ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1208/2010

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 1 din 7 ianuarie 2010, Curtea de

Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, a respins, ca nefondată

plângerea formulată de petiționarul U.V. împotriva soluției de neîncepere a

urmăririi penale din data de 31 august 2009, dispusă de procurorul de la Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. 988/P/2009, menținută prin

Rezoluția Procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău

nr. 655/II/2/2009 din 12 octombrie 2009, menținând rezoluția atacată.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., petiționarul a fost obligat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de

cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această sentință,

Curtea de Apel Bacău a reținut că la data de 15 mai 2009, petiționarul U.V.,

deținut în Penitenciarul Bacău, a formulat plângere penală împotriva numitului

M.C., comisar de penitenciar, directorul Penitenciarului Bacău, pentru faptul

că în cadrul atribuțiilor sale de serviciu a săvârșit unele infracțiuni de fals

și abuz în serviciu, solicitând cercetarea acestuia pentru infracțiunile de mai

sus. Petiționarul a susținut că faptele respective ar fi fost comise în

legătură cu Decizia nr. C/26789 din 19 martie 2009, care ar fi fost întocmită,

semnată și eliberată de către directorul Penitenciarului Bacău și prin care s-a

dispus repartizarea deținutului U.V. în regimul închis, de la regimul

semi-deschis. A mai arătat petiționarul că, datorită acestei decizii, a fost

mutat la o cameră de fumători, deși dânsul a declarat pe proprie răspundere că

este nefumător, sesizând totodată și alte aspecte de nelegalitate care ar fi

fost săvârșite de comisarul M.C.

Prin rezoluția din data de 31 august

2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, dată în Dosarul nr.

988/P/2009, în baza art. 228 alin. (6) cu referire la art. 10 lit. a) C. proc.

pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de M.C., comisar de

penitenciar, directorul Penitenciarului Bacău, cercetat sub aspectul săvârșirii

infracțiunilor prevăzute de art. 246, 289 și 291 C. pen.

Împotriva aceste soluții, petiționarul

U.V. a formulat plângere la procurorul general al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Bacău, aceasta fiind respinsă prin Rezoluția nr. 655/II/2/2009

din 12 octombrie 2009.

Pentru a dispune astfel, procurorul

general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău a arătat că în sarcina

comisarului de penitenciar M.C. nu se poate reține săvârșirea vreunei fapte

penale, având în vedere că propunerea de schimbare a regimului de executare în

regim închis a fost făcută de către Comisia de individualizare a pedepselor

privative de libertate de la S.N.P.A.P. Târgu Ocna, propunere admisă de către

judecătorul delegat al acestei instituții și că decizia de schimbare a

regimului de executare a fost certificată și de către judecătorul delegat de la

Penitenciarul Bacău, astfel că atât propunerea, cât și decizia luată nu i-au

aparținut comisarului M.C.

Conform dispozițiilor art. 278

1

C. proc. pen., petiționarul s-a adresat cu plângere instanței competente să

judece cauza în fond, respectiv Curtea de Apel Bacău.

Prin Sentința penală nr. 1/2010 din

7 ianuarie 2010, instanța de fond a respins plângerea ca nefondată, apreciind

că în mod corect procurorul, în urma efectuării în cauză a actelor

premergătoare, a constatat că faptele imputate intimatului M.C. nu există, soluția

acestuia fiind legală și temeinică.

S-a reținut că, potrivit legii, pentru a se dispune

începerea urmăririi penale împotriva unei persoane, este necesar să existe

temeiuri suficiente care să conducă la concluzia că aceasta a comis faptele

pentru care este acuzată, ori în speță nu au fost identificate date sau indicii

în legătură cu săvârșirea infracțiunilor imputate intimatului de către

petiționarul U.V.

Instanța de fond a mai reținut că

intimatul și-a îndeplinit în mod corespunzător atribuțiile de serviciu, decizia

de schimbare a regimului de detenție fiind dispusă de către acesta în baza

propunerii Comisiei de individualizare a pedepselor privative de libertate de

la S.N.P.A.P. Târgu Ocna, nefiind un act abuziv și discreționar al acestuia.

Împotriva sentinței penale

sus-menționate, în termen legal a declarat recurs petiționarul U.V., solicitând

casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei la Parchet pentru efectuarea

cercetărilor.

Examinând recursul potrivit

dispozițiilor art. 278

1

alin. (7) C. proc. pen. și art. 385

14

din același cod, Înalta Curte constată că acesta este nefondat.

Din examinarea cauzei se poate observa că în speță

nu au fost identificate indicii sau date privind săvârșirea vreunei infracțiuni

de către intimatul M.C. Dispoziția de sancționare a petiționarului a fost

dispusă de o comisie de disciplină și a fost avizată de judecătorul delegat,

urmare a unui comportament neadecvat în penitenciar, și nu a unei decizii

discreționare a intimatului director de penitenciar.

Curtea reține că nemulțumirile

petiționarului cu privire la modul concret de stabilire a regimului de

executare a pedepsei trebuie să îmbrace forma căilor de atac în limitele

recunoscute de lege, neputând-se obține o suplimentare a gradelor de

jurisdicție prin promovarea unei plângeri penale împotriva persoanelor care

întocmesc acte privitoare la îndeplinirea îndatoririlor de serviciu.

Așadar, în speța de față nu au fost

evidențiate indicii sau împrejurări care să poată forma convingerea organului

de urmărire penală că se impune începerea urmăririi penale, prin activitatea sa

intimatul nesituându-se în sfera ilicitului penal, neaducând atingere

intereselor legale ale petiționarului.

Așa fiind, Înalta Curte constată că,

în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimat, iar

instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală.

Pe cale de consecință, în temeiul

art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat

de petiționarul U.V. urmează a fi respins ca nefondat.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul petiționar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare

către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petiționarul U.V. împotriva Sentinței penale nr. 1 din 7 ianuarie

2010 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie.

Obligă recurentul petiționar la

plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

29 martie 2010.