ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1520/2010

Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele; Prin Sentința penală nr. 174 din 3 decembrie 2009, Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, în temeiul art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins ca nefondată plângerea formulată de petiționarul U.V.V. împotriva rezoluției din data de 18 august 2009, dată în Dosarul nr. 1308/P/2009 al Parchetului Curții de Apel Bacău, confirmată prin Rezoluția nr. 623/11/2/2009 din 21 septembrie 2009, al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău menținând rezoluția atacată. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. civ., petentul a fost obligat să plătească 250 RON cheltuieli judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele: Prin rezoluția din data de 18 august 2009, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. 1308/P/2009, în temeiul art. 228 alin. (6) și art. 10 lit. a) C. proc.

pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de comisarul M.C.F., directorul Penitenciarului Bacău, cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 246 C. pen. și a infracțiunii prevăzute de art. 290 C. pen. Pentru a da această soluție Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a reținut următoarele: La data de 26 mai 2009, U.V.V., deținut în Penitenciarul Bacău în executarea unei pedepse de 3 ani închisoare, dispusă pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 321 C. pen., a sesizat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, solicitând efectuarea de cercetări față de directorul Penitenciarului Bacău, cms. M.C.F., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu, prevăzute și pedepsite de art. 246 C. pen.

și a infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzute și pedepsite de art. 290 C. pen. În plângere, petentul a menționat faptul că a formulat la data de 20 martie 2009 o cerere către judecătorul delegat, însă directorul Penitenciarului Bacău a modificat destinatarul, înscriind sintagma „Judecătoria Bacău”, cererea fiind înaintată acestei instituții. Verificările preliminare efectuate în cauză au relevat faptul că persoana reclamată deține funcție de ofițer în cadrul Penitenciarului Bacău, competența de efectuare a urmăririi penale revenind, în aceste condiții, Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, conform art. 60 alin. (4) din Legea nr. 293/2004.

Probatoriul administrat în cauză a demonstrat faptul că în sarcina directorului Penitenciarului Bacău nu se poate reține săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu și fals, în condițiile în care acesta și-a îndeplinit în mod corect atribuțiile de serviciu, în strictă conformitate cu normele legale ce îi reglementează activitatea. Astfel, la data de 16 februarie 2009 Comisia pentru Individualizarea Regimului de Executare a Pedepselor Privative de Libertate a S.N.P.A.P. Tg. Ocna, a solicitat judecătorului delegat să dispună schimbarea regimului de executare a pedepsei închisorii privind pe condamnatul U.V.V., ca urmare a comiterii unor abateri disciplinare grave și foarte grave, care în accepțiunea comisiei îl făceau incompatibil cu regimul din acel moment, respectiv semideschis.

După efectuarea tuturor cercetărilor, judecătorul delegat a dispus prin Încheierea nr. 39 din 10 martie 2009 schimbarea regimului de executare a pedepsei cu închisoare, din semideschis în închis. În dispozitiv se menționează faptul că U.V.V. are drept de contestație în termen de 3 zile de la comunicare, însă acesta a refuzat să semneze și să primească încheierea. Ulterior, persoana deținută a fost transferată în Penitenciarul Bacău, unde la data de 20 martie 2009 a formulat contestație împotriva Încheierii nr. 39, pe care însă a adresat-o judecătorului delegat.

La momentul primirii cererii, directorul penitenciarului a calificat-o în mod corect ca fiind contestație împotriva unei încheieri a judecătorului delegat, astfel încât în mod corect a dispus transmiterea ei către Judecătoria Bacău, prin adresa din 24 martie 2009. La Judecătoria Bacău, cauza a fost înregistrată sub nr. 51/180/2009, iar prin Sentința penală nr. 795 din 9 aprilie 2009 a fost admisă excepția necompetenței teritoriale, cauza fiind declinată în favoarea Judecătoriei Onești și în sentința penală menționată, cererea petentului U.V.V. este calificată ca și contestație împotriva Încheierii nr. 39 a judecătorului delegat din cadrul S.N.P.A.P. Tg. Ocna, astfel cum procedase și directorul Penitenciarului Bacău.

În condițiile expuse, cercetările efectuate nu au relevat indicii care să permită reținerea vreunei infracțiuni în sarcina directorului penitenciarului. Împotriva acestei rezoluții petentul a formulat, în conformitate cu prevederile art. 275 - 278, plângere. Prin Rezoluția nr. 623/II/2/2009 din data de 21 septembrie 2009, a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, în temeiul art. 275 - 278 C. proc. pen., a fost respinsă plângerea formulată de petent. Nemulțumit și de această soluție, petentul a formulat, la data de 16 octombrie 2009, în conformitate cu prevederile art. 278 1 C. proc. pen., plângere la instanța de judecată, susținând că soluțiile date în cauză sunt nelegale și netemeinice.

Analizând soluțiile date de procuror în raport de motivele plângerii, Curtea constată Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a reținut în rezoluțiile atacate o situație de fapt corespunzătoare și în mod corect a adoptat o soluție de neîncepere a urmăririi penale. În conformitate cu dispozițiile art. 26 alin. (8) din Legea nr. 275/2006, împotriva încheierii judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate persoana condamnată poate introduce contestație la judecătoria în a cărei circumscripție se află penitenciarul, în termen de 3 zile de la comunicarea încheierii. Din conținutul cererii din data de 23 martie 2009 a Judecătoriei Bacău, precum și a actelor și lucrărilor Dosarelor nr. 4051/180/2009 al Judecătoriei Bacău și nr. 2289/270/2009 al Judecătoriei Onești, rezultă că petentul își arăta nemulțumirea față de Încheierea nr. 39 din data de 10 martie 2009 a judecătorului delegat.

Având în vedere dispozițiile art. 26 alin. (8) din Legea nr. 275/2006, în mod legal intimatul a dispus trimiterea contestației formulate de petent la instanța de judecată. Din momentul în care judecătorul delegat a pronunțat Încheierea nr. 39 din data de 10 martie 2009, prin care a dispus schimbarea regimului de executare a pedepsei din regimul semideschis, în regimul închis, judecătorul nu mai avea nicio competență de a-și verifica propria hotărâre. Verificarea legalității și temeiniciei încheierii pronunțate putea fi făcută doar de instanța de judecată, așa cum, de altfel s-a procedat. În motivarea plângerii petentul a susținut, în esență, că nu a fost chemat la parchet pentru audieri și că parchetul a dat soluția fără să i se ceară probe în dovedirea plângerii.

După primirea plângerii de la petent Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, cu adresa din data de 30 iunie 2009 - dosar urmărire penală, a solicitat Penitenciarului Bacău să se înainteze dosarul persoanei deținute U.V.V. În baza acestei adrese s-a înaintat de Penitenciarul Bacău dosarul petentului - dosar urmărire penală. Așa cum rezultă și din rezoluțiile atacate, soluția de neîncepere a urmăririi penale a fost dată în baza actelor premergătoare începerii urmăririi penale, astfel că nu se impunea audierea petentului și nici să i se solicite acestuia să indice probele pe care înțelege să le folosească în dovedirea plângerii. De altfel, nimic nu l-a împiedicat pe petent să se adreseze parchetului cu o cerere în care să arate probele pe care înțelege să le folosească în dovedirea plângerii și să înainteze înscrisurile pe care le considera necesare.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat recurs petentul U.V.V., criticând-o pentru netemeinicie și a solicitat trimiterea cauzei la parchet în vederea începerii urmăririi penale față de intimatul M.C.F. Examinând hotărârea pronunțată în cauză sub toate aspectele, de fapt și de drept, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul formulat nu este fondat, soluția de neurmărire dată de procuror față de intimat este legală și temeinică, întrucât din actele premergătoare efectuate în cauză, nu a rezultat niciun element care să conducă la concluzia existenței infracțiunilor pe care petentul le-a indicat în plângerea sa. Înalta Curte constată că intimatul și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu în deplină concordanță cu legea și nu a comis nicio faptă care să atragă răspunderea penală.

Astfel, acesta a procedat în conformitate cu dispozițiile art. 26 din Legea nr. 275/2006 atunci când a înaintat Judecătoriei Bacău cererea petentului U.V.V., care avea ca obiect „contestație” îndreptată împotriva Încheierii nr. 39 din 10 martie 2009 pronunțată de judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, prin care s-a dispus schimbarea regimului de executare a pedepsei privind pe condamnat. Instituind procedura de la art. 278 1 C. proc. pen. privind accesul liber la justiție, legiuitorul a oferit persoanei vătămate posibilitatea de a-și apăra interesele și de a solicita înlăturarea unor încălcări ale drepturilor sale, fără însă ca acestea să constituie o cale de atac paralelă, neprevăzută de dispozițiile legale în vigoare, astfel cum a încercat petentul să procedeze în prezenta cauză, acesta tinzând să obțină reformarea hotărârii prin care s-a dispus schimbarea regimului de executare a pedepsei în ceea ce-l privește.

În consecință, având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat recursul declarat. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul U.V.V. împotriva Sentinței penale nr. 174 din 3 decembrie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 20 aprilie 2010.