ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4592/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 123 din 23 septembrie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a respins plângerea petentului L.I. formulată împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 326/P/2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău din 6 mai 2010, ca nefondată. A obligat petentul la cheltuieli judiciare. Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut următoarele: Prin plângerea înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău petiționarul L.I. a atacat rezoluția de neîncepere a urmăririi penale nr. 326/P/2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău din data de 6 mai 2010 față de făptuitorii P.D., D.V., T.C.

și N.V., cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 215 și 246 C. pen. întrucât nu s-a confirmat existența acestor infracțiuni. În motivarea plângerii petentul a arătat că este nemulțumit de soluția dispusă de procuror întrucât el se deplasa la V.M. întrucât era bolnavă de diabet și în mod abuziv a fost trecut la întreținere. Din actele și lucrările dosarului s-a reținut: Prin Rezoluția nr. 326/P/2010 din 6 mai 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău s-a constatat că: La data de 1 februarie 2010, petentul L.C.I. s-a adresat organelor de anchetă cu o plângere penală în care i-a reclamat pe judecător P.D., procuror D.V. precum și pe T.C. și N.V., președinte și respectiv administrator al Asociației de Proprietari din Onești pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și înșelăciune prevăzute de art. 246 C. pen.

și art. 215 C. pen. Petentul a reclamat faptul că având de soluționat o cauză penală procurorul D.V. și judecător P.D. au dat soluții nelegale în cauză, fără să se țină cont de probele administrate în dosar, fără să fie administrate alte probe pertinente cauzei, în felul acesta prejudiciind partea vătămată V.M. care locuiește singură într-o garsonieră din municipiul Onești și pe care T.C. și N.V. au trecut-o în mod abuziv cu două persoane la întreținere. Din verificările efectuate, a rezultat faptul că în legătură cu cele reclamate de L.I. a existat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Onești Dosarul nr. 1746/P/2009, în care s-au efectuat cercetări față de N.V. și T.C. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 246 și art. 215 C. pen.

Reclamantă în cauză era numita V.M. din Onești, care a solicitat cercetarea celor doi, întrucât din luna noiembrie 2008 i-au calculat întreținerea pentru două persoane, deși dânsa a locuit singură în apartament. În urma cercetărilor efectuate, la data de 24 august 2009 procurorul D.V. a dispus neînceperea urmăririi penale în cauză. Împotriva acestei soluții, V.M. a formulat plângere la conducerea parchetului care i-a fost respinsă ca neîntemeiată, prin Rezoluția nr. 379/II/2/2009 din 15 septembrie 2009. Nemulțumită de respingerea plângerii, V.M. s-a adresat instanței de judecată care prin Sentința penală nr. 678 din 16 noiembrie 2009, i-a respins plângerea formulată împotriva soluției date de către procuror și a menținut soluția din rezoluția atacată.

Această soluție deși a fost dată cu drept de recurs, nu a fost atacată de către V.M., rămânând definitivă prin nerecurare. La data de 1 februarie 2010, petentul L.I. care nu avea nicio calitate în dosarul de la instanță a făcut reclamație împotriva judecătorului și a procurorului de caz acuzându-i de abuz în serviciu. Din verificările efectuate nu a rezultat însă că în cauză s-ar fi comis infracțiunile de abuz în serviciu sau înșelăciune de către persoanele reclamate de L.I., neexistând niciun indiciu în acest sens. Nu s-au descoperit fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de organul de urmărire penală la data când s-a dispus neînceperea urmăririi penale în cauză, în ceea ce-i privește pe numiții T.C.

și N.V.. Nu a rezultat, din verificările făcute, încălcarea vreunei dispoziții legale de către magistrații reclamați și nici comiterea vreunui abuz de către aceștia. Nu au rezultat aspecte de natură penală care să poată fi reținute în sarcina judecătorului P.D. și procurorului D.V., astfel dispunându-se neînceperea urmăririi penale în cauză. Prin Rezoluția nr. 277/II/2/2010 din 10 iunie 2010 procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău a dispus respingerea plângerii împotriva primei rezoluții, arătând că nu rezultă încălcarea vreunei dispoziții legale de către magistrații reclamați care au soluționat cauzele respective cu respectarea prevederilor legale și în raport cu probatoriul administrat.

Împotriva sentinței pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, petiționarul L.I. a declarat recurs. Recursul este nefondat și va fi respins ca atare pentru următoarele considerente: Examinându-se actele și lucrările dosarului se constată că prin Rezoluția din 6 mai 2010 a Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, dată în Dosarul nr. 326/P/2010 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de P.D. - judecător, D.V. - procuror, T.C. și N.V. - președinte și respectiv administrator al Asociației de Proprietari nr. 9 din Onești, față de care s-au efectuat acte premergătoare sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și înșelăciune prevăzute de art. 246 C. pen.

și art. 215 C. pen., întrucât din cercetările efectuate faptele nu s-au confirmat. Pentru a dispune astfel, procurorul de caz a reținut că din verificările efectuate nu a rezultat că în cauză s-au comis infracțiunile de abuz în serviciu sau înșelăciune de către persoanele reclamate de L.I., neexistând niciun indiciu în acest sens. Nu s-au descoperit fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de organul de urmărire penală la data când s-a dispus neînceperea urmăririi penale în cauză, în ceea ce-i privește pe numiții T.C. și N.V.. S-a mai arătat de asemenea că din verificările făcute, nu rezultă încălcarea vreunei dispoziții legale de către magistrații reclamați și nici comiterea vreunui abuz de către aceștia.

Nu rezultă aspecte de natură penală care să poată fi reținute în sarcina judecătorului P.D. și procurorului D.V.. Împotriva acestei rezoluții petiționarul L.I. a formulat plângere la procurorul ierarhic superior. Prin Rezoluția nr. 277/II/2/2010 din 10 iunie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău plângerea petiționarului a fost respinsă confirmându-se prima rezoluție a procurorului de caz. Nemulțumit de cele două rezoluții, petiționarul în termen legal a formulat plângere conform art. 278 1 C. proc. pen. pe care a depus-o la instanța competentă. Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, prin Sentința penală nr. 123 din 23 septembrie 2010 a respins ca nefondată plângerea petentului împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 326/P/2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.

Soluția dispusă de intimatul procuror, se cenzurează exclusiv în tiparul căilor de atac prevăzute de art. 278 C. proc. pen. pe calea plângerii împotriva actelor sale, ori în cel instituit prin dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen. care reglementează plângerea în fața judecătorului împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată, coroborat cu aspectul independenței funcționale a procurorilor în darea soluțiilor stabilită prin dispozițiile Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor și nu pe calea unei plângeri penale precum cea de față. Pe de altă parte, soluțiile dispuse de magistrați pe baza probelor administrate reflectă modul în care aceștia le-au apreciat în urma examinării lor, fapt care nu poate să conducă automat la concluzia săvârșirii vreunei fapte prevăzute de legea penală pe motiv că soluția este nefavorabilă uneia dintre părți.

Așa fiind, se conchide că în cauză în mod legal s-a reținut inexistența unor indicii temeinice că persoanele reclamate de petiționar și-ar fi încălcat atribuțiile de serviciu (art. 246 C. pen.) sau ar fi săvârșit infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 C. pen. și în consecință, prin sentința recurată s-a dispus justificat respingerea plângerii formulată de petiționarul L.I.. Recurentul petiționar va fi obligat la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat și la plata sumei de 312 RON cheltuieli judiciare către intimata N.V..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul L.I. împotriva Sentinței penale nr. 123 din 23 septembrie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat și la plata sumei de 312 RON cheltuieli judiciare către intimata N.V.. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 decembrie 2010.