ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2823/2011

Asupra conflictului negativ de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 653 din 3

februarie 2011 pronunțată în dosarul nr. 3857/84/2010 al Tribunalului Sălaj,

s-a admis excepția necompetenței materiale și s-a dispus declinarea competenței

de soluționare a cererii formulate de SC G.C. SRL în contradictoriu cu D.G.F.P.

Sălaj privind anularea Deciziei nr. 61/2010 și a Deciziei de impunere nr. 539/2009,

în favoarea Curții de Apel Cluj.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul

Sălaj a reținut că prin cererea formulată de reclamanta SC G.C. SRL Zalău se

solicită a se dispune anularea Deciziei nr. 61/2010 emisă de D.G.F.P. a

Județului Sălaj precum și a actelor care au stat la baza emiterii ei.

A mai reținut că prin Decizia de

impunere nr. 539/2009 din 22 decembrie 2009 a fost stabilită în sarcina

reclamantei obligația de a achita un debit în valoare totală de 491.143 lei la

acesta urmând a se calcula penalități, și majorări de întârziere calculate până

la data sesizării instanței.

Aplicând dispozițiile art. 10 alin. (1)

teza I din Legea nr. 554/2004 raportat la faptul că în cauză debitul depășește

valoarea de 500.000 lei, Tribunalul Sălaj a constatat că soluționarea cauzei

cade în competența Curții de Apel Cluj, secția contencios administrativ și

fiscal.

În raport de obiectul acțiunii în

contencios fiscal formulată de reclamantă, Curtea de Apel Cluj, din oficiu,

întemeiat pe dispozițiile art. 137 alin. (l) C. proc. civ., raportat la art. 10

din Legea nr. 554/2004 a invocat excepția necompetenței materiale de

soluționare a acțiunii.

Prin sentința civilă nr. 201 din 28

martie 2011, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ

și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de

soluționare a cererii formulată de reclamanta SC G.C. SRL” în contradictoriu cu

pârâta D.G.F.P. a Județului Sălaj având ca obiect contestație act administrativ

fiscal, în favoarea Tribunalului Sălaj.

A constatat existența conflictului

negativ de competență și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru

soluționarea acestuia.

A reținut Curtea de Apel Cluj că

potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele

administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene,

precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale,

precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluționează în

fond de tribunalele administrativ - fiscale, iar cele privind actele administrative

emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care

privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale

acestora mai mari de 500.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de

contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege

organică specială nu se prevede altfel.

În speță, a constatat că prezentul

litigiu vizează anularea actelor administrativ fiscale ale pârâtei - respectiv

Decizia nr. 61/2010 și decizia de impunere nr. 539/2009, în care sunt stabilite

pretinse obligații fiscale suplimentare ale reclamantei al căror cuantum este

de 491.143 lei.

A concluzionat în sensul că rezultă

fără echivoc împrejurarea că demersul judiciar al reclamantei privește taxe,

impozite, contribuții, etc. al căror cuantum este inferior valorii de 500.000

lei astfel că revine în competența tribunalului, ca primă instanță, competența

materială de soluționare a litigiului.

Înalta Curte de Casație și Justiție,

constatând că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 pct. 2,

art. 21 și art. 22 alin. (3) C. proc. civ., urmează să stabilească instanța

competentă a soluționa pricina în raport cu obiectul acesteia și cu

dispozițiile legale incidente ei.

Analizând actele și lucrările dosarului,

Înalta Curte constată că reclamanta a solicitat, prin acțiunea introductivă,

anularea Deciziei nr. 61/2010 emisă de D.G.F.P. a Județului Sălaj prin care s-a

respins contestația formulată de societatea reclamantă împotriva Deciziei de

impunere nr. 539/2009 din 22 decembrie 2009 care stabilea în sarcina

reclamantei un debit de 491.143 lei., la această sumă urmând a fi calculate

penalități și majorări de întârziere, care însă nu au fost cuantificate prin

decizia de impunere atacată.

Art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004

reglementează competența materială a instanței de contencios administrativ și

fiscal, prin derogare de la prevederile Codului de procedură civilă, în raport

de două criterii și anume: poziția organului emitent în structura aparatului

administrației publice și, în cazul actelor administrative ce privesc taxe,

impozite, contribuții sau datorii vamale, ori accesorii ale acestora, cuantumul

sumei ce formează obiectul actului contestat.

Din interpretarea textului legal

menționat se desprinde concluzia că dacă litigiul poartă asupra unui act

administrativ care se referă la taxe, impozite, contribuții sau datorii vamale,

ori accesorii ale acestora, competența materială a instanței se stabilește

exclusiv în funcție de criteriul valoric, indiferent de poziționarea, în cadrul

organelor administrației publice a autorității publice emitente a actului

contestat. Astfel, tribunalele soluționează în fond cererile având ca obiect

taxe, impozite, contribuții sau datorii vamale, și accesorii ale acestora de până

la 500.000 lei, iar curțile de apel, litigiile în cazul cărora suma este mai

mare de 500.000 lei.

Cum, în speța de față, suma reținută

în decizia de impunere este mai mică de 500.000 lei neavând relevanță poziția

organului emitent în sistemul administrației publice, Înalta Curte

concluzionează că, în prezenta cauză, competența materială de soluționare în

primă instanță a acesteia revine, în prima instanță, Tribunalului Sălaj, secția

contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a

cauzei privind pe reclamanta SC G.C. SRL și pârâta D.G.F.P. a Județului Sălaj,

în favoarea Tribunalului Sălaj, secția contencios administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi,

17 mai 2011.