfel, deși cererea reclamantului

este întemeiată în drept pe prevederile art. 580 alin. (l) C. proc. civ.,

Curtea apreciază că temeiul juridic al acesteia îl constituie pretinsa

neexecutare a obligațiilor stabilite de către instanța de contencios

administrativ, astfel încât în cauză sunt aplicabile instituțiile prevăzute de

legea organică a contenciosului administrativ și nu cele reglementate de Codul

de procedură civilă, instanța fiind datoare să stabilească dispozițiile legale

aplicabile în raport de ce a determinat raportul juridic de conflict și nu de

temeiul de drept.

Instanța de fond a reținut faptul că

reclamantul a solicitat obligarea pârâților la plata de daune cominatorii

pentru neexecutarea sentinței civile nr. 2399 din 23 septembrie 2008 pronunțată

de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

în dosarul nr. 4689/2/2008, prin care a fost admisă acțiunea formulată în

contradictoriu cu S.R. prin C.C.S.D., fiind obligată pârâta la desemnarea unui

evaluator pentru întocmirea raportului de evaluare și la emiterea deciziei

conținând titlu de despăgubire, sub sancțiunea plății de daune cominatorii de

50 lei pe zi de întârziere de la data rămânerii definitive a hotărârii ce se va

pronunța.

În esență, instanța a considerat că

pârâtul Ministerul Finanțelor Publice nu are calitate procesuală pasivă,

nefiind parte sau participant obligat prin sentința a cărei neexecutare se

pretinde, nici în nume propriu și nici în numele S.R., iar față de pârâta C.C.S.D.

operează autoritatea de lucru judecat, întrucât obligația stabilită în sarcina

acestei pârâte prin sentința nr. 2399/2008 a fost deja prevăzută sub sancțiunea

plății de daune cominatorii, reclamantul deținând un titlu executoriu pe care

îl poate pune în executare sub acest aspect, reținând astfel că în cauză există

autoritate de lucru judecat, pentru că există tripla identitate de părți,

obiect și cauză prevăzută de art. 1201 C. civ.

Împotriva sentinței civile nr. 115/

CC din 2 decembrie 2009 a declarat recurs reclamantul P.I., solicitând casarea

sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, susținând în esență că în

mod greșit prima instanță a apreciat și reținut că în cauză operează autoritatea

de lucru judecat, deși sentința civilă nr. 2399 din 23 septembrie 2008 a fost desființată în parte prin decizia nr. 1164 din 3 martie 2009, în sensul că, s-a înlăturat

sancțiunea plății de daune cominatorii. Totodată, recurentul a susținut că în

mod greșit instanța de fond a trecut la soluționarea excepției autorității de

lucru judecat, fără a pune în discuție această excepție și fără a-i oferi posibilitatea

de a se apăra.

Recurentul critică sentința atacată

și cu privire la modul de soluționare a excepției lipsei calității procesuale

pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, considerând că instanța a

confundat calitatea de parte a acestei instituții cu aceea de reprezentant al

pârâtului S.R.

În drept au fost invocate dispozițiile

art. 24 din Legea nr. 554/2004 și art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Intimata C.C.S.D. a formulat întâmpinare

prin care a solicitat respingerea recursului formulat de recurentul - reclamant

și menținerea sentinței pronunțate ca fiind legală și temeinică, susținând în

esență că, în mod corect instanța de fond a invocat din oficiu excepția

autorității de lucru judecat și a respins acțiunea formulată.

În ceea ce privește îndeplinirea

obligației stabilite prin hotărârea judecătorească, intimata a susținut că și-a

îndeplinit obligația statuată prin sentința civilă nr. 2399 din 23 septembrie 2008 a Curții de Apel București, fiind emisă decizia nr. 7063 din 18 noiembrie 2009.

În drept au fost invocate

dispozițiile Legii nr. 10/2001 republicată, Legea nr. 247/2005, H.G. nr. 1095/2005,

Legea nr. 554/2004 art. 299 și urm. C. proc. civ.

Analizând sentința atacată în raport

de criticile formulate de dispozițiile legale incidente în cauză cât și în

temeiul dispozițiilor art. 304

1

C. proc. civ., se constată că

recursul formulat în cauză este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele

considerente:

În fapt, recurentul - reclamant s-a

adresat instanței de judecată solicitând obligarea pârâților S.R. prin C.C.S.D.

și a Ministerului Finanțelor Publice la plata de daune cominatorii de 200 lei pentru

fiecare zi de întârziere până la îndeplinirea obligației de a face stabilită în

sarcina sa prin sentința civilă nr. 2399 din 23 septembrie 2009 a Curții de Apel București, pronunțată în dosarul nr. 4689/2/2008, modificată în parte prin

Decizia civilă nr. 1164 din 3 martie 2008, obligație constând în emiterea deciziei

care să conțină titlul de despăgubiri pentru suma stabilită conform raportului

de evaluare, întocmit de C.E.O.S. în dosarul nr. 24707/CC, arătând că pârâtul

nu și-a îndeplinit obligația stabilită prin hotărârea judecătorească de emitere

a deciziei, în cauză fiind efectuat doar un raport de evaluare prin care s-a

stabilit valoarea de piață a imobilului în sumă de 443.131 lei.

Cererea a fost întemeiată pe

dispozițiile art. 580

3

alin. (1) C. proc. civ.

Înalta Curte constată că în mod corect

instanța de fond a reținut prin sentința criticată, faptul că temeiul juridic

al cererii formulate îl constituie art. 24 din Legea nr. 554/2004 a

contenciosului administrativ cu modificările și completările ulterioare,

întrucât cererea formulată vizează neexecutarea obligațiilor stabilite de către

instanța de contencios administrativ și totodată a reținut ca fiind întemeiată

excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor

Publice, acesta nefiind parte sau participant obligat prin sentința a cărei neexecutare

se pretinde, astfel că susținerile recurentului cu privire la soluționarea acestei

excepții nu pot fi reținute întrucât sunt nefondate.

În ceea ce privește criticile formulate

de recurent cu privire la greșita soluționare a excepției autorității de lucru

judecat, care a fost admisă prin sentința atacată, Înalta Curte constată că

sunt fondate, instanța de fond apreciind în mod eronat că în cauză sunt îndeplinite

condițiile prevăzute de dispozițiile art. 1201 C. civ. și 166 C. proc. civ.,

respectiv tripla identitate de părți, cauză și obiect.

Astfel, deși instanța a reținut că temeiul

cererii formulate de recurentul - reclamant îl constituie dispozițiile art. 24

din Legea nr. 554/2004, întrucât se reclamă neexecutarea parțială a unei

hotărâri judecătorești pronunțate de către instanța de contencios administrativ

prin care intimatul - pârât a fost obligat la emiterea deciziei conținând titlul

de despăgubire, instanța a apreciat în mod eronat că cererea formulată ar avea aceleași

părți, obiect și cauză și că excepția autorității de lucru judecat, invocată

din oficiu este întemeiată.

Astfel, cum rezultă din probatoriul administrat

în cauză între cele două cereri formulate de reclamant nu există identitatea de

obiect și cauză, prima cerere fiind formulată în temeiul dispozițiilor art. 1

și 8 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ și a avut ca obiect

obligarea pârâtului la evaluarea și emiterea deciziei privind titlul de

despăgubiri în timp ce a doua cerere a fost formulată în temeiul dispozițiilor art.

24 din aceeași lege, întrucât reclamantul solicita instanței să constate

neexecutarea hotărârii pronunțate în cauza anterioară.

Reținând în mod greșit autoritatea

de lucru judecat între cele două cauze, instanța a pronunțat o hotărâre

netemeinică și nelegală, constatându-se incidența în cauză a motivului de

recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și în consecință,

în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., recursul va

fi admis, se va casa sentința atacată și cauza va fi trimisă spre rejudecare

aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de P.I.

împotriva sentinței civile nr. 115/ CC din 2 decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite

cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 15 iulie 2010.