ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2151/2011

Asupra recursurilor penale de

față ;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele :

Prin încheierea de

ședință din 16 mai 2011 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală, în

dosarul nr. 1168/63/2010 s-a dispus, printre altele, menținerea stării de arest

a inculpaților P.M.S. și P.P.

Pentru a dispune

astfel, instanța de apel a reținut, în esență, că temeiurile inițiale care au

determinat luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, din actele

cauzei, rezultând că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați.

Inculpații prezintă

în continuare pericol pentru ordinea publică, prin punerea lor în libertate

s-ar crea un sentiment de nesiguranță în rândul membrilor societății.

Împotriva acestei

hotărâri au declarat recurs inculpații P.M.S. și P.P. solicitând casarea

încheierii și, în rejudecare revocarea măsurii arestării preventive.

A fost invocată, pe

de o parte, prezumția de nevinovăție și pe de altă parte elemente cu caracter

personal care justifică punerea inculpaților în libertate.

Înalta Curte de

Casație și Justiție examinând recursurile prin prisma motivelor invocate dar și

din oficiu, conform art.385

9

alin. (3) C. proc. pen., constată că

acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente:

Prin sentința penală

nr. 455 din 17 noiembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. 1168/63/2010

s-a dispus condamnarea inculpaților P.M.S. și P.P. la pedepse rezultante de 8

ani închisoare, respectiv 2 ani și 5 luni închisoare pentru săvârșirea

infracțiunilor de tentativă de omor prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la

art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.; loviri sau alte

violențe prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. (două fapte); ultraj contra

bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prevăzută de art. 321 alin. (1)

C. pen.; distrugere prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen., fapte comise în

stare de recidivă post-condamnatorie (inculpatul P.M.S.); loviri sau alte

violențe prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen.; ultraj contra bunelor

moravuri și tulburarea liniștii publice prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen.;

distrugere prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 83 C.

pen. (inculpatul P.P.).

În fapt s-a reținut

că inculpații, în noaptea de 31 decembrie 2009/1 ianuarie 2010, au pătruns

înarmați cu furci și topoare în barul SC O.I. SRL, din mun. Băilești, unde au

tulburat ordinea și liniștea publică, provocând teamă celor prezenți, au

aplicat lovituri părților vătămate T.N., S.A., C.D. și O.G., distrugând, în

aceste împrejurări, mai multe bunuri.

Împotriva sentinței

pronunțată de instanța de fond au declarat apel Parchetul și cei doi inculpați,

cauza formând obiectul dosarului nr. 1168/63/2010 al Curții de Apel Craiova,

pronunțându-se încheierea recurată în prezenta cauză.

Cu privire la starea

de arest, Înalta Curte reține că potrivit dispozițiilor art. 160

b

alin.

(1) C. proc. pen., în cursul judecății, instanța verifică periodic, dar nu mai

târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive.

În alin. (3) al

aceluiași articol se arată că dacă temeiurile care au determinat arestarea

impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care

justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată,

menținerea arestării preventive.

În cauza dedusă

judecății, se constată că arestare preventivă a inculpaților s-a dispus în

temeiul dispozițiilor art. 143 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 148

lit. f) C. proc. pen.

În ceea ce privește

pericolul concret pentru ordinea publică, acesta rezultă, pe de o parte, din

modalitatea și împrejurările în care se pretinde că au fost comise faptele –

inculpații fiind înarmați cu furci și topoare au pătruns într-un loc public provocând

teroare persoanelor prezente, exercitând acte de violență asupra acestora care

au dus la vătămarea lor și la punerea în primejdie a vieții – dar și din

elementele ce caracterizează persoana fiecărui inculpat.

Astfel, inculpatul P.M.S.

a comis infracțiunile în stare de recidivă post-condamnatorie (prin sentința

penală nr. 695 din 19 octombrie 2006 a Judecătoriei Băilești fiind condamnat la

o pedeapsă de 4 ani închisoare, rămânând un rest neexecutat de 337 zile) iar

inculpatul P.P. a comis faptele în termenul de încercare al suspendării

condiționate stabilit prin sentința penală nr. 102 din 11 iunie 2009 a

Judecătoriei Băilești.

În atare condiții, cum

temeiurile de fapt și de drept care au impus luarea măsurii arestării

preventive subzistă, în mod corect instanța de apel a menținut starea de arest

a inculpaților.

Având în vedere

considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul

dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va

respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații P.M.S. și P.P.

În temeiul art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., recurenții inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate

de inculpații P.M.S. și P.P. împotriva încheierii de ședință din 16 mai 2011 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr.

1168/63/2010/a2.

Obligă

recurenții inculpați la plata sumelor de câte 200 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat, din care sumele de câte 100 lei, reprezentând onorariile

apărătorilor desemnați din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 25 mai 2011.