ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3092/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3092/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 39 din 04

martie 2010, Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie a

admis plângerea formulată de petenta SC B.P.C. SRL Neamț împotriva rezoluției

de neîncepere a urmăririi penale nr. 1338/P/2009 a Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Bacău.

A desființat rezoluția și a trimis

cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale și administrării de

probe.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de

Apel a reținut următoarele:

Prin plângerea formulată în temeiul

art. 278

1

, petenta SC B.P.C. SRL Neamț, a solicitat instanței

desființarea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale dispusă în dosarul nr.

1338/P/2009, față de intimatul Z.V.

Petenta a arătat că prin rezoluția

dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. 1338/2009 s-a

dispus neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunea prevăzută de art. 246

și art. 253

1

C. pen., față de Z.V., director al Direcției Sanitar

Veterinare a județului Neamț pentru inexistența infracțiunilor.

În motivarea plângerii petenta a arătat

că este nemulțumită de soluția dispusă de procuror întrucât organul de

cercetare penala nu a luat declarație de la reprezentantul legal al societății.

Rezoluțiile contestate nu au cercetarea penala efectuată cu privire la

infracțiunea neexecutarea și nerespectarea hotărârilor judecătorești pronunțate

de instanțele de contencios administrativ.

Nu a fost respectat principiul

contradictorialității cu societatea petentă în soluționarea dosarului, nu a

fost respectat principiul respectării adevărului, nu au fost administrate

probele solicitate, și unde au fost interpretate greșit, plata parțială

reprezentând despăgubirile cu titlu de daune morale, constând în aceea că nici

după ce a fost notificat prin executorul judecătoresc D.D., domnul Z.V. nu a

efectuat plata în totalitate a despăgubirilor din hotărârea instanței

judecătorești și nu a eliberat autorizația în cauză.

Împrejurarea că D.S.V. a fost căzută

în pretenții în solidar cu directorul acestei instituții, nu presupune că D.S.V.,

prin director Z.V., să refuze la plată obligația integrală de plată a

despăgubirilor în calitate de director, avea mijlocul procedural de a chema în

judecată persoana care s-a făcut vinovată de plata daunelor morale de către D.S.V.

Din acest motiv, a considerat că

faptele de abuz în serviciu, și neexecutarea și nerespectarea hotărârilor

judecătorești, sunt în responsabilitatea directă și nemijlocită a domnului

director Z.V., motiv pentru care a solicitat instanței să dispună următoarele:

- începerea urmăririi penale pentru

infracțiunile reclamate;

- administrarea probei cu expertiza

contabilă, în vederea determinării prejudiciului material cauzat SC B.P.C. SRL,

din lipsă de folosință a spațiului comercial din municipiul Bacău, datorat

neexecutării obligației de eliberare a autorizației sanitar-veterinară de către

directorul Z.V., reprezentant al A.N.S.V.P.S.A. - D.S.V.P.S.A. Bacău.

Evaluarea prejudiciului material

pentru lipsa de folosință a spațiului comercial, urmează a fi determinată

pentru perioada 26 decembrie 2004, termenul maxim de eliberare a autorizației

sanitar veterinare, și până la data de efectuare a expertizei.

Având în vedere că pe calea

litigiului din contencios administrativ, dreptul recunoscut este prevăzut cu

caracter retroactiv, de la data de contestare a actului administrativ de refuz

al eliberării autorizației, urmează a fi determinat prejudiciul material pentru

lipsă de folosință, prin calculare cu începere de la data la care, potrivit

documentației înregistrate la D.S.V. Bacău, instituția în cauză trebuia să elibereze

autorizația pe cale administrativă, fără a mai fi necesara existența unui

proces.

Astfel, a solicitat ca expertul să

determine prejudiciul material pentru lipsă de folosință și pentru, perioada

cuprinsă între 23 aprilie 2001, când a fost înregistrată cererea nr. 1590 din 23

aprilie 2001, și achitată taxa aferentă, și până la data 26 decembrie 2004,

când D.S.V. era obligată să elibereze autorizația sanitar veterinară.

A făcut mențiunea că prejudiciul

pentru lipsa de folosință se referă la neexecutarea contractelor de colaborare încheiate

de societatea petentă, care din lipsa autorizației sanitar veterinară nu au mai

putut fi executate.

Societatea a avut încheiate

contracte comerciale de colaborare, prin care producea un venit estimat la

nivelul anului 2001, în valoare de 30% din cifra de vânzări calculată la

valoarea de aprovizionare contractată pentru suma de 100.000.000 lei săptămânal,

dar nu mai puțin de 10.000.000 lei zilnic.

Astfel, prejudiciul estimat este de

minim 300 RON zilnic, ceea ce presupune un prejudiciu estimat de 9.000 RON

lunar.

A solicitat ca expertul să

actualizeze prejudiciul material, cu indicele de creștere a prețurilor de

consum, având în vedere faptul că contractul de aprovizionare din anul 2001,

urma să crească ca valoare de aprovizionare, procentual cu indicele de creștere

a prețurilor pentru produsele de carmangerie.

La solicitarea instanței s-a înaintat

dosarul nr. 1338/P/2009, în care a fost adoptată rezoluția atacată.

Examinând rezoluția, pe baza

lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, conform art. 278

1

alin.

(7) C. proc. pen. judecătorul a reținut următoarele:

La 14 iulie 2009 numitul B.V.,

administrator al SC B.P.C. SRL Neamț s-a adresat cu plângere Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Bacău, prin care sesiza faptul că Z.V., director la Autoritatea Sanitar Veterinară a favorizat societatea comercială SC L. SRL, al cărei

administrator este fiul său, Z.I., prin eliberarea de autorizații sanitare

pentru înlesnirea de contracte de deratizare, dezinfecție, dezinsecție.

A mai reclamat și faptul că Z.V. a

refuzat să își îndeplinească obligația de eliberare a autorizației sanitar

veterinare pentru un spațiu comercial situat în Bacău, așa cum fusese obligat

prin sentința civilă nr. 27 din 24 noiembrie 2004 a Tribunalului Bacău,

irevocabilă prin decizia civilă nr. 135 din 10 martie 2005 a Curții de Apel

Bacău.

Plângerea a fost înregistrată sub

nr. 1338/P/2009 la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, iar în urma

actelor premergătoare prin Rezoluția din 11 noiembrie 2009 s-a dispus

neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunile de abuz în serviciu contra

intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. și conflict de interese

prevăzută de art. 253

1

C. pen. față de intimatul Z.V.

În considerentele rezoluției se motivează

că într-adevăr administratorul SC L. SRL Bacău este I.Z., fiul directorului

coordonator adjunct sanitar-veterinar Z.V., însă nu poate exista un conflict de

interese între cei doi, atâta timp cât autorizația pentru prestări servicii cu

produse de uz fitosanitar, nu a fost semnată de făptuitor, iar autorizația a

fost emisă pe baza documentelor speciale prevăzute de lege.

Cu privire la acuzația conform

căreia abuzând de funcția sa, Z.V. a refuzat să respecte o hotărâre

judecătorească prin care instituția pe care o conduce este obligată la plata

unei sume de bani către partea vătămată s-a motivat că Direcția Sanitar

Veterinară Bacău a fost obligată în solidar cu V.I. la plata daunelor morale în

sumă de 50.000.000 lei ROL către SC B.P.C.SRL Bacău hotărâre irevocabilă la 10

martie 2005 (decizia nr. 135/2005 a Curții de Apel Bacău). Petentul a solicitat

executarea silită a hotărârii însă Direcția Sanitar veterinară a formulat

contestație la executare, contestație respinsă prin hotărâre irevocabilă la 4

aprilie 2009 (dos. 3561/180/2008 al Tribunalului Bacău.

În urma respingerii contestației la

24 aprilie 2009 a fost emis ordin de plată pentru beneficiarul SC B.P.C. SRL.

Plângerea formulată conform art. 278

C. pen. a fost respinsă prin rezoluția nr. 865/II/2/2009 din 21 decembrie 2009

a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău ca

neîntemeiată.

Prima instanță a constatat că

soluția adoptată de procuror este urmarea unor cercetări incomplete, fie că nu

s-au efectuat cercetări pentru unele din aspecte.

1) În ceea ce privește conflictul de

interese dintre intimat și fiul său, administrator la o firmă cu obiect de

activitate specific, supus înregistrării și supravegherii speciale de către

instituția la care Z.V. a îndeplinit calitatea de director pentru mai multe

perioade de timp, singura motivație oferită de procuror este că nu intimatul a

semnat autorizația, iar aceasta a fost emisă pe baza documentației speciale

cerute de lege.

În mod evident aceste explicații, de

fapt concluzii, nu se bazează pe nici un fel de verificări efectuate de

procuror care să aibă ca obiect actele interne ale instituției conduse de

intimat referitoare la avizele, aprobările, autorizațiile și înregistrările pe

care societatea administrată de fiul acestuia era obligată să le solicite

potrivit legii. La dosar nu există și nu au constituit obiect al analizei

procurorului deciziile în baza cărora s-au emis documentele legale speciale

pentru funcționarea societății în domeniul sanitar veterinar, cu atât mai mult

cu cât textul incriminator (prevăzut de art. 253

1

C. pen.,

sancționează nu numai îndeplinirea unui act, dar și participarea la luarea unei

astfel de decizii în exercițiul atribuțiilor de serviciu.

Instanța a considerat că pentru

lămurirea tuturor acuzațiilor și înlăturarea oricăror suspiciuni ivite în

legătură cu favorizarea firmei conduse de fiul conducătorului Direcției Sanitar

Veterinare Bacău, chiar și numai în calitate de adjunct, se impune audierea

reprezentanților firmelor care au beneficiat de serviciile SC „L." SRL

Bacău, perioada acestor servicii, dacă ele coincid cu perioada în care au

solicitat diverse aprobări de la instituția publică condusă de intimat. Pentru

aceleași motive audierea fiului intimatului apare ca utilă în cauză.

2) În ceea ce privește abuzul în

serviciu, s-a arătat că sentința civilă nr. 27/2004 a Tribunalului Bacău a

rămas irevocabilă la data de 10 martie 2005, prin decizia civilă nr. 135/2005 a

Curții de Apel Bacău, devenind executorie, potrivit art. 24 alin. (1) din Legea

nr. 544/2004 a contenciosului administrativ în cel mult 30 de zile, adică până

la 10 aprilie 2005, iar nu în anul 2009 așa cum greșit se reține în rezoluția

atacată și în rezoluția procurorului ierarhic superior. Și după această dată

limită prevăzută de lege, D.S.V.SA Bacău, condusă de intimat, avea obligația

stabilită de instanță de a emite eliberarea autorizației de funcționare către

petenta, dar și plata daunelor morale, în solidar cu numitul V.F.I.

Niciuna din aceste obligații nu a

fost executată, după cum nici plata a jumătate din debit nu constituie o

executare legală a unei obligații solidare pentru întreg.

Toate faptele arătate și

dispozițiile legale incidente au fost cercetate de procuror, deși petenta, în

plângerea inițială a făcut trimitere la ele.

Prin urmare, se impune ca procurorul

să analizeze efectele juridice ale hotărârii judecătorești menționate și în ce

măsură neexecutarea obligațiilor stabilite de instanță au vătămat drepturile și

interesele legale ale petentei. De asemenea, va cerceta motivele care au condus

timp de 5 ani la amânarea eliberării autorizației cerută, de petenta.

3) Deși petenta a reclamat comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 24, alin. (3) din Legea nr. 544/2004, rezoluția

atacată nu conține nici o soluție în acest sens.

Doar rezoluția procurorului ierarhic

superior conține o singură referire, care însă adaugă la lege noi condiții,

respectiv obligația creditorului de a se adresa în prealabil executorului

judecătoresc.

În același timp exclude de la

aplicarea textului incriminator amintit obligația de a face, stabilită de o

instanță de judecată, adică exact rațiunea avută în vedere de legiuitor, aceea

de sancționare a conducătorilor de instituții publice care refuză să emită acte

pe care anterior le-au refuzat.

Cu privire la infracțiunea prevăzută

de art. 24 alin. (3) din Legea nr. 544/2004 curtea a indicat ca procurorul să

dispună o soluție legală pe baza faptelor reclamate, respectiv nerespectarea

hotărârii judecătorești de obligarea Direcției Sanitar Veterinare Bacău la

eliberarea autorizației sanitar veterinare către SC B.P.C. SRL.

Împotriva acestei sentințe au

formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău și intimatul

făptuitor Z.V.

Prin motivele de recurs, parchetul a

solicitat casarea sentinței în temeiul art. 386

15

pct. 4 și 18 și,

în rejudecare respingerea plângerii și menținerea ca legală și temeinică a

rezoluției de neîncepere a urmăririi penale.

Au fost invocate cazurile de casare

prevăzute de art. 386

15

pct. 14 și 18 (probabil din eroare de dactilografiere)

motivele de casare putând privi doar dispozițiile art. 385

9

pct. 4

și 18.

Prin motivele de recurs se arată că

nu în ce privește infracțiunea prevăzută de art. 253

1

C. pen.,

procurorul deși nu a detaliat, a constatat că nu există în cauză infracțiune

deoarece firma SC L. SRL, înființată de fiul intimatului făptuitor în

septembrie 2001, și-a extins obiectul de activitate la data de 6 octombrie 2005

și cu activitate de întreținere și curățarea clădirilor, iar la 18 noiembrie 2005

a obținut autorizație pentru prestări servicii la Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Bacău.

Conform prevederilor Ordinului 62

din 7 martie 2007 SC L. SRL Bacău a solicitat înregistrarea sanitar veterinară

pentru desfășurarea de activități DDD (dezinfecție, dezinsecție și deratizare).

Solicitarea a fost înregistrată la Direcția Sanitar Veterinară Bacău sub nr. 348 din 16 iunie 2009.

Față de situația prezentată se

consideră că Z.V. nu se află în conflict de interese, deoarece nu a participat

la luarea unei decizii în legătură cu autorizarea și funcționarea SC L. SRL.

În ce privește abuzul în serviciu și

refuzul de a respecta o hotărâre judecătorească prin care instanța condusă de

făptuitor nu a plătit sumele datorate petentului și nu a eliberat autorizație

se consideră că nu sunt necesare alte acte de cercetare. Astfel hotărârea a

rămas definitivă și irevocabilă la 14 aprilie 2009 iar la 24 aprilie 2009

Direcția Sanitar veterinară Bacău a emis ordin de plată astfel încât au fost

rezolvate toate incidentele cu privire la punerea în executare a hotărârii

judecătorești.

Faptul că s-a plătit doar jumătate

din suma stabilită prin hotărâre judecătorească, se arată în recurs, se

datorează neînțelegerilor cu fostul director V.I.F.

Referitor la al treilea motiv, în

cauză nu au existat indicii de săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 24 alin.

(3) din Legea nr. 544/2004 întrucât nu s-a aplicat amenda prevăzură în art. 24 alin.

(2) din lege, condiții pentru existența infracțiunii menționate, activitatea

lui Z.V. sub acest aspect a fost analizată din punct de vedere al infracțiunii

prevăzute de art. 246 C. pen.

Prin recursul declarat, petentul Z.V.

a cerut casarea sentinței și menținerea rezoluției ca fiind legală și

temeinică.

A arătat, în esență, unitatea de

care o conduce a fost obligată, definitiv și irevocabil la despăgubiri de 50.000.000

lei ROL și 7.393.000 lei ROL cheltuieli de judecată la 10 martie 2005, însă SC B.P.C.

SRL a cerut executarea la 7 martie 2008, solicitând și 110.000 lei RON cheltuieli

executare ceea ce a dus la contestarea sumei pretinse. În condițiile date la

rămânerea definitivă a hotărârii pronunțate în contestație prin care s-a

stabilit că datorează doar 6.317,38 lei RON la 14 aprilie 2009 a luat măsuri de

efectuare a plății la 24 aprilie 2009 când s-a emis ordin pentru plata a

jumătate din suma datorată, cealaltă parte revenind lui V.F.I.

Recursurile sunt nefondate.

În secțiunea a II-a a părții

speciale a Codului de procedură penală este reglementată urmărirea penală. În

art. 228 C. proc. pen. cu titlu marginal începerea urmăririi penale la

alineatul 1 „organul de urmărire penală sesizat în vreunul din modurile

prevăzute în art. 221 dispune prin rezoluție începerea urmăririi penale, când

din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergătoare efectuate nu

rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii

penale cu excepția celui de la lit. b)

1

C. pen.

Rezoluția de începere a urmăririi

penale ori cea de neîncepere a urmăririi penale trebuie să fie motivată, obligație

care rezultă din alin. (3)

1

și alin. (6) al aceluiași articol.

Motivarea unei soluții de

netrimitere în judecată, constituie o îndatorire care înlătură orice aspect

discreționar în realizarea justiției, dând posibilitatea părților să-și formeze

convingerea cu privire la legalitatea și temeinicia soluției adoptate iar

instanței, elementele necesare pentru exercitarea verificării pentru că tot din

cuprinsul art. 228 rezultă că împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi

penale se poate face plângere la instanța de judecată potrivit art. 278

1

și următoarele.

Așa cum corect a reținut și motivat

curtea soluția de netrimitere în judecată relativ la faptele și persoanele

pentru care s-a cerut cercetarea penală este și incompletă - nemotivată și

lipsește pentru una din infracțiunile reclamate.

Lipsa de motivare nu poate fi

suplinită de procurorul ierarhic superior care într-o astfel de situație poate

să infirme soluția.

Pe de altă parte, prin motivarea

procurorului se demonstrează tocmai lipsa de motivare a rezoluției, care

trebuia să cuprindă analiza actelor și dovezilor invocate în recurs în

sprijinul menținerii soluției.

Din conținutul plângerii formulate

la 28 aprilie 2009, rezultă că petentul a solicitat efectuarea de cercetări

față de Z.V. pentru trei infracțiuni, conflict de interese art. 253

1

C. pen., abuz în serviciu contra intereselor persoanelor art. 246 C. pen. și

nerespectarea hotărârilor judecătorești. Acest lucru rezultă și din Ordonanța

nr. 3578/P/2009 prin care Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău și-a declinat

competența în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.

Prin rezoluția desființată de

instanța de judecată procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale numai

pentru două infracțiuni, respectiv cele prevăzute de art. 246 și art. 253

1

C. pen.

În mod corect prin hotărârea

recurată s-a motivat că procurorul nu a analizat efectul hotărârilor

judecătorești și motivele care au dus timp de 5 ani la amânarea eliberării

autorizației.

În altă ordine de idei prin

rezoluție se dispune neînceperea urmăririi penale pentru că faptele nu există -

fără a se argumenta cum, refuzul de a plăti o sumă datorată timp de 2 ani și

jumătate, iar apoi plata doar a jumătate din datorie nu pune în discuție

existența faptei. Aceasta cu atât mai mult că prin hotărârea judecătorească

definitivă și irevocabilă unitatea condusă de făptuitor a fost obligată să

elibereze autorizație de funcționare sanitar veterinară pentru spațiul din Bacău

și, pe de altă parte, să plătească în solidar cu V.F.I. 50.000.000 lei ROL

daune morale.

Hotărârea pronunțată în cauză fiind

legală și temeinică, Înalta Curte urmează ca în temeiul art. 385

1

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă ca nefondate recursurile.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău și de recurentul

intimat Z.V. împotriva sentinței penale nr. 39 din 4 martie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie.

Obligă recurentul intimat la plata

sumei de 250 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Obligă recurentul intimat la plata

sumei de 2500 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către intimatul petent SC B.P.C.

SRL.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 9

septembrie 2010.