ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4592/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4592/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 123 din 23

septembrie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie,

în baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a respins

plângerea petentului L.I. formulată împotriva rezoluției de neîncepere a

urmăririi penale nr. 326/P/2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău

din 6 mai 2010, ca nefondată.

A obligat petentul la

cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța

această hotărâre instanța a reținut următoarele:

Prin plângerea

înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău petiționarul L.I. a atacat rezoluția

de neîncepere a urmăririi penale nr. 326/P/2010 a Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Bacău din data de 6 mai 2010 față de făptuitorii P.D., D.V.,

T.C. și N.V., cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 215

și 246 C. pen. întrucât nu s-a confirmat existența acestor infracțiuni.

În motivarea

plângerii petentul a arătat că este nemulțumit de soluția dispusă de procuror

întrucât el se deplasa la V.M. întrucât era bolnavă de diabet și în mod abuziv

a fost trecut la întreținere.

Din actele și

lucrările dosarului s-a reținut:

Prin Rezoluția nr.

326/P/2010 din 6 mai 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău s-a

constatat că:

La data de 1

februarie 2010, petentul L.C.I. s-a adresat organelor de anchetă cu o plângere

penală în care i-a reclamat pe judecător P.D., procuror D.V. precum și pe T.C.

și N.V., președinte și respectiv administrator al Asociației de Proprietari din

Onești pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor și înșelăciune prevăzute de art. 246 C. pen. și art. 215 C. pen.

Petentul a reclamat faptul că având de soluționat o cauză penală procurorul

D.V. și judecător P.D. au dat soluții nelegale în cauză, fără să se țină cont

de probele administrate în dosar, fără să fie administrate alte probe

pertinente cauzei, în felul acesta prejudiciind partea vătămată V.M. care

locuiește singură într-o garsonieră din municipiul Onești și pe care T.C. și

N.V. au trecut-o în mod abuziv cu două persoane la întreținere.

Din verificările

efectuate, a rezultat faptul că în legătură cu cele reclamate de L.I. a existat

la Parchetul de pe lângă Judecătoria Onești Dosarul nr. 1746/P/2009, în care

s-au efectuat cercetări față de N.V. și T.C. sub aspectul săvârșirii

infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 246 și art. 215 C. pen.

Reclamantă în cauză

era numita V.M. din Onești, care a solicitat cercetarea celor doi, întrucât din

luna noiembrie 2008 i-au calculat întreținerea pentru două persoane, deși dânsa

a locuit singură în apartament.

În urma cercetărilor

efectuate, la data de 24 august 2009 procurorul D.V. a dispus neînceperea

urmăririi penale în cauză.

Împotriva acestei

soluții, V.M. a formulat plângere la conducerea parchetului care i-a fost

respinsă ca neîntemeiată, prin Rezoluția nr. 379/II/2/2009 din 15 septembrie

2009.

Nemulțumită de

respingerea plângerii, V.M. s-a adresat instanței de judecată care prin

Sentința penală nr. 678 din 16 noiembrie 2009, i-a respins plângerea formulată

împotriva soluției date de către procuror și a menținut soluția din rezoluția

atacată.

Această soluție deși

a fost dată cu drept de recurs, nu a fost atacată de către V.M., rămânând

definitivă prin nerecurare.

La data de 1

februarie 2010, petentul L.I. care nu avea nicio calitate în dosarul de la

instanță a făcut reclamație împotriva judecătorului și a procurorului de caz

acuzându-i de abuz în serviciu.

Din verificările

efectuate nu a rezultat însă că în cauză s-ar fi comis infracțiunile de abuz în

serviciu sau înșelăciune de către persoanele reclamate de L.I., neexistând

niciun indiciu în acest sens. Nu s-au descoperit fapte sau împrejurări noi ce

nu au fost cunoscute de organul de urmărire penală la data când s-a dispus

neînceperea urmăririi penale în cauză, în ceea ce-i privește pe numiții T.C. și

N.V..

Nu a rezultat, din

verificările făcute, încălcarea vreunei dispoziții legale de către magistrații

reclamați și nici comiterea vreunui abuz de către aceștia. Nu au rezultat

aspecte de natură penală care să poată fi reținute în sarcina judecătorului

P.D. și procurorului D.V., astfel dispunându-se neînceperea urmăririi penale în

cauză.

Prin Rezoluția nr.

277/II/2/2010 din 10 iunie 2010 procurorul general al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Bacău a dispus respingerea plângerii împotriva primei rezoluții,

arătând că nu rezultă încălcarea vreunei dispoziții legale de către magistrații

reclamați care au soluționat cauzele respective cu respectarea prevederilor

legale și în raport cu probatoriul administrat.

Împotriva sentinței

pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie,

petiționarul L.I. a declarat recurs.

Recursul este

nefondat și va fi respins ca atare pentru următoarele considerente:

Examinându-se actele

și lucrările dosarului se constată că prin Rezoluția din 6 mai 2010 a Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel Bacău, dată în Dosarul nr. 326/P/2010 s-a dispus

neînceperea urmăririi penale față de P.D. - judecător, D.V. - procuror, T.C. și

N.V. - președinte și respectiv administrator al Asociației de Proprietari nr. 9

din Onești, față de care s-au efectuat acte premergătoare sub aspectul

săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și

înșelăciune prevăzute de art. 246 C. pen. și art. 215 C. pen., întrucât din

cercetările efectuate faptele nu s-au confirmat.

Pentru a dispune

astfel, procurorul de caz a reținut că din verificările efectuate nu a rezultat

că în cauză s-au comis infracțiunile de abuz în serviciu sau înșelăciune de

către persoanele reclamate de L.I., neexistând niciun indiciu în acest sens. Nu

s-au descoperit fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de organul de

urmărire penală la data când s-a dispus neînceperea urmăririi penale în cauză,

în ceea ce-i privește pe numiții T.C. și N.V..

S-a mai arătat de

asemenea că din verificările făcute, nu rezultă încălcarea vreunei dispoziții

legale de către magistrații reclamați și nici comiterea vreunui abuz de către

aceștia. Nu rezultă aspecte de natură penală care să poată fi reținute în

sarcina judecătorului P.D. și procurorului D.V..

Împotriva acestei

rezoluții petiționarul L.I. a formulat plângere la procurorul ierarhic

superior.

Prin Rezoluția nr.

277/II/2/2010 din 10 iunie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău

plângerea petiționarului a fost respinsă confirmându-se prima rezoluție a

procurorului de caz.

Nemulțumit de cele

două rezoluții, petiționarul în termen legal a formulat plângere conform art.

278

1

C. proc. pen. pe care a depus-o la instanța competentă.

Curtea de Apel Bacău,

secția penală, cauze minori și familie, prin Sentința penală nr. 123 din 23

septembrie 2010 a respins ca nefondată plângerea petentului împotriva

rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 326/P/2010 a Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Bacău.

Soluția dispusă de

intimatul procuror, se cenzurează exclusiv în tiparul căilor de atac prevăzute

de art. 278 C. proc. pen. pe calea plângerii împotriva actelor sale, ori în cel

instituit prin dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen. care

reglementează plângerea în fața judecătorului împotriva rezoluțiilor sau

ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată, coroborat cu aspectul

independenței funcționale a procurorilor în darea soluțiilor stabilită prin

dispozițiile Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor

și nu pe calea unei plângeri penale precum cea de față.

Pe de altă parte,

soluțiile dispuse de magistrați pe baza probelor administrate reflectă modul în

care aceștia le-au apreciat în urma examinării lor, fapt care nu poate să

conducă automat la concluzia săvârșirii vreunei fapte prevăzute de legea penală

pe motiv că soluția este nefavorabilă uneia dintre părți.

Așa fiind, se

conchide că în cauză în mod legal s-a reținut inexistența unor indicii

temeinice că persoanele reclamate de petiționar și-ar fi încălcat atribuțiile

de serviciu (art. 246 C. pen.) sau ar fi săvârșit infracțiunea de înșelăciune

prevăzută de art. 215 C. pen. și în consecință, prin sentința recurată s-a

dispus justificat respingerea plângerii formulată de petiționarul L.I..

Recurentul petiționar

va fi obligat la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat și la plata sumei de 312 RON cheltuieli judiciare către intimata N.V..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petiționarul L.I. împotriva Sentinței penale nr.

123 din 23 septembrie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze cu

minori și de familie.

Obligă recurentul

petiționar la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat și la plata sumei de 312 RON cheltuieli judiciare către intimata N.V..

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 17 decembrie 2010.