ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 304/2011

Asupra conflictului negativ

de față:

Din examinarea actelor

și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului

Comercial Cluj creditoarea SC C. SRL a solicitat obligarea debitoarei SC C.G. SRL

la plata sumei totale de 156117,24 RON reprezentând debit și penalități de întârziere

aferente unor facturi emise în temeiul contractului nr. XX din 2008 încheiat de

părți.

În drept reclamanta -

creditoare a invocat dispozițiile O.U.G. nr. 119/2007.

Tribunalul Comercial Cluj,

prin sentința nr. 7365/2009 a admis excepția de necompetență materială, invocată

din oficiu, și a dispus declinarea competenței în favoarea Judecătoriei Ploiești.

În fundamentarea acestei

sentințe Tribunalul Comercial Cluj a făcut aplicarea art. 10 C. proc. civ., declinarea

competenței în favoarea Judecătoriei Ploiești fiind în beneficiul creditoarei care

a formulat cererea de chemare în judecată și care are libertatea de a alege între

instanțele competente alternativ.

Judecătoria Ploiești,

secția civilă, prin sentința nr. 6628 din 28 mai 2010 a admis excepția de necompetență

materială invocată din oficiu și și-a declinat competența în favoarea Tribunalului

Prahova, secția comercială și de contencios administrativ.

Pentru a pronunța această

sentință instanța a făcut aplicarea art. 5 O.U.G. nr. 119/2007 coroborată cu

art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ..

Tribunalul Prahova, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 409 din 6 octombrie

2010, a admis excepția de necompetență teritorială invocată din oficiu și a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Comercial Cluj și a

trimis dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială pentru soluționarea

conflictului negativ de competență.

În pronunțarea acestei

hotărâri instanța a constatat că în speță sunt incidente dispozițiile art. 10

alin. (2) al contractului încheiat de părți coroborat cu art. 19 C. proc. civ..

Înalta Curte, examinând

parcursul procesual al cauzei din perspectiva declinărilor succesive de competență,

constată în temeiul art. 20 alin. (2) C. proc. civ. următoarele aspecte.

În mod consensual părțile

au stabilit prin art. 10 alin. (2) din contractul nr. ZZ din 2008, ce constituie

temeiul juridic al acțiunii, să supună eventualele litigii izvorâte din contract

instanțelor judecătorești din Cluj Napoca, dispoziții ce nu contravin - față de

obiectul cauzei și calitatea părților litigante - dispozițiilor art. 19 C.

proc. civ. care lasă părților posibilitatea de a conveni prin înscris ca pricinile

referitoare la bunuri să fie judecate de alte instanțe decât acelea care, potrivit

legii, au competență teritorială.

Așa fiind, prin învestirea

inițială a Tribunalului Comercial Cluj reclamanta a dat curs clauzei înscrise în

art. 10 alin. (2) din contract, procedând în mod legal la învestirea instanței competente

potrivit manifestării de voință a părților litigante.

Dezînvestindu-se, Tribunalul

Comercial Cluj nu a făcut decât să încalce principiul libertății contractuale consacrat

de art. 969 C. civ..

În considerarea celor

ce preced Înalta Curte stabilește competența în favoarea Tribunalului Comercial

Cluj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența în favoarea Tribunalului

Comercial Cluj.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 ianuarie

2011.