ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5925/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5925/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei.

instanță.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Cluj, reclamanta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură -

Centrul Județean Sălaj a chemat în judecată pe pârâții Curtea de Conturi a

României și Camera de Conturi Sălaj, solicitând instanței suspendarea

executării încheierii nr. 27 din 15 iulie 2011 și a Deciziei nr. 13 din 18 mai 2011,

până la soluționarea definitivă a cererii de chemare în judecată.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 14

alin. (1) și art. 15 din Legea nr. 554/2004, pentru a se dispune suspendarea

executării actelor administrative contestate.

În speță, cazul bine

justificat rezultă din împrejurarea că abaterile de la legalitate și

regularitate constatate de organul de control, nu au fost săvârșite la nivelul

A.P.I.A. - Centrul județean Sălaj, astfel că nu se poate reține

responsabilitatea instituției, în condițiile în care, prin dispozițiile O.U.G.

125/2006 nu se prevăd în sarcina A.P.I.A. verificarea veridicității

declarațiilor date pe proprie răspundere.

Pe de altă parte, a

arătat că O.G. nr. 14/2010 nu este incidență în cauză situație în care, punerea

în executare a actelor administrative ar duce la reanalizarea tuturor cererilor

eligibile prin supraîncărcarea activității și suprasolicitarea funcționarilor

publici în condițiile în care termenele de implementare sunt foarte scurte și

imposibil de respectat.

Pârâta Curtea de

Conturi a României a depus întâmpinare solicitând respingerea ca neîntemeiată a

cererii pentru că actele administrative urmăresc înlăturarea unor abateri de la

legalitate fiind încălcate prevederile ordinului M.A.D.R. 295/2007.

De asemenea, nu

există pagubă iminentă întrucât nu se invocă un prejudiciu direct, recuperarea

sumelor urmând a se face de la persoanele care au beneficiat de sume din acest

buget și nu de la reclamantă, astfel că nu se invocă un prejudiciu material

direct, iar perturbarea gravă a activității trebuie să fie previzibilă și nu

probabilă.

de Apel.

Prin sentința nr. 446

din 08 septembrie 2011, Curtea de Apel Cluj, a respins cererea de suspendare

formulată de reclamanta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură -

Centrul Județean Sălaj în contradictoriu cu pârâtele Curtea de Conturi a

României și Camera de Conturi Sălaj.

Pentru a pronunța

această soluție, prima instanță a reținut că prin Decizia 13 din 18 mai 2011 a

Camerei de Conturi Sălaj s-a decis aplicarea de către conducerea A.P.I.A. Centrul

județean Sălaj a măsurilor de verificare a îndeplinirii condițiilor de

eligibilitate a tuturor cererilor de solicitare P.N.C.D., prin efectuarea de

demersuri la entitățile răspunzătoare de operare a mișcării efectivelor de

animale în S.N.I.I.A., urmând ca în cazul în care se constată neîndeplinirea

condițiilor de eligibilitate prevăzute de ordinul M.A.D.R. 295/2007, să se

procedeze la stabilirea întinderii prejudiciului, recuperarea acestuia și

virarea la bugetul de stat având termen de realizare 30 septembrie 2011, în

baza confirmărilor scrise și a confruntării cererilor solicitanților.

Prima instanță a

reținut că această decizie a fost luată urmare deficiențelor consemnate în

raportul de audit a performanței nr. 146/2011 la A.P.I.A. - Centrul județean

Sălaj.

Referitor la

îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 14 și 15 din Legea 554/2004, prima

instanță a constatat că deși este îndeplinită condiția privitoare la efectuarea

contestației administrative, nu sunt îndeplinite condițiile privitoare la cazul

bine justificat și paguba iminenta.

Referitor la cerința

cazului bine justificat, prima instanță a reținut că pârâta Curtea de Conturi,

prin echipa de audit a Camerei Sălaj a efectuat o verificare administrativă a

cererilor solicitanților de prime de exploatații, care se acordă în condițiile

prevăzute de art. 2 din Ordinul M.A.D.R. 295/2007, observând în urma

controlului că există diferență între datele obținute, în sensul că nu pentru toate

animalele cuprinse în cererile pentru acordarea primei erau îndeplinite condițiile

de eligibilitate la data de 31 iulie 2007.

Astfel, o parte

dintre solicitanți înregistrau datorii fie la bugetul de stat, fie la bugetul

local la data depunerii cererilor, contrar declarațiilor pe proprie răspundere

date și anexate la cerere, fapt care a determinat încasarea necuvenită a unor

subvenții.

Această situație nu a

fost contrazisă de A.P.I.A. Centrul județean Sălaj, care a susținut însă că nu

are atribuții privind efectuarea verificării veridicității declarațiilor beneficiarilor

date pe proprie răspundere sau pentru a solicita autorităților date cu privire

la existența datoriilor restante.

Prima instanță a

apreciat că susținerea reclamantei este, la prima vedere, invalidată de

prevederile ordinului M.A.D.R. 295/2007 precum și de prevederile art. 12

1

din O.U.G. 125/2006, în condițiile în care, chiar dacă Legea 1/2004 și

Ordonanța 14/2010 sunt ulterioare datei de referință stabilită de Curtea de

Conturi, atribuțiile reclamantei în acest domeniu existau și anterior, conform

celor două acte normative mai sus arătate.

În plus, recuperarea

acestor sume se poate face la acest moment și de către A.P.I.A. pentru că

normele procedural fiscale actuale îi dau posibilitatea să efectueze controale

și să emită acte administrativ fiscale.

În ceea ce privește

paguba iminentă invocată, prima instanță a constatat că sumele ce vor stabili

creanțe fiscale se vor recupera de la persoanele fizice sau juridice

responsabile de înscrierea de date ori situații nereale pe documentele de

decontare aferente ajutorului de stat și nu poate fi localizată la nivelul

patrimoniului instituției reclamante.

Cât privește

perturbarea previzibilă a instituției, legat de suprasolicitarea funcționarilor

publici, de supraîncărcarea volumului de activitate și de imposibilitatea de

descărcare a termenelor stabilite de Curtea de Conturi, prima instanță a

apreciat că această condiție nu a fost demonstrată, respectiv reclamanta nu a

arătat în concret instanței care este volumul de activitate și personalul

instituției, ce alte activități desfășoară în mod curent și de ce nu poate fi

respectat termenul stabilit de Curtea de Conturi, în decizia atacată.

reclamantei.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs reclamanta Agenția de Plăți și Intervenție pentru

Agricultură – Centrul Județean Sălaj invocând art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004

și art. 301 și următoarele C. proc. civ.

Motivele de recurs

invocate de recurentă se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. invocându-se greșita aplicare a dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr.

554/2004.

Recurenta arată că instanța

de fond în mod netemeinic a respins ca nefondată cererea privind suspendarea

executării Deciziei nr. 13 din 18 mai 2011 a Camerei de Conturi Sălaj, reținând

că nu sunt îndeplinite condițiile privitoare la cazul bine justificat și paguba

iminentă.

Apreciază că în cauză

erau îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004 pentru a se admite ca situație de excepție suspendarea actului administrativ

atacat.

În ceea ce privește

condiția existenței unor cazuri bine justificate în sensul dispozițiilor art. 2

alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, recurenta invocă trei aspecte de

vădită nelegalitate ale actului administrativ contestat.

În primul rând,

abaterile de la legalitate și regularitate „cauzatoare de prejudicii”, au

rezultat din fapte și împrejurări care nu au fost săvârșite la nivelul A.P.I.A.

- Centrul Județean Sălaj și pentru care nu se poate reține responsabilitatea

instituției recurente.

Referitor la prevederile

legale aplicabile recuperării sumelor acordate ca P.N.D.C. fermierilor care au

înregistrat datorii restante față de bugetul de stat și/sau bugetul local la

data depunerii cererilor, recurenta arată nu poate emite titluri de creanță,

fiind obligată fie să se constituie parte civilă în cadrul proceselor penale

(pentru urmărirea infracțiunilor de fals în declarații comise de beneficiarii

sprijinului), fie să formuleze acțiuni civile împotriva acestor beneficiari.

Apreciază recurenta că pârâta și-a depășit competențele legale deoarece

dispunerea măsurilor pentru recuperarea debitului este o obligație ce incumbă

exclusiv conducerii entității audite și nicidecum autorității pârâte.

Cu privire la a doua

condiție, respectiv existența unei pagube iminente în sensul dispozițiilor art.

2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 recurenta arată că măsurile dispuse

prin Decizie presupun verificarea unor date și informații deținute de mai multe

instituții publice, iar solicitările trebuie tăcute în formă scrisă și

confirmate de primire, astfel, se poate estima o valoare a cheltuielilor

raportat la numărul beneficiarilor care trebuie verificați.

instanței de recurs.

În susținerea

recursului, recurenta a depus în probațiune înscrisuri, conform art. 305 C.

proc. civ. constând în organigrama A.P.I.A. - Centrul județean Sălaj situația referitoare

la activitățile aflate în derulare în cadrul Serviciului A.C.N.D.P.A.S.C. M.P.;

situația concediilor de odihnă ale angajaților Serviciului A.C.N.D.P.A.S.C. M.P.;tabel

cu tarifele practicate de RA P.R. SA pentru transmiterea corespondenței, adresa

nr. 453 din 27 septembrie 2011 a Camerei de Conturi Sălaj prin care s-a acordat

prelungirea, până la data de 30 martie 2012, a termenului de punere în aplicare

a măsurilor dispuse prin Decizia nr. 13/2011 și soluția pronunțată în dosarul nr.

1044/33/2011 al Curții de Apel Cluj, prin care a fost admisă acțiunea în

anulare promovată de A.P.I.A. și s-a dispus anularea Deciziei nr. 13/2011 și a încheierii

nr. 27/2011.

formulate de intimată.

Prin întâmpinarea

depusă la dosar intimata-pârâtă a solicitat respingerea recursului ca

netemeinic și nelegal și menținerea sentinței pronunțate de Curtea de Apel Cluj,

prin care a fost respinsă cererea de suspendare a Deciziei nr. 13/2011 cu

motivarea că deși a fost îndeplinită condiția referitoare la formularea

contestației administrative, nu sunt întrunite condițiile privitoare Ia cazul

bine justificat și paguba iminentă.

II. Considerentele

Înaltei Curți, asupra recursului.

Examinând cauza prin

prisma motivelor de recurs invocate și a prevederilor art. 304

1

C.

proc. civ., ținând seama de toate susținerile și apărările părților, Înalta

Curte, constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente.

și de drept relevante.

1.1. Art. 14 și 15

din Legea nr. 554/2004 reglementează procedura suspendării executării actului

administrativ, la cererea persoanei vătămate, formulată fie în faza procedurii

prealabile administrative (art. 14), fie după declanșarea procedurii judiciare

prin acțiunea în anularea actului (art. 15).

În ambele ipoteze,

legea impune în mod cumulativ două condiții, cazul bine justificat și paguba

iminentă.

Îndeplinirea acestor

două condiții este analizată în funcție de circumstanțele cauzei, fiind lăsată

la aprecierea judecătorului, care efectuează o analiză sumară a aparenței

dreptului, pe baza argumentelor de fapt și de drept prezentate de partea

interesată, care trebuie să ofere indicii suficiente pentru răsturnarea

prezumției de legalitate de care se bucură actul administrativ și să facă verosimilă

iminența producerii unei pagube, în cazul particular supus evaluării.

Cazul bine justificat

este circumscris de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 împrejurărilor

legate de starea de fapt și de drept de natură să creeze o îndoială serioasă în

privința legalității actului administrativ.

În speță, existența

cazului bine justificat, susținut de recurenta-reclamantă a fost confirmat de soluția

de anulare a actelor administrativ fiscale în litigiu respectiv Decizia nr.13/2011

a Camerei de Conturi a județului Sălaj și Încheierea nr. 27/2011 a Comisiei de

soluționare a contestațiilor din cadrul Curții de Conturi a României.

Sentința nu are

caracter irevocabil, dar vine în sprijinul susținerilor recurentei-reclamante

cu privire la aparența de nelegalitate a actelor contestate în raport de care

s-a reținut responsabilitatea instituției conform prevederilor Ordinului nr. 295/2007

și O.U.G. nr. 125/2006.

Mai mult pentru

recuperarea sumelor acordate ca P.N.D.C. fermierilor care au înregistrat

datorii restante față de bugetul de stat sau local, s-au dispus o serie de

măsuri vizând verificarea îndeplinirii condițiilor de eligibilitate a tuturor

cererilor de solicitare a P.N.D.C. la data de 31 ianuarie 2007, prin efectuarea

de demersuri la entitățile răspunzătoare de operare a mișcării în SN11A (în

scris), verificărilor îndeplinirii condițiilor de eligibilitate privind lipsa datoriilor

restante la bugetul de stal și sau bugetul local pentru toate cererile privind

P.N.D.C. sectorul zootehnic (bovine/ovine,) reanalizarea tuturor cererilor

depuse de beneficiari în cursul anului 2007.

Din conținutul

adresei nr. 453 din 27 septembrie 2011 a Camerei de Conturi a Județului Sălaj rezultă

că s-a acordat prelungirea, până la dala de 30 martie 2012. a termenului de

punere în aplicare a măsurilor dispuse prin Decizia nr. 13/2011.

În cauză, sentința

atacată prin care s-a respins cererea de suspendare este dată cu aplicarea

greșită a legii, în cauză Curtea, apreciind că sunt îndeplinite condițiile

cumulative prevăzute de art. 14 (1) din Legea nr. 554/2004 pentru a fi admisă

situația de excepție a suspendării executării actelor contestate până la soluționarea

irevocabilă a cauzei.

Curtea, apreciază că

sunt întemeiate aspectele invocate în recurs privind existența unor cazuri bine

justificate, în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004,

care să fie de natură a crea o „îndoială serioasă” în privința legalității

actului administrativ.

În ceea ce privește a

doua condiție a cererii de suspendare, privind existența unei pagube iminente în

sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004 se

constată că recurenta a depus la dosar acte din care rezultă efectele

prejudiciale grave pe care le-ar avea punerea în executare a măsurilor dispuse

prin Decizie, constând în perturbarea previzibilă gravă a funcționării acestei

instituții publice.

soluției adoptate în recurs.

Față de cele expuse

mai sus, Curtea, în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ. va admite

recursul și va modifica sentința atacată în sensul că va admite cererea de

suspendare așa cum a fost formulată de reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul

Județean Sălaj împotriva sentinței nr. 446 din 08 septembrie 2011 a Curții de

Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Modifică în tot sentința

atacată, în sensul că admite cererea reclamantei și dispune suspendarea

executării încheierii nr. 27 din 15 iulie 2011 a Curții de Conturi și a

Deciziei nr. 13 din 18 mai 2011 a Camerei de Conturi Sălaj, până la

soluționarea irevocabilă a cauzei.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 decembrie 2011.