ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5447/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Soluția instanței de fond

Prin încheierea din

data de 20 iulie 2011, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a A.N.A.F.,

invocată de această autoritate și a respins cererea formulată în contradictoriu

cu această pârâtă pentru lipsa calității procesuale pasive.

A respins excepția

inadmisibilității invocată de către pârâta D.G.F.P. Sălaj.

A admis, în parte,

cererea formulată de către SC B.H.I. SRL prin administrator special B.I. în

contradictoriu cu D.G.F.P. Sălaj și, în consecință, a dispus suspendarea

executării deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de

plată stabilite prin inspecția fiscală din 28 februarie 2011, până la soluționarea

definitivă și irevocabilă a acțiunii în anularea aceleiași decizii ce face

obiectul Dosarului nr. 859/33/2011 al Curții de Apel Cluj, precum și

suspendarea executării actelor administrative din 2 februarie 2011, din 9 noiembrie

2010 și din 12 iulie 2010 privind obligațiile fiscale în cuantum total de

3.925.094 RON, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii în

anularea actelor administrative sus menționate, ce face obiectul Dosarului nr.

859/33/2011 al Curții de Apel Cluj; a obligat pârâta să plătească reclamantei

cheltuieli de judecată în sumă de 10,3 RON.

Pentru a admite excepția

lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A.N.A.F., prima instanță a reținut

că actele contestate nu au fost emise de această autoritate, raportul juridic născându-se

între societate și emitentul actului, D.G.F.P. Sălaj.

Referitor la excepția

inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâta D.G.F.P. Sălaj, prima instanță a

reținut că atât decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de

plată stabilite prin inspecția fiscală din 28 februarie 2011, cât și suplimentările

la declarațiile de creanță din 2 februarie 2011, din 9 noiembrie 2010 și din 12.07.2010

privind obligațiile fiscale în cuantum total de 3.925.094 RON, reprezintă acte administrative

fiscale, supuse controlului de legalitate și se circumscriu sferei actelor la care

face referire art. 41 din C. proc. fisc.

De asemenea, a fost înlăturată

apărarea pârâtei referitoare la imposibilitatea contestării pe calea contenciosului

fiscal a actelor emise în cursul procedurii insolvenței, reținând că această împrejurare

nu poate modifica natura juridică a acestor acte care pot fi supuse verificării

potrivit legilor speciale în baza cărora s-au născut, având în vedere și prevederile

art. 66 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 85/2006.

Referitor la fondul cererii

de suspendare, prima instanță a reținut că sunt întrunite cumulativ cerințele impuse

de art. 14 alin. (1) și art. 15 din Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările

ulterioare, privind suspendarea executării actelor administrative contestate.

Prima instanță a constatat

existența unor împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură

să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, în

sensul că ar există o situație litigioasă mai veche între părți cu privire la cuantumul

obligațiilor datorate de către reclamant, obligații care anterior au fost greșit

stabilite de către pârâtă, aspecte ce urmează a fi însă tranșate, în condiții de

contradictorialitate în cadrul acțiunii în anulare.

În acest context, prima

instanță a apreciat că se impune suspendarea executării deciziei de impunere privind

obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite prin inspecția fiscală din 28

februarie 2011, precum suspendarea executării actelor administrative din 2 februarie

2011, din 9 noiembrie 2010 și din 12 iulie 2010 privind obligațiile fiscale în cuantum

total de 3.925.094 RON, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii

în anularea actelor administrative sus menționate, ce face obiectul Dosarului

nr. 859/33/2011 al Curții de Apel Cluj, până la tranșarea în condiții de contradictorialitate

și cu administrarea tuturor probatoriilor, a legalității actelor administrativ fiscale

și implicit a creanțelor fiscale cuprinse în aceste acte, în cadrul acțiunii în

anulare.

Împotriva Încheierii pronunțată

la 20 iulie 2011 de Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ

și fiscal, a declarat recurs D.G.F.P. Sălaj, considerând-o nelegală și netemeinică,

invocând ca temei legal dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

din

C. proc. civ.

În motivarea căii de atac

se menționează că în mod greșit instanța de fond a respins excepția lipsei calității

procesuale active a administratorului special B.I. de a formula acțiunea de față

în contencios administrativ, acesta neputând reprezenta societatea SC B.H.I.

SRL la instanța de contencios administrativ.

Se susține că împotriva

societății reclamante s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței potrivit Legii

nr. 85/2006, fiind numit administrator judiciar domnul I.A., care va conduce întreaga

activitate a debitoarei, conform art. 20 din Legea menționată.

Prin urmare, după ridicarea

dreptului de administrare debitoarea este reprezentată de administratorul judiciar

care îi va conduce întreaga activitate comercială, iar mandatul administratorului

special va fi redus la a reprezenta interesele acționarilor/ asociaților în cadrul

procedurii insolvenței.

Astfel, atribuția de a

formula acțiune la instanța de contencios administrativ revenea doar administratorului

judiciar numit în cauză de către instanța de judecată și nu administratorului special

care nu are calitatea procesuală de a formula o astfel de acțiune.

Mai mult, în ceea ce privește

actele administrative fiscale a căror suspendare s-a solicitat, acestea au fost

semnate la finalul controlului doar de administratorul judiciar I.A.

Pe fondul cauzei, se susține

că în mod greșit a fost admisă acțiunea, cât timp nu a fost depusă cauțiunea prevăzută

de dispozițiile C. proc. fisc. și nici nu au fost îndeplinite și dovedite condițiile

cumulative pentru admisibilitatea cererii de suspendare a executării actului administrativ

fiscal menționat, respectiv cazul bine justificat și prevenirea unei pagube iminente,

impuse de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Intimata-reclamantă SC

B.H.I. SRL reprezentată de administrator special B.I. a formulat întâmpinare prin

care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând că în mod corect

a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale a administratorului special

de către instanța de fond întrucât potrivit sentinței nr. 2715 din 21 octombrie

2010 prin care s-a deschis procedura de insolvență față de societatea reclamantă,

nu s-a ridicat dreptul de administrare al administratorului special, care are posibilitatea

legală de a promova acțiune în justiție, acest drept fiindu-i conferit și de prevederile

art. 18 din Legea nr. 85/2006.

Pe fondul cauzei, se susține

că au fost dovedite cele două condiții impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004

pentru suspendarea executării actelor administrative fiscale, fiind legală și temeinică

hotărârea primei instanțe.

De asemenea, se precizează

că plata cauțiunii nu a fost achitată, existând o prezumție a lipsei de fonduri

bănești, astfel că nu se impunea obligarea societății reclamante la plata unei cauțiuni

cum în mod corect a statuat și instanța de fond.

recurs

Înalta Curte, analizând

recursul în raport de criticile formulate, de înscrisurile care există la dosarul

cauzei, de dispozițiile legale incidente, apreciază că acesta este fondat, pentru

considerentele ce urmează a fi expuse.

Este fondată critica referitoare

la greșita respingere a excepției lipsei calității de reprezentant a administratorului

special B.I. de a formula acțiunea de față pentru SC B.H.I. SRL.

Potrivit sentinței civile

nr. 2715 din 21 mai 2010 pronunțată de Tribunalul Sălaj, împotriva debitoarei SC

B.H.I. SRL a fost deschisă procedura insolvenței, fiind numit administrator judiciar

I.A. care va îndeplini atribuțiile prevăzute de art. 20 din Lege, având conducerea

integrală a activității debitoarei.

Această sentință a rămas

irevocabilă prin decizia nr. 9/2011 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și

de contencios administrativ și fiscal.

Conform art. 47 din Legea

nr. 85/2006, deschiderea procedurii ridică dreptul de administrare al administratorului

societății, aceasta fiind condusă conform art. 20 din același act normativ, de către

administratorul judiciar și nu de cel special sau statutar.

Potrivit art. 18 din aceeași

Lege, mandatul administratorului special este redus, acesta având doar rolul de

a reprezenta interesele acționarilor/asociaților în cadrul procedurii de insolvență.

Prin urmare, doar administratorul

judiciar, căruia i s-a conferit dreptul de conducere integrală a activității debitoarei

putea formula acțiunea la instanța de contencios administrativ, neputând fi reținute

apărările formulate de intimata-reclamantă prin administrator special B.I.

De altfel, administratorul

judiciar a reprezentat societatea reclamantă debitoare în fața organelor de inspecție

fiscală.

În concluzie, față de

cele expuse, instanța de recurs apreciază că este întemeiată excepția, urmând să

respingă acțiunea ca fiind formulată de o persoană fără calitatea de reprezentant

al SC B.H.I. SRL.

În consecință, în temeiul

art. 312 alin. (1) teza I din C. proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu

modificările și completările ulterioare, Înalta Curte va admite recursul formulat

de D.G.F.P. Sălaj, va casa sentința atacată și va respinge acțiunea ca fiind formulată

de o persoană fără calitate de reprezentant al SC B.H.I. SRL.

Având în vedere dezlegarea

dată excepției invocate de recurentă, în raport de dispozițiile art. 137 alin. (1)

din C. proc. civ., nu se mai impune analiza celorlalte critici formulate prin cererea

de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de D.G.F.P. Sălaj împotriva încheierii din data de 20 iulie 2011 a Curții de Apel

Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și respinge cererea ca

formulată de o persoană fără calitate de reprezentant al SC B.H.I. SRL.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 noiembrie

2011.