ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3663/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la nr. 552/32 din 13 octombrie 2009 numitul U.V., persoană aflată în executarea unei pedepse privative de libertate, a formulat plângere împotriva rezoluției din 8 iulie 2009 dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. 475/11/2/2009 și împotriva rezoluției din 21 mai 2009 dată de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. 191/P/2009 privind pe intimații S.V. și D.V. La prezenta cauză, au fost conexate și plângerile formulate de același petiționar împotriva acelorași rezoluții, și care au făcut obiectul Dosarelor nr. 589/32/2009 și nr. 737/32/2009 ale Curții de Apel Bacău.

În motivarea plângerii, petiționarul a arătat că intimatul S.V., în calitate de comandant al S.N.P.A.P. Tg. Ocna se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, deoarece el nu a mai putut urma cursurile universitare la Facultatea de Educație Fizică și Sport din cadrul U.A.I.C. Iași și, pe de altă parte, nu i s-a permis să vizioneze în cameră la televizorul a cărei achiziționare îi fusese aprobată. în ceea ce îl privește pe intimatul D.V., petiționarul a arătat că se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi și de neglijență în serviciu, deoarece a încălcat prevederile Regulamentului de ordine interioară prin aceea că l-a încuiat la camera unde afla (el fiind cazat la cam.

X) și pentru acest lucru a fost și sancționat disciplinar. Examinând pe fond plângerea petentului, curtea de apel a apreciat că nu este fondată pentru următoarele motive: Prin rezoluția procurorului din data de 21 mai 2009, dată în Dosarul nr. 191/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, s-a dispus neînceperea urmării penale față de intimații S.V. și D.V. pentru infracțiunile prev. de art. 246, art. 247, art. 248 și art. 248 1 C. pen. și art. 249 C. pen. A constatat prima instanță că pentru a dispune această soluție procurorul a reținut faptul că numitul U.V.V., persoană privată de libertate aflată în Penitenciarul Târgu Ocna, a solicitat în luna decembrie 2008 să i se permită continuarea studiilor superioare - învățământ la distanță.

S.N.P.A.P. a solicitat relații U.A.I.C. - Facultății de Educație Fizică și Sport cu adresa din 05 ianuarie 2009 (o copie fiind remisă și persoanei private de libertate), răspunsul acestei unități de învățământ fiind că prin Decizia nr. 11488 din 29 august 2005 a rectorului U.A.I.C., în anul de învățământ 2004-2005 a fost exmatriculat, aspect ce a fost comunicat persoanei private de libertate, cu mențiunea că va trebui sa se adreseze personal, în scris, facultății dacă dorește să-și continue studiile. S-a reținut că pe această adresă, persoana privată de libertate a menționat „primită pe M.I. din 28 ianuarie 2009 de la dl. cu cererile, nu am semnat că am primit această adresă" și „am să fiu coșmarul vostru până la soluționarea cererilor de continuare a studiilor universitare de aici din S.N.P.A.P.

Târgu Ocna - Bacău". Persoana privată de libertate, U.V. a solicitat aprobarea pentru achiziționarea din surse proprii, de la magazinul unității, a unui televizor insă conducerea a aprobat cererea cu condiția retragerii unuia din cele două aparate TV existente deja în cameră. Din cercetările efectuate a rezultat că deținuții din camera 6 nu au fost de acord cu retragerea TV-ului unității, motiv pentru care TV-ul cumpărat de U.V. a fost depozitat în magazia unității până la data transierării persoanei private de libertate în altă cameră în care a fost posibilă instalarea TV-ului său. În legătură cu programul zilnic al persoanei private de libertate s-a stabilit că în respectarea atribuțiilor de serviciu, șeful de tură, poate dispune atunci când consideră necesar efectuarea apelului numeric pentru preîntâmpinarea unor evenimente grave (evadări, decese).

Conform regulamentului privitor la respectarea programului, identificarea unui deținut în alta cameră decât în cea la care este repartizat constituie incident, motiv pentru care la 23 decembrie 2008, agentul D.V. având funcția de supraveghetor a întocmit raportul de incident care a fost avizat pentru cercetare prealabilă și apoi declanșarea procedurii disciplinare. El a consemnat în raport că la apelul din 23 februarie 2008, ora 21,35, s-a constatat că persoana privată de libertate U.V. lipsea de la camera X, aflându-se la camera 9 la ora 21:25, au fost asigurate ușile de la camere cu zăvorul, la ora 21:30 s-a anunțat pregătirea pentru apel; în toata aceasta perioadă persoana privată de libertate nu a „semnalizat" prezenta sa în altă cameră.

La data de 30 decembrie 2008 s-a întocmit un alt raport de incident motivându-se că, în fata comisiei de disciplină, persoana privată de libertate U.V. „a avut o atitudine necuviincioasă față de membrii comisiei". Pentru fapta săvârșită de persoana privată de libertate U.V., comisia de disciplină a S.N.P.A.P. Târgu Ocna a adoptat Hotărârea nr. 114 din 07 ianuarie 2009 cu privire la abaterea de a fi fost surprins la ora efectuării apelului în camera, deși el era cazat la camera X, pentru care i s-a aplicat sancțiunea „atenționare verbală" și s-a dispus clasarea dosarului. Prin încheierea nr. 15 din 28 ianuarie 2009 a judecătorului delegat, a fost respinsă plângerea persoanei private de libertate împotriva Hotărârii nr. 114 din 07 ianuarie 2009, ca nefondată.

Prin încheierea nr. 17 din 28 ianuarie 2009 a judecătorului delegat a fost respinsă o altă plângere a persoanei private de libertate, ca inadmisibilă, întrucât comisia de disciplină a reținut vinovăția petentului cu privire la aceeași faptă din 23 decembrie 2008. Hotărârea nr. 115 din 07 ianuarie 2009 a reținut că în cursul ședințelor comisiei de disciplină din 30 decembrie 2008 și 06 ianuarie 2009 persoana privată de libertate U.V.V.

a manifestat atitudine necuviincioasă la adresa membrilor comisiei de disciplină, a refuzat să execute dispozițiile președintelui comisiei, uzând un ton agresiv și afirmații jignitoare la adresa membrilor comisiei, sancțiunea fiind „suspendarea dreptului de a primi și cumpăra bunuri, cu excepția celor necesare pentru igienă individuală, pe o perioada de 2 luni". Prin încheierea nr. 16 din 28 ianuarie 2009 a judecătorului delegat s-a admis în parte plângerea persoanei private de libertate și a înlocuit sancțiunea cu „suspendarea dreptului de a primi și cumpăra bunuri, cu excepția celor necesare pentru igiena individuală, pe o perioadă de o lună". S-a reținut de către prima instanță că au fost audiați salariați ai unității, respectiv A.M., S.D., O.C., D.V., D.S.

Cu ocazia anchetei administrative au fost audiați colegi de cameră ai deținutului U.V.V.: G.M., G.I., S.S.E. Din relatările acestora a rezultat că persoana privată de libertate U.V.V. nu a anunțat supraveghetorul că se afla în camera 9, iar la apelul de noapte a avut o atitudine necuviincioasă față de ofițerul de serviciu. Persoana privată de libertate U.V.V. a declarat că a formulat plângere împotriva directorului pentru că nu i-a aprobat continuarea studiilor, TV în cameră și că a fost sancționat pe nedrept. S-a reținut, în baza actelor premergătoare începerii urmăririi penale efectuate în dosar, că S.V. - subcomisar, director al S.N.P.A.P. Târgu Ocna și D.V.

- agent, nu au comis faptele pentru care au fost reclamați de persoana privată de libertate U.V.V., activitățile întreprinse și măsurile dispuse, ca urmare a constatărilor efectuate de salariații unității, înscriindu-se în prevederile dispozițiilor legale, aspect confirmat și de soluțiile adoptate de judecătorul delegat, în soluționarea plângerilor persoanei private de libertate. Împotriva acestei soluții, petiționarul a formulat plângere, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, prin rezoluția clin 8 iulie 2009 dată în Dosarul nr. 475/II/2/2008 Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, respingând plângerea ca nefondată pentru aceleași considerente. În temeiul art. 278 1 C. proc.

pen. petiționarul a formulat plângere în fața instanței de judecată arătând că nu a fost audiat de organele de urmărire penală și că acestea nu au administrat nici o probă în cercetarea plângerilor penale pe care le-a formulat. Instanța de fond, analizând probele administrate de organele de urmărire penală, în primul rând a constatat că acestea au dat curs solicitării petiționarului de a fi audiați anumiți martori și s-au anexat dosarele comisiei de disciplină. Totodată, petiționarului i-a fost luată o declarație. În raport de probatoriul administrat, instanța de fond a constatat că soluțiile pronunțate de organele de urmărire penală sunt legale. Împotriva sentinței, petentul a declarat prezentul recurs, motivele fiind menționate în partea introductivă a deciziei.

În sinteză, recurentul a criticat soluțiile atacate pentru faptul că, în opinia sa, nu s-au făcut suficiente cercetări față de persoanele reclamate și. în final, a solicitat efectuarea urmării penale față de intimați sau judecarea în primă instanță a acestora. Recursul va fi respins ca nefondat pentru motivele ce se vor arăta: 1) Înalta Curte constă, în primul rând că plângerea petentului a parcurs toate etapele procedurale prevăzute de lege - înregistrarea plângerii penale, efectuare acte premergătoare, soluție dată de procuror, plângere adresată procurorului ierarhic superior, plângere adresată instanței și, acum, recurs împotriva sentinței instanței și soluțiilor procurorilor.

În consecință, se constată accesul real și efectiv al petentului la toate căile judiciare prevăzute de lege pentru apărarea drepturilor și intereselor sale legale; 2) În al doilea rând, Înalta Curte constată efectuarea de către procuror a unei anchete reale și efective pentru stabilirea tuturor împrejurărilor și presupuselor fapte penale la care petentul a făcut referire în plângerea penală. Este neîntemeiată critica acestuia cu privire la neefectuarea de cercetări față de persoanele reclamate. împrejurarea că actele de cercetare efectuate de procuror nu au relevat minime indicii ale săvârșirii unor fapte penale de către persoanele reclamate, împrejurare care a atras nemulțumirea acestuia, nu poate fi de natură să justifice critica privind lipsa de rol activ a organului judiciar și, respectiv, inexistența sau caracterul incomplet al cercetărilor.

Procurorul a efectuat ample cercetări, definite de lege ca acte premergătoare, pentru soluționarea plângerii penale a petentului: au fost obținute copii ale documentelor relevante, au fost ascultați salariați ai unității, precum și colegi de cameră ai petentului. Toate aceste acte de cercetare au relevat, contrar celor susținute de petent, că toate măsurile dispuse față de el de către intimați au fost conforme legilor și regulamentelor specifice executării pedepselor în regim privativ de libertate; 3) Înalta Curte constată și că procedurile judiciare legate de plângerea petentului s-au desfășurat în concordanță cu dispozițiile legale în materie. Astfel, după sesizarea organelor judiciare, în conformitate cu dispozițiile art. 224 C. proc.

pen., procurorul a efectuat actele premergătoare necesare completei și legalei soluționări a plângerii penale, fiind format Dosarul penal nr. 191/P/2009, dosar care cuprinde, în copie, toate înscrisurile și actele oficiale aflate în legătură cu aspectele reclamate de petent, precum și declarațiile date de persoanele ascultate ca martor. în urma efectuării acestor acte premergătoare, nu au fost relevate minime indicii ale săvârșirii de către persoanele reclamate a faptelor, apreciate ca infracțiuni de către petent. Or, potrivit art. 228 alin. (1) C. proc. pen., care reflectă - în mod specific prezumția de nevinovăție instituită, deopotrivă, de Constituția României (art. 23 alin. (11)) și de C. proc.

pen. (art. 5 2 ) - începerea urmării penale față de o persoană este legal posibilă numai în măsura în care din actul de sesizare ori din actele premergătoare efectuate nu rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzute de art. 10 C. pen. Însă, așa cum corect a reținut procurorul și, respectiv, procurorul general, actele premergătoare efectuate nu au relevat indicii ale săvârșirii infracțiunilor reclamate de petiționar, și nici indicii alte săvârșirii altor fapte prevăzute de legea penală, astfel încât, fiind incident cazul de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzut de art. 10 lit. a) C. pen. (fapta nu există), consecința juridică este neînceperea urmăririi penale.

4) În raport cu cercetările aprofundate efectuate de procuror, care justifică legalitatea și temeinicia rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, Înalta Curte apreciază că nu impune reluarea argumentelor de natură probatorie și juridică deja prezentate, mai ales că, ulterior, nu au fost invocate aspecte noi, și nici nu au fost administrate alte probe; 5) Constatându-se caracterul complet al actelor de cercetare efectuate de procuror, nu se poate dispune soluția cerutei de petent, soluție prevăzută de art. 278 1 alin. (8) lit. b) din C. proc. pen. - trimiterea dosarului la procuror în vederea începerii urmăririi penale față de făptuitori, cu atât mai mult cu cât actele de cercetare deja efectuate au relevat incidența cazului prevăzut de art. 10 lit. a) din C. proc.

pen.; 6) Nici soluția cerută de petent, soluție prevăzută de art. 278 1 alin. (8) lit. c) din C. proc. pen. nu este posibilă deoarece actele premergătoare nu permit legal deschiderea unei proceduri judiciare penale direct în instanță. În acest sens, este și Decizia nr. 48 din 2007 a Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție. Față de cele reținute, Înalta Curte - în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. - va respinge ca nefondat recursul petentului. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata către stat a cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul U.V.V. împotriva sentinței penale nr. 91 din 01 iulie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul petent la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 19 octombrie 2010.