ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 979/2012

Asupra cererii de

revizuire de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 4558 din 5 octombrie 2011

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal

a respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Direcția Generală a

Finanțelor Publice a Județului Sălaj împotriva Sentinței nr. 219 din 1 aprilie

2011 a Curții de Apel Bacău, secția contencios administrativ și fiscal și a

obligat recurenta la plata sumei de 800 RON cheltuieli de judecată către

intimata-reclamantă.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de recurs a reținut că prima instanță în mod judicios

a apreciat că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și

completările ulterioare, și a dispus în mod întemeiat, prin sentința recurată,

admiterea cererii reclamantei și suspendarea executării Deciziei de impunere

nr. 58 din 29 octombrie 2010 și a Dispoziției nr. 5017 din 28 octombrie 2010

privind măsurile stabilite de organele fiscale, până la pronunțarea instanței

de fond.

Suspendarea

executării actelor administrativ fiscale atacate de către reclamantă pe calea

contenciosului administrativ se impune, în temeiul prevederilor art. 14 din

Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările

ulterioare, în condițiile în care este îndeplinită atât condiția cazului bine

justificat (întrucât într-adevăr motivele de fapt și de drept invocate prin

contestația administrativă sunt de natură să determine o serioasă îndoială sub

aspectul legalității și temeiniciei actelor administrative fiscale atacate),

cât și cerința prevenirii unei pagube iminente (deoarece executarea de îndată a

actului administrativ fiscal ar putea conduce la desfășurarea cu mari

dificultăți, pe mai departe, a activității economice a intimatei, chiar la

intrarea în insolvență, și i-ar produce astfel acesteia un prejudiciu greu sau

imposibil de înlăturat în ipoteza anulării actului).

Susținerea recurentei

referitoare la inadmisibilitatea cererii reclamantei de suspendare a executării

dispoziției privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală nr.

5017 din 28 octombrie 2010 nu poate fi primită, textul art. 14 din Legea nr.

554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările

ulterioare, și, respectiv, art. 15 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de

procedură fiscală nefăcând nici o distincție prin raportare la stabilirea sau

nu, prin actul administrativ fiscal atacat, a unor impozite, taxe și accesorii

ale acestora.

Împotriva hotărârii

instanței de recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Sălaj a

formulat cerere de revizuire.

Cererea de revizuire

este întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

În motivarea cererii

se arată că în dosarul nr. 504/33/2011/a1, având aceeași pricină între aceleași

persoane, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 4586 din 6

octombrie 2011 a admis recursul, a casat sentința recurată și a respins cererea

de suspendare ca neîntemeiată.

În subsidiar, s-a

solicitat desființarea hotărârii și cu privire la cheltuielile de judecată în

sumă de 800 RON, deoarece în speța de față nu se poate reține culpa procesuală

a revizuentei întrucât organul fiscal a emis actele atacate în îndeplinirea

sarcinilor de serviciu, motiv pentru care se solicită înlăturarea acestei

dispoziții.

Examinând cauza în

raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele cererii de revizuire,

Înalta Curte constată că prezenta cerere de revizuire este inadmisibilă.

Pentru a ajunge la

această soluție, instanța a avut în vedere considerentele în continuare

arătate:

Potrivit

dispozițiilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ. „dezbaterile sunt limitate la

admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază”.

Pe de o parte, fiind

o cale extraordinară de atac, revizuirea este admisibilă numai în cazurile

limitativ prevăzute de lege, neputând fi exercitată pentru alte motive decât

cele prevăzute de lege, fiind inadmisibilă punerea în discuție a unor probleme

de fond, a unor fapte și împrejurări care au fost discutate de instanță cu

ocazia rezolvării litigiului în fond.

Potrivit art. 322

alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în

apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs

atunci când evocă fondul, se poate cere „dacă există hotărâri definitive

potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și

aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate (...)”.

Din interpretarea

logico juridică a acestor prevederi legale rezultă, fără putință de tăgadă, că

pentru a se putea cere revizuirea unei hotărâri date de instanța de recurs,

legiuitorul a impus condiția ca această instanță să fi evocat fondul, ceea ce

implică fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese reținută

în fazele de judecată anterioare, fie aplicarea altor dispoziții legale la

împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, în oricare din ipoteze urmând să

se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății, față de cea care

fusese aleasă până în acel moment.

O astfel de situație

nu se întâlnește însă și atunci când instanța de recurs respinge recursul, cum

este și cazul deciziei ce formează obiectul cererii de revizuire.

Prin urmare, calea

extraordinară de atac promovată este inadmisibilă, dată fiind neîndeplinirea

condiției de admisibilitate prevăzută de textul legal sus-arătat.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 326 alin. (3) C.

proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge cererea de

revizuire formulată de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului

Sălaj, împotriva Deciziei nr. 4558 din 5 octombrie 2011 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, ca

inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 23 februarie 2012.