ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3092/2010

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 39 din 04 martie 2010, Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie a admis plângerea formulată de petenta SC B.P.C. SRL Neamț împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 1338/P/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău. A desființat rezoluția și a trimis cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale și administrării de probe. Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel a reținut următoarele: Prin plângerea formulată în temeiul art. 278 1 , petenta SC B.P.C. SRL Neamț, a solicitat instanței desființarea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale dispusă în dosarul nr. 1338/P/2009, față de intimatul Z.V.

Petenta a arătat că prin rezoluția dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. 1338/2009 s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 și art. 253 1 C. pen., față de Z.V., director al Direcției Sanitar Veterinare a județului Neamț pentru inexistența infracțiunilor. În motivarea plângerii petenta a arătat că este nemulțumită de soluția dispusă de procuror întrucât organul de cercetare penala nu a luat declarație de la reprezentantul legal al societății. Rezoluțiile contestate nu au cercetarea penala efectuată cu privire la infracțiunea neexecutarea și nerespectarea hotărârilor judecătorești pronunțate de instanțele de contencios administrativ.

Nu a fost respectat principiul contradictorialității cu societatea petentă în soluționarea dosarului, nu a fost respectat principiul respectării adevărului, nu au fost administrate probele solicitate, și unde au fost interpretate greșit, plata parțială reprezentând despăgubirile cu titlu de daune morale, constând în aceea că nici după ce a fost notificat prin executorul judecătoresc D.D., domnul Z.V. nu a efectuat plata în totalitate a despăgubirilor din hotărârea instanței judecătorești și nu a eliberat autorizația în cauză. Împrejurarea că D.S.V. a fost căzută în pretenții în solidar cu directorul acestei instituții, nu presupune că D.S.V., prin director Z.V., să refuze la plată obligația integrală de plată a despăgubirilor în calitate de director, avea mijlocul procedural de a chema în judecată persoana care s-a făcut vinovată de plata daunelor morale de către D.S.V.

Din acest motiv, a considerat că faptele de abuz în serviciu, și neexecutarea și nerespectarea hotărârilor judecătorești, sunt în responsabilitatea directă și nemijlocită a domnului director Z.V., motiv pentru care a solicitat instanței să dispună următoarele: - începerea urmăririi penale pentru infracțiunile reclamate; - administrarea probei cu expertiza contabilă, în vederea determinării prejudiciului material cauzat SC B.P.C. SRL, din lipsă de folosință a spațiului comercial din municipiul Bacău, datorat neexecutării obligației de eliberare a autorizației sanitar-veterinară de către directorul Z.V., reprezentant al A.N.S.V.P.S.A. - D.S.V.P.S.A. Bacău. Evaluarea prejudiciului material pentru lipsa de folosință a spațiului comercial, urmează a fi determinată pentru perioada 26 decembrie 2004, termenul maxim de eliberare a autorizației sanitar veterinare, și până la data de efectuare a expertizei.

Având în vedere că pe calea litigiului din contencios administrativ, dreptul recunoscut este prevăzut cu caracter retroactiv, de la data de contestare a actului administrativ de refuz al eliberării autorizației, urmează a fi determinat prejudiciul material pentru lipsă de folosință, prin calculare cu începere de la data la care, potrivit documentației înregistrate la D.S.V. Bacău, instituția în cauză trebuia să elibereze autorizația pe cale administrativă, fără a mai fi necesara existența unui proces. Astfel, a solicitat ca expertul să determine prejudiciul material pentru lipsă de folosință și pentru, perioada cuprinsă între 23 aprilie 2001, când a fost înregistrată cererea nr. 1590 din 23 aprilie 2001, și achitată taxa aferentă, și până la data 26 decembrie 2004, când D.S.V.

era obligată să elibereze autorizația sanitar veterinară. A făcut mențiunea că prejudiciul pentru lipsa de folosință se referă la neexecutarea contractelor de colaborare încheiate de societatea petentă, care din lipsa autorizației sanitar veterinară nu au mai putut fi executate. Societatea a avut încheiate contracte comerciale de colaborare, prin care producea un venit estimat la nivelul anului 2001, în valoare de 30% din cifra de vânzări calculată la valoarea de aprovizionare contractată pentru suma de 100.000.000 lei săptămânal, dar nu mai puțin de 10.000.000 lei zilnic. Astfel, prejudiciul estimat este de minim 300 RON zilnic, ceea ce presupune un prejudiciu estimat de 9.000 RON lunar.

A solicitat ca expertul să actualizeze prejudiciul material, cu indicele de creștere a prețurilor de consum, având în vedere faptul că contractul de aprovizionare din anul 2001, urma să crească ca valoare de aprovizionare, procentual cu indicele de creștere a prețurilor pentru produsele de carmangerie. La solicitarea instanței s-a înaintat dosarul nr. 1338/P/2009, în care a fost adoptată rezoluția atacată. Examinând rezoluția, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, conform art. 278 1 alin. (7) C. proc. pen. judecătorul a reținut următoarele: La 14 iulie 2009 numitul B.V., administrator al SC B.P.C. SRL Neamț s-a adresat cu plângere Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, prin care sesiza faptul că Z.V., director la Autoritatea Sanitar Veterinară a favorizat societatea comercială SC L. SRL, al cărei administrator este fiul său, Z.I., prin eliberarea de autorizații sanitare pentru înlesnirea de contracte de deratizare, dezinfecție, dezinsecție.

A mai reclamat și faptul că Z.V. a refuzat să își îndeplinească obligația de eliberare a autorizației sanitar veterinare pentru un spațiu comercial situat în Bacău, așa cum fusese obligat prin sentința civilă nr. 27 din 24 noiembrie 2004 a Tribunalului Bacău, irevocabilă prin decizia civilă nr. 135 din 10 martie 2005 a Curții de Apel Bacău. Plângerea a fost înregistrată sub nr. 1338/P/2009 la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, iar în urma actelor premergătoare prin Rezoluția din 11 noiembrie 2009 s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. și conflict de interese prevăzută de art. 253 1 C. pen.

față de intimatul Z.V. În considerentele rezoluției se motivează că într-adevăr administratorul SC L. SRL Bacău este I.Z., fiul directorului coordonator adjunct sanitar-veterinar Z.V., însă nu poate exista un conflict de interese între cei doi, atâta timp cât autorizația pentru prestări servicii cu produse de uz fitosanitar, nu a fost semnată de făptuitor, iar autorizația a fost emisă pe baza documentelor speciale prevăzute de lege. Cu privire la acuzația conform căreia abuzând de funcția sa, Z.V. a refuzat să respecte o hotărâre judecătorească prin care instituția pe care o conduce este obligată la plata unei sume de bani către partea vătămată s-a motivat că Direcția Sanitar Veterinară Bacău a fost obligată în solidar cu V.I.

la plata daunelor morale în sumă de 50.000.000 lei ROL către SC B.P.C.SRL Bacău hotărâre irevocabilă la 10 martie 2005 (decizia nr. 135/2005 a Curții de Apel Bacău). Petentul a solicitat executarea silită a hotărârii însă Direcția Sanitar veterinară a formulat contestație la executare, contestație respinsă prin hotărâre irevocabilă la 4 aprilie 2009 (dos. 3561/180/2008 al Tribunalului Bacău. În urma respingerii contestației la 24 aprilie 2009 a fost emis ordin de plată pentru beneficiarul SC B.P.C. SRL. Plângerea formulată conform art. 278 C. pen. a fost respinsă prin rezoluția nr. 865/II/2/2009 din 21 decembrie 2009 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău ca neîntemeiată.

Prima instanță a constatat că soluția adoptată de procuror este urmarea unor cercetări incomplete, fie că nu s-au efectuat cercetări pentru unele din aspecte. 1) În ceea ce privește conflictul de interese dintre intimat și fiul său, administrator la o firmă cu obiect de activitate specific, supus înregistrării și supravegherii speciale de către instituția la care Z.V. a îndeplinit calitatea de director pentru mai multe perioade de timp, singura motivație oferită de procuror este că nu intimatul a semnat autorizația, iar aceasta a fost emisă pe baza documentației speciale cerute de lege. În mod evident aceste explicații, de fapt concluzii, nu se bazează pe nici un fel de verificări efectuate de procuror care să aibă ca obiect actele interne ale instituției conduse de intimat referitoare la avizele, aprobările, autorizațiile și înregistrările pe care societatea administrată de fiul acestuia era obligată să le solicite potrivit legii.

La dosar nu există și nu au constituit obiect al analizei procurorului deciziile în baza cărora s-au emis documentele legale speciale pentru funcționarea societății în domeniul sanitar veterinar, cu atât mai mult cu cât textul incriminator (prevăzut de art. 253 1 C. pen., sancționează nu numai îndeplinirea unui act, dar și participarea la luarea unei astfel de decizii în exercițiul atribuțiilor de serviciu. Instanța a considerat că pentru lămurirea tuturor acuzațiilor și înlăturarea oricăror suspiciuni ivite în legătură cu favorizarea firmei conduse de fiul conducătorului Direcției Sanitar Veterinare Bacău, chiar și numai în calitate de adjunct, se impune audierea reprezentanților firmelor care au beneficiat de serviciile SC „L." SRL Bacău, perioada acestor servicii, dacă ele coincid cu perioada în care au solicitat diverse aprobări de la instituția publică condusă de intimat.

Pentru aceleași motive audierea fiului intimatului apare ca utilă în cauză. 2) În ceea ce privește abuzul în serviciu, s-a arătat că sentința civilă nr. 27/2004 a Tribunalului Bacău a rămas irevocabilă la data de 10 martie 2005, prin decizia civilă nr. 135/2005 a Curții de Apel Bacău, devenind executorie, potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 544/2004 a contenciosului administrativ în cel mult 30 de zile, adică până la 10 aprilie 2005, iar nu în anul 2009 așa cum greșit se reține în rezoluția atacată și în rezoluția procurorului ierarhic superior. Și după această dată limită prevăzută de lege, D.S.V.SA Bacău, condusă de intimat, avea obligația stabilită de instanță de a emite eliberarea autorizației de funcționare către petenta, dar și plata daunelor morale, în solidar cu numitul V.F.I.

Niciuna din aceste obligații nu a fost executată, după cum nici plata a jumătate din debit nu constituie o executare legală a unei obligații solidare pentru întreg. Toate faptele arătate și dispozițiile legale incidente au fost cercetate de procuror, deși petenta, în plângerea inițială a făcut trimitere la ele. Prin urmare, se impune ca procurorul să analizeze efectele juridice ale hotărârii judecătorești menționate și în ce măsură neexecutarea obligațiilor stabilite de instanță au vătămat drepturile și interesele legale ale petentei. De asemenea, va cerceta motivele care au condus timp de 5 ani la amânarea eliberării autorizației cerută, de petenta. 3) Deși petenta a reclamat comiterea infracțiunii prevăzute de art. 24, alin. (3) din Legea nr. 544/2004, rezoluția atacată nu conține nici o soluție în acest sens.

Doar rezoluția procurorului ierarhic superior conține o singură referire, care însă adaugă la lege noi condiții, respectiv obligația creditorului de a se adresa în prealabil executorului judecătoresc. În același timp exclude de la aplicarea textului incriminator amintit obligația de a face, stabilită de o instanță de judecată, adică exact rațiunea avută în vedere de legiuitor, aceea de sancționare a conducătorilor de instituții publice care refuză să emită acte pe care anterior le-au refuzat. Cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 24 alin. (3) din Legea nr. 544/2004 curtea a indicat ca procurorul să dispună o soluție legală pe baza faptelor reclamate, respectiv nerespectarea hotărârii judecătorești de obligarea Direcției Sanitar Veterinare Bacău la eliberarea autorizației sanitar veterinare către SC B.P.C.

SRL. Împotriva acestei sentințe au formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău și intimatul făptuitor Z.V. Prin motivele de recurs, parchetul a solicitat casarea sentinței în temeiul art. 386 15 pct. 4 și 18 și, în rejudecare respingerea plângerii și menținerea ca legală și temeinică a rezoluției de neîncepere a urmăririi penale.

Au fost invocate cazurile de casare prevăzute de art. 386 15 pct. 14 și 18 (probabil din eroare de dactilografiere) motivele de casare putând privi doar dispozițiile art. 385 9 pct. 4 și 18. Prin motivele de recurs se arată că nu în ce privește infracțiunea prevăzută de art. 253 1 C. pen., procurorul deși nu a detaliat, a constatat că nu există în cauză infracțiune deoarece firma SC L. SRL, înființată de fiul intimatului făptuitor în septembrie 2001, și-a extins obiectul de activitate la data de 6 octombrie 2005 și cu activitate de întreținere și curățarea clădirilor, iar la 18 noiembrie 2005 a obținut autorizație pentru prestări servicii la Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Bacău.

Conform prevederilor Ordinului 62 din 7 martie 2007 SC L. SRL Bacău a solicitat înregistrarea sanitar veterinară pentru desfășurarea de activități DDD (dezinfecție, dezinsecție și deratizare). Solicitarea a fost înregistrată la Direcția Sanitar Veterinară Bacău sub nr. 348 din 16 iunie 2009. Față de situația prezentată se consideră că Z.V. nu se află în conflict de interese, deoarece nu a participat la luarea unei decizii în legătură cu autorizarea și funcționarea SC L. SRL. În ce privește abuzul în serviciu și refuzul de a respecta o hotărâre judecătorească prin care instanța condusă de făptuitor nu a plătit sumele datorate petentului și nu a eliberat autorizație se consideră că nu sunt necesare alte acte de cercetare.

Astfel hotărârea a rămas definitivă și irevocabilă la 14 aprilie 2009 iar la 24 aprilie 2009 Direcția Sanitar veterinară Bacău a emis ordin de plată astfel încât au fost rezolvate toate incidentele cu privire la punerea în executare a hotărârii judecătorești. Faptul că s-a plătit doar jumătate din suma stabilită prin hotărâre judecătorească, se arată în recurs, se datorează neînțelegerilor cu fostul director V.I.F. Referitor la al treilea motiv, în cauză nu au existat indicii de săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 24 alin. (3) din Legea nr. 544/2004 întrucât nu s-a aplicat amenda prevăzură în art. 24 alin. (2) din lege, condiții pentru existența infracțiunii menționate, activitatea lui Z.V.

sub acest aspect a fost analizată din punct de vedere al infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen. Prin recursul declarat, petentul Z.V. a cerut casarea sentinței și menținerea rezoluției ca fiind legală și temeinică. A arătat, în esență, unitatea de care o conduce a fost obligată, definitiv și irevocabil la despăgubiri de 50.000.000 lei ROL și 7.393.000 lei ROL cheltuieli de judecată la 10 martie 2005, însă SC B.P.C. SRL a cerut executarea la 7 martie 2008, solicitând și 110.000 lei RON cheltuieli executare ceea ce a dus la contestarea sumei pretinse. În condițiile date la rămânerea definitivă a hotărârii pronunțate în contestație prin care s-a stabilit că datorează doar 6.317,38 lei RON la 14 aprilie 2009 a luat măsuri de efectuare a plății la 24 aprilie 2009 când s-a emis ordin pentru plata a jumătate din suma datorată, cealaltă parte revenind lui V.F.I.

Recursurile sunt nefondate. În secțiunea a II-a a părții speciale a Codului de procedură penală este reglementată urmărirea penală. În art. 228 C. proc. pen. cu titlu marginal începerea urmăririi penale la alineatul 1 „organul de urmărire penală sesizat în vreunul din modurile prevăzute în art. 221 dispune prin rezoluție începerea urmăririi penale, când din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergătoare efectuate nu rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale cu excepția celui de la lit. b) 1 C. pen. Rezoluția de începere a urmăririi penale ori cea de neîncepere a urmăririi penale trebuie să fie motivată, obligație care rezultă din alin. (3) 1 și alin. (6) al aceluiași articol.

Motivarea unei soluții de netrimitere în judecată, constituie o îndatorire care înlătură orice aspect discreționar în realizarea justiției, dând posibilitatea părților să-și formeze convingerea cu privire la legalitatea și temeinicia soluției adoptate iar instanței, elementele necesare pentru exercitarea verificării pentru că tot din cuprinsul art. 228 rezultă că împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale se poate face plângere la instanța de judecată potrivit art. 278 1 și următoarele. Așa cum corect a reținut și motivat curtea soluția de netrimitere în judecată relativ la faptele și persoanele pentru care s-a cerut cercetarea penală este și incompletă - nemotivată și lipsește pentru una din infracțiunile reclamate.

Lipsa de motivare nu poate fi suplinită de procurorul ierarhic superior care într-o astfel de situație poate să infirme soluția. Pe de altă parte, prin motivarea procurorului se demonstrează tocmai lipsa de motivare a rezoluției, care trebuia să cuprindă analiza actelor și dovezilor invocate în recurs în sprijinul menținerii soluției. Din conținutul plângerii formulate la 28 aprilie 2009, rezultă că petentul a solicitat efectuarea de cercetări față de Z.V. pentru trei infracțiuni, conflict de interese art. 253 1 C. pen., abuz în serviciu contra intereselor persoanelor art. 246 C. pen. și nerespectarea hotărârilor judecătorești. Acest lucru rezultă și din Ordonanța nr. 3578/P/2009 prin care Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău și-a declinat competența în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.

Prin rezoluția desființată de instanța de judecată procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale numai pentru două infracțiuni, respectiv cele prevăzute de art. 246 și art. 253 1 C. pen. În mod corect prin hotărârea recurată s-a motivat că procurorul nu a analizat efectul hotărârilor judecătorești și motivele care au dus timp de 5 ani la amânarea eliberării autorizației. În altă ordine de idei prin rezoluție se dispune neînceperea urmăririi penale pentru că faptele nu există - fără a se argumenta cum, refuzul de a plăti o sumă datorată timp de 2 ani și jumătate, iar apoi plata doar a jumătate din datorie nu pune în discuție existența faptei. Aceasta cu atât mai mult că prin hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă unitatea condusă de făptuitor a fost obligată să elibereze autorizație de funcționare sanitar veterinară pentru spațiul din Bacău și, pe de altă parte, să plătească în solidar cu V.F.I.

50.000.000 lei ROL daune morale. Hotărârea pronunțată în cauză fiind legală și temeinică, Înalta Curte urmează ca în temeiul art. 385 1 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă ca nefondate recursurile. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău și de recurentul intimat Z.V. împotriva sentinței penale nr. 39 din 4 martie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie. Obligă recurentul intimat la plata sumei de 250 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Obligă recurentul intimat la plata sumei de 2500 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către intimatul petent SC B.P.C. SRL. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 9 septembrie 2010.