ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 694/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 694/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra

recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată la data de 9 octombrie 2008 pe rolul Tribunalului Cluj, reclamanta

SC D.T. & T. SRL Luna de Sus în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală

a Finanțelor Publice Cluj a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se

admită acțiunea, și prin urmare să se admită contestația formulată împotriva:

de inspecție fiscală generală nr. 210 din 30 aprilie 2008

2.

dispoziției privind măsurile stabilite

de organele de inspecție fiscală nr. 210 din 30 aprilie 2008;

impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de

inspecția fiscală;

nr. 211 din 30 aprilie 2008.

A mai

solicitat reclamanta să se constate nulitatea absolută a raportului de

inspecție fiscală generală încheiat la SC D. SRL, la data de 30 aprilie 2008, a

Dispoziției privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală nr. 210

din 30 aprilie 2008, a Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale

suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală, precum și a

Procesului-verbal nr. 11 din 30 aprilie 2008;

În subsidiar a

mai solicitat desființarea în parte a Dispoziției privind măsurile stabilite de

organele de inspecție fiscală nr. 210 din 30 aprilie 2008, și a Deciziei de

impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de

inspecția fiscală, și ca o consecință a admiterii contestației anularea în

parte a raportului de inspecție fiscală generală încheiat la SC D. SRL, la data

de 30 aprilie 2008, precum și a procesului-verbal nr. 211 din 30 aprilie 2008

în sensul reducerii obligației de plată a impozitului, TVA-ului, majorărilor și

penalităților stabilite, cu sumele contestate detaliat pe punctele din decizia

de impunere.

Ulterior, prin

precizarea de acțiune înregistrată la data de 21 noiembrie 2009 reclamanta a

înțeles să atace și Decizia nr. 160 din 03 noiembrie 2009 emisă de organul de

soluționare a contestațiilor din cadrul D.G.F.P. Cluj.

Mai apoi la

data de 24 noiembrie 2009 reclamanta și-a extins acțiunea și împotriva

Direcției Generale a Finanțelor Publice Sălaj și a Administrației Financiare

pentru Contribuabilii Mijlocii Sălaj.

In motivarea

acțiunii, reclamanta a mai susținut că prin raportul de inspecție fiscală

generală încheiat la SC D. SRL, la data de 30 aprilie 2008, a fost supusă

verificării perioada 01 iulie 2006 - 31 decembrie 2007, cu privire la

impozitele și taxele datorate de către societate la bugetul general consolidat

al statului, conform Avizului de Inspecție fiscală nr. 69 din 06 februarie 2008.

Prin

întâmpinarea formulată, D.G.F.P. a Județului Sălaj în numele A.F.P. Zalău a

solicitat respingerea acțiunii ca fiind formulată împotriva unei persoane care

nu are calitate procesuală pasivă pe considerentul că reclamanta nu s-a aflat

vreodată în administrarea A.F.P. Zalău.

Prin

întâmpinarea D.G.F.P. Cluj a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Prin sentința

civilă nr. 510 din 12 februarie 2010, pronunțată de Tribunalul Cluj s-a admis

excepția necompetenței materiale și ca o consecință s-a dispus declinarea

competenței materiale de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Cluj,

secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, pe considerentul că

valoarea TVA-ului și a impozitului împreună cu accesoriile acestora depășește

valoarea de 500.000 lei ceea ce conform art. 10 alin. (2) din Legea nr.

554/2004 impune competența materială a curților de apel.

Prin sentința

nr. 174 din 22 aprilie 2010, Curtea de Apel Cluj a respins acțiunea extinsă și

precizată, formulată de reclamanta SC D.T. & T. SRL Luna de Sus Florești în

contradictoriu cu pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice Cluj, Direcția

Generală a Finanțelor Publice Sălaj, Administrația Finanțelor Publice Zalău și

Administrația Financiară pentru Contribuabili Mijlocii.

Cu privire la

excepția lipsei calității procesuale pasive a A.F.P. Zalău, Curtea a reținut ca

fondate argumentele de fapt și de drept evocate de D.G.F.P. Sălaj pentru A.F.P.

Zalău și a apreciat că aceasta din urmă nu are și nici nu poate avea calitate

procesuală pasivă în prezentul litigiu.

S-a reținut că

din actele dosarului rezultă că reclamanta nu a fost înregistrată ca și

contribuabil în administrarea acestei entități fiscale, la dosar neexistând

acte administrative fiscale emise de această autoritate.

Cât privește

fondul cauzei, Curtea a reținut că instanța a fost legal învestită cu judecarea

pricinii în considerarea următoarelor argumente.

Deși față de

reclamantă s-a deschis procedura de insolvență și acțiunea a fost intentată de

administratorul statutar al acesteia, prin adresa nr. 913 din 1 aprilie 2010, H

& B.I. SRL Cluj-Napoca în calitate de administrator judiciar desemnat de

judecătorul sindic în dosarul de insolvență a arătat că își însușește acțiunea

în justiție ce face obiectul acestui dosar, demarată de avocatul D.P.G. care a

fost împuternicit să facă toate demersurile necesare în vederea obținerii unei

soluții favorabile în acest litigiu până la pronunțarea unei soluții

irevocabile.

A mai reținut

Curtea următoarele:

Prin Decizia

nr. 160 din 03 noiembrie 2008 emisă de D.G.F.P. Cluj s-a respins ca netemeinică

și nefondată contestația formulată de reclamanta SC D. SRL sub actuala denumire

SC D.T. & T. SRL pentru capătul de cerere privind nulitatea absolută a deciziei

de impunere nr. 46 din 30 aprilie 2008 privind obligațiile fiscale

suplimentare, stabilite pe baza Raportului de inspecție fiscală generală

încheiat la data de 30 aprilie 2008 care conține și procesul verbal încheiat la

data de 30 aprilie 2008, acte administrative fiscale emise de Administrația

Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii, A.F.P. CM Sălaj.

Totodată, prin

aceeași decizie s-a respins ca inadmisibilă contestația pentru capătul de

cerere privind dispoziția de măsuri nr. 210 din 30 aprilie 2008, întrucât D.G.F.P.

Cluj nu are competență materială de soluționare.

De asemenea,

s-a respins ca neîntemeiată și nemotivată contestația formulată împotriva

Deciziei de impunere nr. 46 din 30 aprilie 2006 pentru suma de 954.869 lei

formată din : 95.649 lei impozit pe profit, 7.985 lei majorări de întârziere

aferente impozitului pe profit, 772.029 lei taxă pe valoarea adăugată TVA,

76.425 lei majorări de întârziere pentru TVA, 1.879 lei impozit pe dividende și

902 lei majorări de întârziere aferente impozitului pe dividende.

S-a mai dispus

admiterea contestației pentru suma de 707 lei cu titlu de majorări de

întârziere calculate la TVA și s-a respins ca nefondată contestația cu privire

la sursa TVA - punctul 6 din decizia de impunere, prin care reclamanta a

susținut că, în sarcina societății s-a stabilit obligația de plată a sumei de

78.661 lei.

Raportat la

criticile de nelegalitate privind actele administrativ fiscale respectiv

decizia de impunere și raportul de inspecție fiscală pe motivul că se suprapun

perioadele controlate, Curtea a reținut că în Raportul de Inspecție fiscală

încheiat la data de 10 august 2006 înregistrat sub nr. 3433 din 11 august 2006

a rezultat că perioada supusă controlului a fost 01 noiembrie 2002 -30 iunie 2006.

Astfel din

consemnările efectuate de echipa de control în Raportul de Inspecție fiscală

din 30 aprilie 2008 a reieșit că la începerea inspecției fiscale organele de

control au consultat dosarul fiscal al contribuabilului unde a fost găsit

ultimul act de control încheiat la societate din care a rezultat că perioada

până la care aceasta a fost verificată expira la data de 30 iunie 2006.

Așa cum

rezultă din mențiunile consemnate la Cap. 1 pct. D și H din Raportul de

inspecție fiscală generală încheiat la data de 30 aprilie 2008, înregistrat sub

nr. 210 din 30 aprilie 2008 perioada supusă verificării este 1 iulie 2006 - 31

decembrie 2007, că ultima verificare pe linie de impozite și taxe a fost

efectuată de inspectori în cadrul AIF Sălaj și a cuprins perioada 01 noiembrie 2002

- 05 iunie 2006 și că la ultimul control au fost stabilite obligații suplimentare

în sumă de 1.304 lei.

Din cele ce

preced Curtea a reținut că perioadele de efectuare a controlului fiscal a

reclamantei nu se suprapun.

Cât privește

critica conform căreia controlul efectuat și consemnat în Raportul de inspecție

fiscală încheiat la data de 10 august 2006 nu a fost finalizat prin decizii de

modificare sau nemodificare a bazei de impunere, s-a reținut că în temeiul

acestui raport fiscal, organul fiscal a emis Decizia de impunere nr. 75 din 17

august 2006 pentru obligațiile fiscale la care baza de impunere a suferit

modificări, act administrativ fiscal care nu a fost contestat de societatea

reclamantă după cum afirmă pârâta A.F.P. CM Sălaj.

Cât privește

critica conform căreia organul fiscal nu a emis și decizie de modificare a

bazei de impunere pentru obligațiile fiscale a căror impunere nu a suferit

modificări, s-a reținut că baza legală a emiterii unui astfel de act, respectiv

Ordinul nr. 1267/2006 pentru aprobarea formularului Deciziei privind

modificarea bazei de impunere a fost publicat ulterior datei emiterii deciziei

de imputare.

Raportat la

cele ce preced Curtea a concluzionat că inspecția fiscală anterioară,

consemnată în raportul de inspecție încheiat la data de 10 august 2006 și

finalizat prin emiterea deciziei de impunere nr. 175 din 17 august 200,

necontestată de reclamantă, a fost finalizată iar inspecția fiscală demarată la

data de 28 februarie 2008 a avut în vedere verificări axate pe perioada 01 iulie

2006 - 31 decembrie 2007, având ca punct de plecare controlul efectuat

anterior.

Cât privește

fondul cauzei generat de analiza capătului subsidiar din cererea introductivă

de instanță unită cu precizarea de acțiune care trimit deja la soluționarea

contestației pe cale administrativă prin Decizia nr. 160/2009 care face și

poate face obiectul unei acțiuni de contencios fiscal în lumina dispozițiilor

art. 218 alin. (2) C. proc. fisc, Curtea a avut în vedere următoarele: soluția

organului de soluționare a contestațiilor privind contestarea Dispoziției

referitoare la măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală nr. 210 din 30

aprilie 2008 este legală și corectă.

In legătură cu

impozitul pe profit în sumă de 1.162 lei aferent anului 2006, s-a constatat că

această sumă a rezultat din calcularea profitului impozabil în valoare de 7.260

lei ca diferență dintre suma de 229.960 lei cu titlu de pierdere fiscală

aferentă anului 2006 și suma de 237.220 lei cu titlu de cheltuieli

nedeductibile evidențiate în anexa nr. 2 la Raportul de inspecție fiscală.

Cât privește

suma de 114.330 lei cheltuieli de marfă degradată și 18.293 lei cheltuieli de

TVA aferent, Curtea a apreciat că organul fiscal a reținut corect că aceste

sume sunt nedeductibile fiscal.

Cât privește

capătul de cerere privind suma de 18.884 cheltuieli cu amortizarea celor 4

mijloace de transport aferentă anilor 2004-2005 și înregistrată în anul 2006,

Curtea a reținut că s-a respins în mod corect și legal.

De asemenea

Curtea a constatat că organul fiscal a soluționat corect contestația respingând

pretenția reclamantei și calculând astfel corect suma de 29.188 lei cu titlu de

valoare rămasă neamortizată nedeductibilă fiscal, în condițiile în care cele 4

mijloace fixe nu au fost înstrăinate în condițiile prevăzute de lege, respectiv

prin unități specializate sau la licitație publică organizată conform legii.

Curtea a mai

reținut că în cauză prima instanță sesizată a ordonat o expertiză contabilă

care și ca probă a rămas valabilă conform art. 160 C. proc. civ. fiind deci

câștigată judecății.

Curtea a

înlăturat expertiza privind punctele menționate ca obiective, respectiv

obiectivul 2B, obiectivul 4, obiectivul 5, obiectivul 6, obiectivul 7,

obiectivul 9 obiectivul 10, obiectivul 15 iar pentru restul, respectiv cele de

la punctele 1, 2A, 2C, 3, 8, 11-14 le-a păstrat întrucât expertul nu a depistat

diferențe față de raportul de inspecție fiscală.

Împotriva

sentinței pronunțată de Curtea de Apel Cluj a declarat recurs SC D.T. & T. SRL

solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul

admiterii în totalitate a cererii de chemare în judecată, iar în subsidiar

casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Recurenta

critică sentința nr. 174 din 22 aprilie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal, arătând că aceasta este nelegală,

întrucât instanța a pronunțat o soluție de respingere a acțiunii, fără a ține

cont de anumite concluzii ale raportului de expertiză.

In cuprinsul

recursului se arată că „răspunsul oferit de expertul contabil la obiectivele 4,

5, 9, 10, 15 confirmă cele susținute prin acțiunea introductivă.

Concluziile

formulate la celelalte obiective au fost determinate de o interpretare a

prevederilor legale, dincolo de analiza documentelor contabile expertizate,

expertul depășindu-și atribuțiile".

Recursul este

nefondat.

Înalta Curte

apreciază că hotărârea instanței de fond este temeinică și legală, în cuprinsul

acesteia prezentându-se detaliat argumentele respingerii acțiunii, argumente

care nu sunt combătute în cuprinsul recursului supus analizei prezentului

dosar.

În mod corect,

prin sentința recurată Curtea a înlăturat expertiza contabilă judiciară

efectuată în cauză, privind punctele menționate ca obiective, respectiv

obiectivul 2B, obiectivul 4, obiectivul 5, obiectivul 6, obiectivul 7,

obiectivul 9 obiectivul 10, obiectivul 15 și le-a menținut pe cele de la

punctele 1, 2A, 2C, 3, 8, 11-14 din cuprinsul aceluiași raport.

Susținerile

recurentei din prezenta cauză în sensul că „modul de apreciere al probelor de

către instanța de fond încalcă în mod absolut dreptul de acces la justiție,

garantat de art. 21 din Constituție precum și de art. 6 al Convenției Europene

a Drepturilor Omului" nu pot fi reținute.

In sistemul

Convenției Europene, dreptul la un proces echitabil este dreptul unei persoane

de a fi judecată în mod echitabil, de către un tribunal independent și

imparțial, în mod public și într-un termen rezonabil, cu privire la drepturile

și obligațiile sale civile. In esență, garanțiile unui proces echitabil se

referă la egalitatea armelor, respectarea contradictorialității, în special în

administrarea probelor și motivarea deciziilor.

In ceea ce

privește regimul probelor, instanța europeană a statuat faptul că

admisibilitatea, administrarea și pertinența probelor sunt aspecte lăsate la

latitudinea jurisdicțiilor naționale, dreptul la un proces echitabil

semnificând respectarea, cu ocazia administrării probelor, a garanțiilor

sus-menționate.

Înlăturarea

unor obiective din expertiza contabilă judiciară efectuată în cauză și

păstrarea altora dintre acestea nu constituie o încălcarea a dreptului la un

proces echitabil.

După cum se

poate observa, recurenta apreciază pertinente doar concluziile expertului care

îi sunt favorabile, restul concluziilor acestuia fiind apreciate ca un rezultat

al depășirii atribuțiilor sale, fără a-și motiva în vreun fel poziția.

In principiu,

raportul de expertiză nu are valoarea unui mijloc absolut de probă, dar nici nu

trebuie omis când constatările expertizei nu sunt combătute prin nici o altă

probă, iar concluziile sale finale și temeiurile pe care au fost fondate fac

convingerea că exprimă un punct de vedere corect.

Față de cele

reținute de instanța de fond și față de cele expuse de organul de control și de

cel de soluționare a contestației formulată de reclamanta-recurentă, în lipsa

unor argumente pertinente ale acesteia care să dovedească contrariul și să

permită o soluție de admitere a acțiunii, recursul urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge

recursul declarat de S.C. D.T. & T. SRL prin lichidator judiciar SC H. &

B.I. SRL împotriva sentinței nr. 174 din 22 aprilie 2010 a Curții de Apel Cluj,

secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 8 februarie 2011.