ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3663/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3663/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra

recursului de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la nr. 552/32

din 13 octombrie 2009 numitul U.V., persoană aflată în executarea unei pedepse

privative de libertate, a formulat plângere împotriva rezoluției din 8 iulie

2009 dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău

în Dosarul nr. 475/11/2/2009 și împotriva rezoluției din 21 mai 2009 dată de

procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr.

191/P/2009 privind pe intimații S.V. și D.V.

La prezenta

cauză, au fost conexate și plângerile formulate de același petiționar împotriva

acelorași rezoluții, și care au făcut obiectul Dosarelor nr. 589/32/2009 și nr.

737/32/2009 ale Curții de Apel Bacău.

În motivarea

plângerii, petiționarul a arătat că intimatul S.V., în calitate de comandant al

S.N.P.A.P. Tg. Ocna se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de abuz în

serviciu prin îngrădirea unor drepturi, deoarece el nu a mai putut urma

cursurile universitare la Facultatea de Educație Fizică și Sport din cadrul U.A.I.C.

Iași și, pe de altă parte, nu i s-a permis să vizioneze în cameră la

televizorul a cărei achiziționare îi fusese aprobată. în ceea ce îl privește pe

intimatul D.V., petiționarul a arătat că se face vinovat de săvârșirea

infracțiunilor de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi și de

neglijență în serviciu, deoarece a încălcat prevederile Regulamentului de ordine

interioară prin aceea că l-a încuiat la camera unde afla (el fiind cazat la

cam. X) și pentru acest lucru a fost și sancționat disciplinar.

Examinând pe

fond plângerea petentului, curtea de apel a apreciat că nu este fondată pentru

următoarele motive:

Prin

rezoluția procurorului din data de 21 mai 2009, dată în Dosarul nr. 191/P/2009

al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, s-a dispus neînceperea urmării

penale față de intimații S.V. și D.V. pentru infracțiunile prev. de art. 246, art.

247, art. 248 și art. 248

1

C. pen. și art. 249 C. pen.

A constatat

prima instanță că pentru a dispune această soluție procurorul a reținut faptul

că numitul U.V.V., persoană privată de libertate aflată în Penitenciarul Târgu

Ocna, a solicitat în luna decembrie 2008 să i se permită continuarea studiilor

superioare - învățământ la distanță. S.N.P.A.P. a solicitat relații U.A.I.C. - Facultății

de Educație Fizică și Sport cu adresa din 05 ianuarie 2009 (o copie fiind

remisă și persoanei private de libertate), răspunsul acestei unități de

învățământ fiind că prin Decizia nr. 11488 din 29 august 2005 a rectorului U.A.I.C.,

în anul de învățământ 2004-2005 a fost exmatriculat, aspect ce a fost comunicat

persoanei private de libertate, cu mențiunea că va trebui sa se adreseze

personal, în scris, facultății dacă dorește să-și continue studiile.

S-a reținut

că pe această adresă, persoana privată de libertate a menționat „primită pe M.I.

din 28 ianuarie 2009 de la dl. cu cererile, nu am semnat că am primit această

adresă" și „am să fiu coșmarul vostru până la soluționarea cererilor de

continuare a studiilor universitare de aici din S.N.P.A.P. Târgu Ocna -

Bacău".

Persoana

privată de libertate, U.V. a solicitat aprobarea pentru achiziționarea din

surse proprii, de la magazinul unității, a unui televizor insă conducerea a

aprobat cererea cu condiția retragerii unuia din cele două aparate TV existente

deja în cameră. Din cercetările efectuate a rezultat că deținuții din camera 6

nu au fost de acord cu retragerea TV-ului unității, motiv pentru care TV-ul

cumpărat de U.V. a fost depozitat în magazia unității până la data transierării

persoanei private de libertate în altă cameră în care a fost posibilă instalarea

TV-ului său.

În legătură

cu programul zilnic al persoanei private de libertate s-a stabilit că în

respectarea atribuțiilor de serviciu, șeful de tură, poate dispune atunci când

consideră necesar efectuarea apelului numeric pentru preîntâmpinarea unor evenimente

grave (evadări, decese).

Conform

regulamentului privitor la respectarea programului, identificarea unui deținut

în alta cameră decât în cea la care este repartizat constituie incident, motiv

pentru care la 23 decembrie 2008, agentul D.V. având funcția de supraveghetor a

întocmit raportul de incident care a fost avizat pentru cercetare prealabilă și

apoi declanșarea procedurii disciplinare. El a consemnat în raport că la apelul

din 23 februarie 2008, ora 21,35, s-a constatat că persoana privată de libertate

U.V. lipsea de la camera X, aflându-se la camera 9 la ora 21:25, au fost

asigurate ușile de la camere cu zăvorul, la ora 21:30 s-a anunțat pregătirea

pentru apel; în toata aceasta perioadă persoana privată de libertate nu a

„semnalizat" prezenta sa în altă cameră.

La data de 30

decembrie 2008 s-a întocmit un alt raport de incident motivându-se că, în fata

comisiei de disciplină, persoana privată de libertate U.V. „a avut o atitudine

necuviincioasă față de membrii comisiei".

Pentru fapta

săvârșită de persoana privată de libertate U.V., comisia de disciplină a S.N.P.A.P.

Târgu Ocna a adoptat Hotărârea nr. 114 din 07 ianuarie 2009 cu privire la

abaterea de a fi fost surprins la ora efectuării apelului în camera, deși el

era cazat la camera X, pentru care i s-a aplicat sancțiunea „atenționare

verbală" și s-a dispus clasarea dosarului.

Prin

încheierea nr. 15 din 28 ianuarie 2009 a judecătorului delegat, a fost respinsă

plângerea persoanei private de libertate împotriva Hotărârii nr. 114 din 07

ianuarie 2009, ca nefondată. Prin încheierea nr. 17 din 28 ianuarie 2009 a

judecătorului delegat a fost respinsă o altă plângere a persoanei private de

libertate, ca inadmisibilă, întrucât comisia de disciplină a reținut vinovăția

petentului cu privire la aceeași faptă din 23 decembrie 2008.

Hotărârea nr.

115 din 07 ianuarie 2009 a reținut că în cursul ședințelor comisiei de

disciplină din 30 decembrie 2008 și 06 ianuarie 2009 persoana privată de

libertate U.V.V. a manifestat atitudine necuviincioasă la adresa membrilor

comisiei de disciplină, a refuzat să execute dispozițiile președintelui

comisiei, uzând un ton agresiv și afirmații jignitoare la adresa membrilor

comisiei, sancțiunea fiind „suspendarea dreptului de a primi și cumpăra bunuri,

cu excepția celor necesare pentru igienă individuală, pe o perioada de 2

luni".

Prin

încheierea nr. 16 din 28 ianuarie 2009 a judecătorului delegat s-a admis în

parte plângerea persoanei private de libertate și a înlocuit sancțiunea cu

„suspendarea dreptului de a primi și cumpăra bunuri, cu excepția celor necesare

pentru igiena individuală, pe o perioadă de o lună".

S-a reținut

de către prima instanță că au fost audiați salariați ai unității, respectiv A.M.,

S.D., O.C., D.V., D.S. Cu ocazia anchetei administrative au fost audiați colegi

de cameră ai deținutului U.V.V.: G.M., G.I., S.S.E. Din relatările acestora a

rezultat că persoana privată de libertate U.V.V. nu a anunțat supraveghetorul

că se afla în camera 9, iar la apelul de noapte a avut o atitudine

necuviincioasă față de ofițerul de serviciu.

Persoana

privată de libertate U.V.V. a declarat că a formulat plângere împotriva

directorului pentru că nu i-a aprobat continuarea studiilor, TV în cameră și că

a fost sancționat pe nedrept.

S-a reținut,

în baza actelor premergătoare începerii urmăririi penale efectuate în dosar, că

S.V. - subcomisar, director al S.N.P.A.P. Târgu Ocna și D.V. - agent, nu au

comis faptele pentru care au fost reclamați de persoana privată de libertate U.V.V.,

activitățile întreprinse și măsurile dispuse, ca urmare a constatărilor

efectuate de salariații unității, înscriindu-se în prevederile dispozițiilor

legale, aspect confirmat și de soluțiile adoptate de judecătorul delegat, în

soluționarea plângerilor persoanei private de libertate.

Împotriva

acestei soluții, petiționarul a formulat plângere, procurorul general al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, prin rezoluția clin 8 iulie 2009

dată în Dosarul nr. 475/II/2/2008 Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău,

respingând plângerea ca nefondată pentru aceleași considerente.

În temeiul art.

278

1

C. proc. pen. petiționarul a formulat plângere în fața

instanței de judecată arătând că nu a fost audiat de organele de urmărire

penală și că acestea nu au administrat nici o probă în cercetarea plângerilor

penale pe care le-a formulat.

Instanța de

fond, analizând probele administrate de organele de urmărire penală, în primul

rând a constatat că acestea au dat curs solicitării petiționarului de a fi

audiați anumiți martori și s-au anexat dosarele comisiei de disciplină.

Totodată, petiționarului i-a fost luată o declarație. În raport de probatoriul

administrat, instanța de fond a constatat că soluțiile pronunțate de organele

de urmărire penală sunt legale.

Împotriva

sentinței, petentul a declarat prezentul recurs, motivele fiind menționate în

partea introductivă a deciziei.

În sinteză,

recurentul a criticat soluțiile atacate pentru faptul că, în opinia sa, nu s-au

făcut suficiente cercetări față de persoanele reclamate și. în final, a

solicitat efectuarea urmării penale față de intimați sau judecarea în primă

instanță a acestora.

Recursul va

fi respins ca nefondat pentru motivele ce se vor arăta:

1) Înalta

Curte constă, în primul rând că plângerea petentului a parcurs toate etapele

procedurale prevăzute de lege - înregistrarea plângerii penale, efectuare acte

premergătoare, soluție dată de procuror, plângere adresată procurorului

ierarhic superior, plângere adresată instanței și, acum, recurs împotriva sentinței

instanței și soluțiilor procurorilor. În consecință, se constată accesul real

și efectiv al petentului la toate căile judiciare prevăzute de lege pentru

apărarea drepturilor și intereselor sale legale;

2) În al

doilea rând, Înalta Curte constată efectuarea de către procuror a unei anchete

reale și efective pentru stabilirea tuturor împrejurărilor și presupuselor

fapte penale la care petentul a făcut referire în plângerea penală. Este

neîntemeiată critica acestuia cu privire la neefectuarea de cercetări față de persoanele

reclamate. împrejurarea că actele de cercetare efectuate de procuror nu au

relevat minime indicii ale săvârșirii unor fapte penale de către persoanele

reclamate, împrejurare care a atras nemulțumirea acestuia, nu poate fi de

natură să justifice critica privind lipsa de rol activ a organului judiciar și,

respectiv, inexistența sau caracterul incomplet al cercetărilor. Procurorul a

efectuat ample cercetări, definite de lege ca acte premergătoare, pentru

soluționarea plângerii penale a petentului: au fost obținute copii ale

documentelor relevante, au fost ascultați salariați ai unității, precum și

colegi de cameră ai petentului. Toate aceste acte de cercetare au relevat,

contrar celor susținute de petent, că toate măsurile dispuse față de el de către

intimați au fost conforme legilor și regulamentelor specifice executării

pedepselor în regim privativ de libertate;

3) Înalta

Curte constată și că procedurile judiciare legate de plângerea petentului s-au

desfășurat în concordanță cu dispozițiile legale în materie. Astfel, după

sesizarea organelor judiciare, în conformitate cu dispozițiile art. 224 C. proc.

pen., procurorul a efectuat actele premergătoare necesare completei și legalei

soluționări a plângerii penale, fiind format Dosarul penal nr. 191/P/2009,

dosar care cuprinde, în copie, toate înscrisurile și actele oficiale aflate în

legătură cu aspectele reclamate de petent, precum și declarațiile date de

persoanele ascultate ca martor. în urma efectuării acestor acte premergătoare,

nu au fost relevate minime indicii ale săvârșirii de către persoanele reclamate

a faptelor, apreciate ca infracțiuni de către petent.

Or, potrivit art.

228 alin. (1) C. proc. pen., care reflectă - în mod specific prezumția de

nevinovăție instituită, deopotrivă, de Constituția României (art. 23 alin. (11))

și de C. proc. pen. (art. 5

2

) - începerea urmării penale față de o

persoană este legal posibilă numai în măsura în care din actul de sesizare ori

din actele premergătoare efectuate nu rezultă vreunul din cazurile de

împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzute de art. 10 C. pen.

Însă, așa cum

corect a reținut procurorul și, respectiv, procurorul general, actele

premergătoare efectuate nu au relevat indicii ale săvârșirii infracțiunilor

reclamate de petiționar, și nici indicii alte săvârșirii altor fapte prevăzute

de legea penală, astfel încât, fiind incident cazul de împiedicare a punerii în

mișcare a acțiunii penale prevăzut de art. 10 lit. a) C. pen. (fapta nu

există), consecința juridică este neînceperea urmăririi penale.

4) În raport

cu cercetările aprofundate efectuate de procuror, care justifică legalitatea și

temeinicia rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, Înalta Curte apreciază

că nu impune reluarea argumentelor de natură probatorie și juridică deja

prezentate, mai ales că, ulterior, nu au fost invocate aspecte noi, și nici nu

au fost administrate alte probe;

5) Constatându-se

caracterul complet al actelor de cercetare efectuate de procuror, nu se poate

dispune soluția cerutei de petent, soluție prevăzută de art. 278

1

alin.

(8) lit. b) din C. proc. pen. - trimiterea dosarului la procuror în vederea

începerii urmăririi penale față de făptuitori, cu atât mai mult cu cât actele

de cercetare deja efectuate au relevat incidența cazului prevăzut de art. 10 lit.

a) din C. proc. pen.;

6) Nici

soluția cerută de petent, soluție prevăzută de art. 278

1

alin. (8)

lit. c) din C. proc. pen. nu este posibilă deoarece actele premergătoare nu permit

legal deschiderea unei proceduri judiciare penale direct în instanță.

În acest

sens, este și Decizia nr. 48 din 2007 a Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de

Casație și Justiție.

Față de cele

reținute, Înalta Curte - în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) din C.

proc. pen. - va respinge ca nefondat recursul petentului.

Conform art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata către stat a

cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petentul U.V.V. împotriva sentinței penale nr. 91

din 01 iulie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu

minori și de familie.

Obligă

recurentul petent la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat.

Definitivă.

Pronunțată,

în ședință publică, azi 19 octombrie 2010.