ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5701/2013

Asupra conflictului de competență constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 20 ianuarie 2011 pe rolul Tribunalului Sibiu, contestatoarea M.C. a solicitat anularea Deciziei de recalculare a pensiei nr. 156447 din 27 noiembrie 2010, emiterea unei noi decizii cu menținerea în plată a pensiei de serviciu stabilit conform Legii nr. 179/2004 și obligarea intimatului MAI - Casa de pensii la plata diferențelor dintre pensia diminuată încasată și pensia stabilită legal în baza Legii nr. 179/2004, începând cu data de 1 ianuarie 2011. Prin Sentința nr. 460 din 5 mai 2011, Tribunalul Sibiu, secția civilă a respins excepția necompetenței teritoriale invocată de către intimat și pe fondul cauzei a admis în parte acțiunea formulată de contestatoare, a anulat decizia de recalculare a pensiei și a respins celelalte cereri.

În ce privește excepția de necompetență teritorială, instanța a reținut că la data formulării contestației Legea nr. 263/2010 era în vigoare, dar cum decizia a fost emisă anterior, sunt incidente în cauză doar dispozițiile procedurale cuprinse în această lege, care sunt de imediată aplicare, astfel încât competența de soluționare a cauzei revine potrivit art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 tribunalului în a cărui rază teritorială domiciliază contestatoarea, iar în speță domiciliul acesteia este în municipiul Sibiu, str. M.S. județul Sibiu. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Casa de Pensii Sectorială a MAI București, iar prin Decizia civilă nr. 2149 din 8 decembrie 2011, Curtea de Apel Alba Iulia, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis recursul, a casat hotărârea atacată și a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului București.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de recurs a reținut că cererea de chemare în judecată nu este îndreptată împotriva CNPAS sau împotriva casei teritoriale de pensii, astfel cum sunt reglementate art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 19/2000, ci împotriva altor instituții, astfel că sunt aplicabile prevederile art. 156 teza a II-a din Legea nr. 19/2000, conform cărora cererea se adresează instanței de la sediul pârâtului. În ceea ce privește casa sectorială de pensii din cadrul MAI, s-a reținut că aceasta a fost înființată în baza Legii nr. 263/2010, care a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2011, iar decizia contestată în prezentul dosar nu a fost emisă în conformitate cu această lege.

Cum sediul pârâtului se află în municipiul București, s-a constatat că Tribunalul București este instanța competentă teritorial în soluționarea cauzei. În rejudecare, prin Sentința nr. 5852 din 5 iunie 2013, Tribunalul București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și-a declinat competența în favoarea Tribunalului Sibiu, în raport de dispozițiile art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Analizând lucrările dosarului, Înalta Curte constată următoarele: Conflictul negativ de competență, în condițiile art. 20 alin. (2) C. proc. civ., presupune ca două sau mai multe instanțe să se declare necompetente să judece aceeași pricină.

Prin urmare, pentru existența conflictului negativ de competență este necesară întrunirea cumulativă a mai multor condiții, și anume: să existe două sau mai multe instanțe sesizate cu aceeași pricină (aceleași părți, obiect și cauză), instanțele să se fi declarat necompetente, declinările de competență să fie reciproce, cel puțin una din aceste instanțe să fie competentă să soluționeze cererea respectivă. În speță, prin Sentința nr. 460 din 5 mai 2011, Tribunalul Sibiu, secția civilă a respins excepția necompetenței teritoriale invocată de către intimat și pe fondul cauzei a admis în parte acțiunea formulată de contestatoare, a anulat decizia de recalculare a pensiei și a respins celelalte cereri.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Casa de Pensii Sectorială a MAI București, iar prin Decizia civilă nr. 2149 din 8 decembrie 2011, Curtea de Apel Alba Iulia, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis recursul, a casat hotărârea atacată și a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului București. În rejudecare, prin Sentința nr. 5852 din 5 iunie 2013, Tribunalul București, secția a VIII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și-a declinat competența în favoarea Tribunalului Sibiu. Or, conform dispozițiilor art. 315 C. proc. civ., în caz de casare, hotărârile instanțelor de recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.

Hotărârea prin care instanța de recurs, prin Decizia nr. 2149 din 8 decembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale a dat dezlegare unui aspect litigios - în speță competența teritorială a instanței - se impune deopotrivă părților și instanței cu ocazia rejudecării în fond, ca efect al puterii de lucru judecat. Față de aceste dispoziții legale, Tribunalul București, secția a VIII-a civilă privind conflicte de muncă și asigurări sociale era obligat să judece fondul raportului juridic dedus judecății, deoarece problema de drept dezlegată în recurs de către Curtea de Apel Alba Iulia a privit însăși competența de judecată în primă instanță, aspect ce nu mai poate fi repus în discuție fără încălcarea normelor de drept intern înscrise în art. 120 1 C. civ.

În consecință, competența de soluționare a cauzei se va stabili în favoarea Tribunalului București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 decembrie 2013. Procesat de GGC - LM