ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2151/2011

Asupra recursurilor penale de față ; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele : Prin încheierea de ședință din 16 mai 2011 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală, în dosarul nr. 1168/63/2010 s-a dispus, printre altele, menținerea stării de arest a inculpaților P.M.S. și P.P. Pentru a dispune astfel, instanța de apel a reținut, în esență, că temeiurile inițiale care au determinat luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, din actele cauzei, rezultând că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați. Inculpații prezintă în continuare pericol pentru ordinea publică, prin punerea lor în libertate s-ar crea un sentiment de nesiguranță în rândul membrilor societății.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs inculpații P.M.S. și P.P. solicitând casarea încheierii și, în rejudecare revocarea măsurii arestării preventive. A fost invocată, pe de o parte, prezumția de nevinovăție și pe de altă parte elemente cu caracter personal care justifică punerea inculpaților în libertate. Înalta Curte de Casație și Justiție examinând recursurile prin prisma motivelor invocate dar și din oficiu, conform art.385 9 alin. (3) C. proc. pen., constată că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente: Prin sentința penală nr. 455 din 17 noiembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. 1168/63/2010 s-a dispus condamnarea inculpaților P.M.S. și P.P. la pedepse rezultante de 8 ani închisoare, respectiv 2 ani și 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă de omor prevăzută de art. 20 C. pen.

raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.; loviri sau alte violențe prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. (două fapte); ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen.; distrugere prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen., fapte comise în stare de recidivă post-condamnatorie (inculpatul P.M.S.); loviri sau alte violențe prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen.; ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen.; distrugere prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 83 C. pen. (inculpatul P.P.). În fapt s-a reținut că inculpații, în noaptea de 31 decembrie 2009/1 ianuarie 2010, au pătruns înarmați cu furci și topoare în barul SC O.I.

SRL, din mun. Băilești, unde au tulburat ordinea și liniștea publică, provocând teamă celor prezenți, au aplicat lovituri părților vătămate T.N., S.A., C.D. și O.G., distrugând, în aceste împrejurări, mai multe bunuri. Împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond au declarat apel Parchetul și cei doi inculpați, cauza formând obiectul dosarului nr. 1168/63/2010 al Curții de Apel Craiova, pronunțându-se încheierea recurată în prezenta cauză. Cu privire la starea de arest, Înalta Curte reține că potrivit dispozițiilor art. 160 b alin. (1) C. proc. pen., în cursul judecății, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive. În alin. (3) al aceluiași articol se arată că dacă temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.

În cauza dedusă judecății, se constată că arestare preventivă a inculpaților s-a dispus în temeiul dispozițiilor art. 143 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 148 lit. f) C. proc. pen. În ceea ce privește pericolul concret pentru ordinea publică, acesta rezultă, pe de o parte, din modalitatea și împrejurările în care se pretinde că au fost comise faptele – inculpații fiind înarmați cu furci și topoare au pătruns într-un loc public provocând teroare persoanelor prezente, exercitând acte de violență asupra acestora care au dus la vătămarea lor și la punerea în primejdie a vieții – dar și din elementele ce caracterizează persoana fiecărui inculpat. Astfel, inculpatul P.M.S. a comis infracțiunile în stare de recidivă post-condamnatorie (prin sentința penală nr. 695 din 19 octombrie 2006 a Judecătoriei Băilești fiind condamnat la o pedeapsă de 4 ani închisoare, rămânând un rest neexecutat de 337 zile) iar inculpatul P.P.

a comis faptele în termenul de încercare al suspendării condiționate stabilit prin sentința penală nr. 102 din 11 iunie 2009 a Judecătoriei Băilești. În atare condiții, cum temeiurile de fapt și de drept care au impus luarea măsurii arestării preventive subzistă, în mod corect instanța de apel a menținut starea de arest a inculpaților. Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații P.M.S. și P.P. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații P.M.S. și P.P. împotriva încheierii de ședință din 16 mai 2011 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. 1168/63/2010/a2. Obligă recurenții inculpați la plata sumelor de câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 100 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 25 mai 2011.