ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4961/2013

Asupra conflictului de competență constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 16 februarie 2011, reclamantul C.I., cu domiciliul în municipiul Sibiu, str. N.T., județul Sibiu, a solicitat anularea deciziei de recalculare a pensiei din 27 decembrie 2010, emisă de Casa de Pensii a Ministerului Administrației și Internelor. Prin Sentința nr. 462 din 5 mai 2011, Tribunalul Sibiu, secția civilă, a admis contestația formulată de reclamant și a fost anulată decizia de recalculare a pensiei. Împotriva acestei sentințe intimatul Ministerului Administrației și Internelor - Casa de Pensii a declarat recurs prin care a invocat motivul de ordine publică referitor la încălcarea competenței teritoriale exclusive.

Prin Decizia nr. 2151 din 8 decembrie 2011, Curtea de Apel Alba Iulia, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, admițând recursul declarat de intimat, a casat sentința și a dispus trimiterea cauzei spre competentă soluționare Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale. Prin Sentința nr. 6024 din 7 iunie 2013, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, și-a declinat, competența în favoarea Tribunalului Sibiu, în raport de dispozițiile art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 și, constatând ivit un conflict negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Analizând lucrările dosarului, Înalta Curte constată inexistența conflictului negativ de competență, pentru următoarele considerente: Prin Decizia nr. 2151 din 8 decembrie 2011, Curtea de Apel Alba Iulia, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis recursul intimatului, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre competentă soluționare Tribunalului București, reținând incidența dispozițiilor art. 156, teza a doua din Legea nr. 19/2000, conform căruia cererea de anulare a deciziei de pensionare se adresează instanței de la sediul pârâtului. Dispozițiile art. 315 C. proc. civ., prevăd că, în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.

Conflictul negativ de competență, în condițiile art. 20 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., presupune ca două sau mai multe instanțe să se declare necompetente în judecarea aceleiași pricini. Din interpretarea acestui text legal, rezultă că, pentru existența conflictului negativ de competentă, este necesară întrunirea mai multor condiții, și anume: să existe două sau mai multe instanțe sesizate cu aceeași pricină; instanțele să se fi declarat necompetente prin hotărâri rămase irevocabile, declinările de competență să fie reciproce; cel puțin una dintre aceste instanțe să fie competentă să soluționeze cererea respectivă.

Or, în prezentul litigiu, nu se pune problema existenței a două instanțe care și-au declinat reciproc competența de soluționare a pricinii, ci a unei declinări de competență, cea a Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, prin Sentința nr. 6024 din 7 iunie 2013, în conflict cu o hotărâre irevocabilă, Decizia nr. 2151 din 8 decembrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, care a admis recursul și a stabilit că instanța competentă să soluționeze cauza, în primă instanță, este Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale. Impasul procedural la care s-a ajuns cu privire la competența de soluționare a cauzei a fost creat de Tribunalului București, prin încălcarea puterii de lucru judecat a unei decizii pronunțate în recurs, conform art. 377 alin. (2) C. proc.

civ. dar și a dispozițiile art. 315 C. proc. civ., care prevăd că dispozițiile instanței de recurs sunt obligatorii pentru judecătorii fondului. Or, în speță, Curtea de Apel Alba Iulia, ca instanță de recurs, dezlegase problema de drept a competenței de soluționare a cauzei, menționând că aceasta este stabilită în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale. În acest context procesual, această instanță nu mai putea constata conflictul negativ de competență, nefiind întrunite cerințele legale pentru existența acestuia.

Pentru considerentele expuse, constatând inexistența unui veritabil conflict negativ de competență, Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, ca instanță de trimitere, va trebui să se conformeze primei decizii irevocabile, Decizia nr. 2151 din 8 decembrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, prin care s-a tranșat, în mod irevocabil, competența de soluționare a cauzei în favoarea acestui tribunal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 octombrie 2013. Procesat de GGC - AS