ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1520/2010

Deliberând asupra recursului penal

de față, constată următoarele;

Prin Sentința penală nr. 174 din 3 decembrie 2009, Curtea de

Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, în temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins ca nefondată plângerea formulată de

petiționarul U.V.V. împotriva rezoluției din data de 18 august 2009, dată în

Dosarul nr. 1308/P/2009 al Parchetului Curții de Apel Bacău, confirmată prin

Rezoluția nr. 623/11/2/2009 din 21 septembrie 2009, al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Bacău menținând rezoluția atacată.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

civ., petentul a fost obligat să plătească 250 RON cheltuieli judiciare către

stat.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut următoarele:

Prin rezoluția din data de 18 august

2009, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr.

1308/P/2009, în temeiul art. 228 alin. (6) și art. 10 lit. a) C. proc. pen.,

s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de comisarul M.C.F., directorul

Penitenciarului Bacău, cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute

și pedepsite de art. 246 C. pen. și a infracțiunii prevăzute de art. 290 C.

pen.

Pentru a da această soluție

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a reținut următoarele:

La data de 26 mai 2009, U.V.V.,

deținut în Penitenciarul Bacău în executarea unei pedepse de 3 ani închisoare,

dispusă pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 321 C.

pen., a sesizat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, solicitând

efectuarea de cercetări față de directorul Penitenciarului Bacău, cms. M.C.F.,

sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu, prevăzute și

pedepsite de art. 246 C. pen. și a infracțiunii de fals în înscrisuri sub

semnătură privată, prevăzute și pedepsite de art. 290 C. pen.

În plângere, petentul a menționat

faptul că a formulat la data de 20 martie 2009 o cerere către judecătorul

delegat, însă directorul Penitenciarului Bacău a modificat destinatarul,

înscriind sintagma „Judecătoria Bacău”, cererea fiind înaintată acestei

instituții.

Verificările preliminare efectuate

în cauză au relevat faptul că persoana reclamată deține funcție de ofițer în

cadrul Penitenciarului Bacău, competența de efectuare a urmăririi penale

revenind, în aceste condiții, Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău,

conform art. 60 alin. (4) din Legea nr. 293/2004.

Probatoriul administrat în cauză a

demonstrat faptul că în sarcina directorului Penitenciarului Bacău nu se poate

reține săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu și fals, în condițiile în

care acesta și-a îndeplinit în mod corect atribuțiile de serviciu, în strictă

conformitate cu normele legale ce îi reglementează activitatea.

Astfel, la data de 16 februarie 2009

Comisia pentru Individualizarea Regimului de Executare a Pedepselor Privative

de Libertate a S.N.P.A.P. Tg. Ocna, a solicitat judecătorului delegat să

dispună schimbarea regimului de executare a pedepsei închisorii privind pe

condamnatul U.V.V., ca urmare a comiterii unor abateri disciplinare grave și

foarte grave, care în accepțiunea comisiei îl făceau incompatibil cu regimul

din acel moment, respectiv semideschis.

După efectuarea tuturor

cercetărilor, judecătorul delegat a dispus prin Încheierea nr. 39 din 10 martie

2009 schimbarea regimului de executare a pedepsei cu închisoare, din

semideschis în închis. În dispozitiv se menționează faptul că U.V.V. are drept

de contestație în termen de 3 zile de la comunicare, însă acesta a refuzat să

semneze și să primească încheierea.

Ulterior, persoana deținută a fost

transferată în Penitenciarul Bacău, unde la data de 20 martie 2009 a formulat

contestație împotriva Încheierii nr. 39, pe care însă a adresat-o judecătorului

delegat.

La momentul primirii cererii,

directorul penitenciarului a calificat-o în mod corect ca fiind contestație

împotriva unei încheieri a judecătorului delegat, astfel încât în mod corect a

dispus transmiterea ei către Judecătoria Bacău, prin adresa din 24 martie 2009.

La Judecătoria Bacău, cauza a fost

înregistrată sub nr. 51/180/2009, iar prin Sentința penală nr. 795 din 9

aprilie 2009 a fost admisă excepția necompetenței teritoriale, cauza fiind

declinată în favoarea Judecătoriei Onești și în sentința penală menționată,

cererea petentului U.V.V. este calificată ca și contestație împotriva

Încheierii nr. 39 a judecătorului delegat din cadrul S.N.P.A.P. Tg. Ocna,

astfel cum procedase și directorul Penitenciarului Bacău.

În condițiile expuse, cercetările

efectuate nu au relevat indicii care să permită reținerea vreunei infracțiuni

în sarcina directorului penitenciarului.

Împotriva acestei rezoluții petentul

a formulat, în conformitate cu prevederile art. 275 - 278, plângere.

Prin Rezoluția nr. 623/II/2/2009 din

data de 21 septembrie 2009, a procurorului general al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Bacău, în temeiul art. 275 - 278 C. proc. pen., a fost respinsă

plângerea formulată de petent.

Nemulțumit și de această soluție,

petentul a formulat, la data de 16 octombrie 2009, în conformitate cu

prevederile art. 278

1

C. proc. pen., plângere la instanța de

judecată, susținând că soluțiile date în cauză sunt nelegale și netemeinice.

Analizând soluțiile date de procuror

în raport de motivele plângerii, Curtea constată Parchetul de pe lângă Curtea

de Apel Bacău a reținut în rezoluțiile atacate o situație de fapt

corespunzătoare și în mod corect a adoptat o soluție de neîncepere a urmăririi

penale.

În conformitate cu dispozițiile art.

26 alin. (8) din Legea nr. 275/2006, împotriva încheierii judecătorului delegat

pentru executarea pedepselor privative de libertate persoana condamnată poate

introduce contestație la judecătoria în a cărei circumscripție se află penitenciarul,

în termen de 3 zile de la comunicarea încheierii.

Din conținutul cererii din data de

23 martie 2009 a Judecătoriei Bacău, precum și a actelor și lucrărilor

Dosarelor nr. 4051/180/2009 al Judecătoriei Bacău și nr. 2289/270/2009 al

Judecătoriei Onești, rezultă că petentul își arăta nemulțumirea față de

Încheierea nr. 39 din data de 10 martie 2009 a judecătorului delegat.

Având în vedere dispozițiile art. 26

alin. (8) din Legea nr. 275/2006, în mod legal intimatul a dispus trimiterea

contestației formulate de petent la instanța de judecată.

Din momentul în care judecătorul

delegat a pronunțat Încheierea nr. 39 din data de 10 martie 2009, prin care a

dispus schimbarea regimului de executare a pedepsei din regimul semideschis, în

regimul închis, judecătorul nu mai avea nicio competență de a-și verifica

propria hotărâre.

Verificarea legalității și

temeiniciei încheierii pronunțate putea fi făcută doar de instanța de judecată,

așa cum, de altfel s-a procedat.

În motivarea plângerii petentul a

susținut, în esență, că nu a fost chemat la parchet pentru audieri și că

parchetul a dat soluția fără să i se ceară probe în dovedirea plângerii.

După primirea plângerii de la petent

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, cu adresa din data de 30 iunie 2009

- dosar urmărire penală, a solicitat Penitenciarului Bacău să se înainteze

dosarul persoanei deținute U.V.V.

În baza acestei adrese s-a înaintat

de Penitenciarul Bacău dosarul petentului - dosar urmărire penală.

Așa cum rezultă și din rezoluțiile

atacate, soluția de neîncepere a urmăririi penale a fost dată în baza actelor

premergătoare începerii urmăririi penale, astfel că nu se impunea audierea

petentului și nici să i se solicite acestuia să indice probele pe care înțelege

să le folosească în dovedirea plângerii.

De altfel, nimic nu l-a împiedicat

pe petent să se adreseze parchetului cu o cerere în care să arate probele pe

care înțelege să le folosească în dovedirea plângerii și să înainteze

înscrisurile pe care le considera necesare.

Împotriva acestei sentințe, în termen

legal, a formulat recurs petentul U.V.V., criticând-o pentru netemeinicie și a

solicitat trimiterea cauzei la parchet în vederea începerii urmăririi penale

față de intimatul M.C.F.

Examinând hotărârea pronunțată în

cauză sub toate aspectele, de fapt și de drept, conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul formulat nu este

fondat, soluția de neurmărire dată de procuror față de intimat este legală și

temeinică, întrucât din actele premergătoare efectuate în cauză, nu a rezultat

niciun element care să conducă la concluzia existenței infracțiunilor pe care

petentul le-a indicat în plângerea sa.

Înalta Curte constată că intimatul

și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu în deplină concordanță cu legea și nu a

comis nicio faptă care să atragă răspunderea penală.

Astfel, acesta a procedat în

conformitate cu dispozițiile art. 26 din Legea nr. 275/2006 atunci când a

înaintat Judecătoriei Bacău cererea petentului U.V.V., care avea ca obiect

„contestație” îndreptată împotriva Încheierii nr. 39 din 10 martie 2009

pronunțată de judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de

libertate, prin care s-a dispus schimbarea regimului de executare a pedepsei

privind pe condamnat.

Instituind procedura de la art. 278

1

C. proc. pen. privind accesul liber la justiție, legiuitorul a oferit persoanei

vătămate posibilitatea de a-și apăra interesele și de a solicita înlăturarea

unor încălcări ale drepturilor sale, fără însă ca acestea să constituie o cale

de atac paralelă, neprevăzută de dispozițiile legale în vigoare, astfel cum a

încercat petentul să procedeze în prezenta cauză, acesta tinzând să obțină

reformarea hotărârii prin care s-a dispus schimbarea regimului de executare a

pedepsei în ceea ce-l privește.

În consecință, având în vedere

considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 385

15

pct. 1

lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat recursul declarat.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petiționarul U.V.V. împotriva Sentinței penale nr. 174 din 3

decembrie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie.

Obligă recurentul petiționar la

plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

20 aprilie 2010.