ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4212/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4212/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Prin Încheierea din

05 decembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Craiova - secția penală și

pentru cauze cu minori în Dosarul 1168/63/2010, printre altele, s-a menținut

starea de arest a inculpatului P.M.Ș. S-a revocat măsura arestării preventive

privind pe inculpatul P.P.

S-a dispus punerea de îndată în libertate a

inculpatului P.P., dacă nu este arestat în altă cauză.

Pentru a pronunța

această hotărâre instanța a reținut următoarele:

Având în vedere

probele administrate în cauză pe parcursul urmăririi penale, la instanța de

fond dar și la instanța de apel, Curtea a constatat că în ceea ce-l privește pe

inculpatul P.M.Ș. sunt îndeplinite în continuare condițiile prevăzute de art.

148 lit. f) C. proc. pen. și prin urmare s-a menținut starea de arest preventiv

a acestui inculpat.

Referitor la

inculpatul P.P., Curtea a apreciat că menținerea arestării preventive deși

justificată inițial prin prisma pericolului concret pentru ordinea publică,

poate deveni nelegitimă, în sensul creării unui dezechilibru între dreptul la

libertatea individuală și la prezumția de nevinovăție, pe de o parte, precum și

scopul legitim urmărit - asigurarea ordinii publice - pe de altă parte.

S-a apreciat că față

de acest inculpat nu se mai impune menținerea arestării preventive, că s-a

împlinit cu prisosință termenul rezonabil de la data luării măsurii arestării

preventive dispusă față de inculpatul P.P. până în prezent.

Împotriva acestei

încheieri au declarat recursuri atât Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Craiova cât și inculpatul P.M.Ș.

În motivele de recurs

ale parchetului se arată că încheierea prin care instanța de apel a revocat

măsura arestului preventiv pentru inculpatul P.P. este netemeinică, întrucât

temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului nu s-au

modificat, impunându-se în continuare menținerea stării de arest preventiv. în

final s-a apreciat că revocarea măsurii arestării preventive nu răspunde

exigențelor art. 139 C. proc. pen., motiv pentru care în temeiul art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. d) C. proc. pen. s-a solicitat admiterea recursului

declarat de parchet, casarea încheierii recurate și în temeiul art. 300

2

raportat la art. 160

b

alin. (1), (3) C. proc. pen. menținerea

arestării preventive a inculpatului P.P.

Apărătorul

inculpatului P.P. a solicitat respingerea ca nefondat a recursului declarat de

parchet și judecarea inculpatului în stare de libertate.

Cu privire la

recursul declarat de inculpatul P.M.Ș., același apărător a solicitat admiterea

recursului, casarea încheierii atacate, revocarea măsurii arestării preventive

și judecarea acestuia în stare de libertate.

Examinându-se actele

și lucrările dosarului se constată că numai recursul declarat de Parchetul de

pe lângă Curtea de Apel Craiova este fondat, urmând a fi admis pentru

următoarele considerente:

Prin rechizitoriul

Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj nr. 9/P/2010, inculpații au fost

trimiși în judecată după cum urmează:

de arest preventiv, pentru comiterea infracțiunilor de:

- tentativă de omor

calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin.

(1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (parte vătămată C.D.);

- lovire sau alte

violențe, prevăzută de art. 180 alin. (2) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

(parte vătămată T.N.);

- lovire sau alte

violențe, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a)

C. pen. (parte vătămată Ș.A.);

- ultraj contra

bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută de art.

321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;

- distrugere,

prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.,

infracțiuni în concurs real, conform art. 33 lit. a) C. pen.

arest preventiv, pentru comiterea infracțiunilor de:

- ultraj contra

bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută de art.

321 alin. (1) C. pen.;

- lovire sau alte

violențe, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. (parte vătămată O.G.A.);

- distrugere

prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen., infracțiuni în concurs real, conform

art. 33 lit. a) C. pen.

În fapt, s-a reținut

că în seara de 31 decembrie 2009, mai multe persoane din municipiul Băilești

s-au întâlnit la barul cunoscut sub numele „L.I.", aparținând SC O.C.G.

Băilești, situat pe strada U., în vederea participării la petrecerea de

revelion.

Această petrecere s-a

desfășurat fără incidente până în jurul orelor 01:00, când cei doi inculpați

s-au deplasat cu un atelaj la barul respectiv, P.M.Ș. având asupra sa un topor,

iar fratele său, P.P., o furcă.

Cei doi inculpați au

pătruns în interiorul barului înarmați cu aceste corpuri contondente și fără un

motiv întemeiat, au exercitat acte de violență asupra unora dintre

participanți, distrugând și mai multe bunuri.

Ulterior, după

comiterea acestor fapte, inculpații au părăsit incinta barului și s-au deplasat

la un magazin din apropiere, aparținând aceleiași societăți comerciale, unde au

spart geamurile de la o fereastră și au fisurat geamul de la ușa de acces în

magazin, părăsind ulterior locul comiterii faptelor.

Prin ordonanța din 03

ianuarie 2010, Parchetul de pe lângă Judecătoria Băilești a dispus măsura

reținerii inculpaților pe o perioadă de 24 de ore, iar prin încheierea din

aceeași zi pronunțată de Judecătoria Băilești în Dosarul nr. 2/183/2010, a fost

admisă propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria Băilești și, în baza art.

143 și 148 alin. (1) lit. d) și f) C. proc. pen., s-a dispus arestarea

preventivă a inculpaților pe o perioadă de 29 de zile, începând cu 04 ianuarie

2010, fiind emise mandatele de arestare preventivă nr. 1 și respectiv 2 din 03

ianuarie 2010.

Măsura a fost

menținută ulterior, prin încheieri succesive pronunțate de instanța competentă.

Prin Sentința penală

nr. 455 din 17 noiembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr.

1168/63/2010, inculpatul P.M.Ș. a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 8

ani închisoare, iar inculpatul P.P. a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă

de 2 ani și 5 luni închisoare.

În cauză, pentru

ambii inculpați, a fost menținută starea de arest, iar în baza art. 71 alin.

(1) C. pen., s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)

teza a II-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie, iar cu privire la

inculpatul P.M.Ș., în baza art. 35 alin. (3) C. pen., i-au fost interzise

drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale, ca pedeapsă

complementară.

Împotriva acestei

sentințe, au declarat apel inculpații și Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj,

criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

Motivele de apel

invocate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj vizează nelegalitatea și

netemeinicia sentinței, susținându-se că:

de inculpatul P.M.Ș. asupra părților vătămate C.D., T.N. și Ș.A., li s-a dat o

greșită încadrare juridică;

nici prin actul de sesizare a instanței și nici prin sentința apelată, nu s-a

reținut în sarcina celor doi inculpați infracțiunea prevăzută de art. 11 alin.

(1) pct. 1 din Legea 61/1991;

s-au aplicat prevederile art. 118 alin. (3) C. pen.;

laturii civile, deși a fost admisă acțiunea formulată de partea civilă Ș.A., în

mod greșit inculpatul P.M.Ș. a fost obligat la plata despăgubirilor către o

altă parte civilă, respectiv T.N.;

greșit individualizate cu privire la ambii inculpați, în raport cu dispozițiile

art. 72 C. pen.

Înalta Curte constată

că în mod greșit instanța de apel a apreciat că nu se mai justifică menținerea

arestului preventiv față de inculpatul P.P..

Detenția provizorie a

inculpatului se justifică în continuare întrucât subzistă temeiul prevăzut de

art. 148 lit. f) C. proc. pen. avându-se în vedere modalitatea de săvârșire a

faptelor, mijloacele de săvârșire a acestora (în timpul nopții, după o

pregătire și înarmare prealabilă), gradul de pericol social ridicat al

faptelor, urmările produse (distrugerea unor bunuri și vătămarea integrității

corporale a părții vătămate O.G.A.), intensitatea conflictului, obiectul

folosit (furca), dar și circumstanțele ce caracterizează persoana inculpatului.

Astfel, se constată

că inculpatul P.P. a fost cercetat și condamnat în mai multe cauze pentru

săvârșirea unor infracțiuni similare dând dovadă de perseverență infracțională.

Chiar și în stare de

detenție fiind, inculpatul a manifestat un comportament violent, reținându-se

față de acesta că la data de 06 decembrie 2010, aflându-se încarcerat în

Penitenciarul Craiova a lovit cu pumnul în zona feței pe agent șef adjunct

R.G.G. aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, producându-i leziuni ce au

necesitat 7 - 8 zile de îngrijiri medicale, motiv pentru care prin

rechizitoriul nr. 3604/P/2011 Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova a

dispus trimiterea în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj,

prevăzută de art. 239 alin. (2) C. pen.

Totodată se constată

că la data de 13 octombrie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat

că subzistă temeiurile pentru care a fost dispusă măsura arestului preventiv

față de inculpatul P.P.

Se mai constată de

asemenea că la aprecierea duratei termenului rezonabil prin prisma

dispozițiilor art. 6 pct. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului,

instanța s-a raportat numai la durata de timp a măsurii, fără a avea în vedere

și celelalte elemente stabilite în jurisprudența Curții în raport de care se evaluează

termenul rezonabil, respectiv caracterul complex al cauzei. În cauză au fost

audiați numeroși martori în vederea stabilirii situației de fapt, în fața

instanței de apel au fost acordate mai multe termene pentru a fi audiați

martorii propuși de inculpați în vederea respectării dreptului la apărare.

Cu privire la

recursul declarat de inculpatul P.M.Ș., acesta este nefondat urmând a fi

respins ca atare pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 160

b

alin. (1) C. proc. pen. instanța de judecată, în exercitarea atribuțiilor de

control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea și temeinicia

arestării preventive.

De asemenea, conform

alineatului 3 din același articol, „când instanța constată că temeiurile care

au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune prin

încheiere motivată, menținerea arestării preventive."

În cauză, așa cum

rezultă din încheierea atacată, instanța de apel a procedat la efectuarea

verificărilor dispuse de legea procesual penală și a constatat că temeiurile de

fapt și de drept (art. 136 alin. (1), art. 143 și art. 148 lit. f) C. proc.

pen.) care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă,

impunând în continuare privarea de libertate a inculpatului P.M.Ș.

Înalta Curte apreciază

că în raport de modul de concepere a activității infracționale, de

împrejurările comiterii faptelor (în timpul nopții, după o pregătire și

înarmare prealabilă), de obiectele folosite în scopul comiterii acestor fapte,

de urmările produse, de intensitatea conflictului, dar și față de

circumstanțele ce caracterizează persoana inculpatului, acesta dând dovadă de

perseverență infracțională, în raport și de importanța relațiilor sociale

încălcate de inculpați prin săvârșirea unor infracțiuni deosebit de grave

(tentativă la infracțiunea de omor calificat, lovire sau alte violențe, ultraj

contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, distrugere),

lăsarea în libertate a acestora prezintă pericol social concret pentru ordinea

publică, prin crearea unui sentiment de insecuritate și neîncredere în buna

desfășurare a actului de justiție.

Faptul că a fost

pronunțată o hotărâre de condamnare în cauză nu alterează prezumția de

nevinovăție, limitarea libertății persoanelor încadrându-se în dispozițiile

legii, fiind totodată și în concordanță cu prevederile art. 5 din Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale.

Toate aceste aspecte

justifică dispoziția instanței de apel în sensul menținerii arestării

preventive a inculpatului P.M.Ș., astfel că Înalta Curte în conformitate cu

prevederile art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va

respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul P.M.Ș.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat P.M.Ș. va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, din care suma reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Onorariul

apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul P.P. se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva încheierii

din 5 decembrie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu

minori, pronunțată în Dosarul nr. 1168/63/2010.

Casează, în parte, încheierea atacată și rejudecând,

înlătură dispoziția de revocare a măsurii arestării preventive a inculpatului

P.P.

Menține starea de

arest a inculpatului P.P.

Menține celelalte

dispoziții ale încheierii atacate.

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul P.M.Ș. împotriva aceleiași încheieri.

Obligă recurentul

inculpat P.M.Ș. la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul

apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul P.P., în sumă de 100 RON, se

va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință

publică, azi 9 decembrie 2011.