ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4961/2013

Asupra conflictului

de competență constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 16

februarie 2011, reclamantul C.I., cu domiciliul în municipiul Sibiu, str. N.T.,

județul Sibiu, a solicitat anularea deciziei de recalculare a pensiei din 27

decembrie 2010, emisă de Casa de Pensii a Ministerului Administrației și

Internelor.

Prin Sentința nr. 462

din 5 mai 2011, Tribunalul Sibiu, secția civilă, a admis contestația formulată

de reclamant și a fost anulată decizia de recalculare a pensiei.

Împotriva acestei

sentințe intimatul Ministerului Administrației și Internelor - Casa de Pensii a

declarat recurs prin care a invocat motivul de ordine publică referitor la

încălcarea competenței teritoriale exclusive.

Prin Decizia nr. 2151

din 8 decembrie 2011, Curtea de Apel Alba Iulia, secția pentru conflicte de

muncă și asigurări sociale, admițând recursul declarat de intimat, a casat

sentința și a dispus trimiterea cauzei spre competentă soluționare Tribunalului

București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Prin Sentința nr.

6024 din 7 iunie 2013, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă

și asigurări sociale, și-a declinat, competența în favoarea Tribunalului Sibiu,

în raport de dispozițiile art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 și,

constatând ivit un conflict negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei

Curți de Casație și Justiție.

Analizând lucrările

dosarului, Înalta Curte constată inexistența conflictului negativ de

competență, pentru următoarele considerente:

Prin Decizia nr. 2151

din 8 decembrie 2011, Curtea de Apel Alba Iulia, secția pentru conflicte de

muncă și asigurări sociale, a admis recursul intimatului, a casat sentința

recurată și a trimis cauza spre competentă soluționare Tribunalului București,

reținând incidența dispozițiilor art. 156, teza a doua din Legea nr. 19/2000,

conform căruia cererea de anulare a deciziei de pensionare se adresează

instanței de la sediul pârâtului.

Dispozițiile art. 315

C. proc. civ., prevăd că, în caz de casare, hotărârile instanței de recurs

asupra problemelor de drept dezlegate, sunt obligatorii pentru judecătorii

fondului.

Conflictul negativ de

competență, în condițiile art. 20 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., presupune ca

două sau mai multe instanțe să se declare necompetente în judecarea aceleiași

pricini.

Din interpretarea

acestui text legal, rezultă că, pentru existența conflictului negativ de

competentă, este necesară întrunirea mai multor condiții, și anume: să existe

două sau mai multe instanțe sesizate cu aceeași pricină; instanțele să se fi

declarat necompetente prin hotărâri rămase irevocabile, declinările de

competență să fie reciproce; cel puțin una dintre aceste instanțe să fie

competentă să soluționeze cererea respectivă.

Or, în prezentul

litigiu, nu se pune problema existenței a două instanțe care și-au declinat

reciproc competența de soluționare a pricinii, ci a unei declinări de

competență, cea a Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și

asigurări sociale, prin Sentința nr. 6024 din 7 iunie 2013, în conflict cu o

hotărâre irevocabilă, Decizia nr. 2151 din 8 decembrie 2011, pronunțată de

Curtea de Apel Alba Iulia, secția pentru conflicte de muncă și asigurări

sociale, care a admis recursul și a stabilit că instanța competentă să

soluționeze cauza, în primă instanță, este Tribunalului București, secția a

VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Impasul procedural la

care s-a ajuns cu privire la competența de soluționare a cauzei a fost creat de

Tribunalului București, prin încălcarea puterii de lucru judecat a unei decizii

pronunțate în recurs, conform art. 377 alin. (2) C. proc. civ. dar și a

dispozițiile art. 315 C. proc. civ., care prevăd că dispozițiile instanței de

recurs sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.

Or, în speță, Curtea

de Apel Alba Iulia, ca instanță de recurs, dezlegase problema de drept a competenței

de soluționare a cauzei, menționând că aceasta este stabilită în favoarea

Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări

sociale.

În acest context

procesual, această instanță nu mai putea constata conflictul negativ de competență,

nefiind întrunite cerințele legale pentru existența acestuia.

Pentru considerentele

expuse, constatând inexistența unui veritabil conflict negativ de competență,

Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări

sociale, ca instanță de trimitere, va trebui să se conformeze primei decizii

irevocabile, Decizia nr. 2151 din 8 decembrie 2011, pronunțată de Curtea de

Apel Alba Iulia, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, prin

care s-a tranșat, în mod irevocabil, competența de soluționare a cauzei în

favoarea acestui tribunal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 31 octombrie 2013.

Procesat de GGC - AS