ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5701/2013

Asupra conflictului

de competență constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 20

ianuarie 2011 pe rolul Tribunalului Sibiu, contestatoarea M.C. a solicitat

anularea Deciziei de recalculare a pensiei nr. 156447 din 27 noiembrie 2010,

emiterea unei noi decizii cu menținerea în plată a pensiei de serviciu stabilit

conform Legii nr. 179/2004 și obligarea intimatului MAI - Casa de pensii la

plata diferențelor dintre pensia diminuată încasată și pensia stabilită legal

în baza Legii nr. 179/2004, începând cu data de 1 ianuarie 2011.

Prin Sentința nr. 460

din 5 mai 2011, Tribunalul Sibiu, secția civilă a respins excepția

necompetenței teritoriale invocată de către intimat și pe fondul cauzei a admis

în parte acțiunea formulată de contestatoare, a anulat decizia de recalculare a

pensiei și a respins celelalte cereri.

În ce privește excepția

de necompetență teritorială, instanța a reținut că la data formulării

contestației Legea nr. 263/2010 era în vigoare, dar cum decizia a fost emisă

anterior, sunt incidente în cauză doar dispozițiile procedurale cuprinse în

această lege, care sunt de imediată aplicare, astfel încât competența de

soluționare a cauzei revine potrivit art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010

tribunalului în a cărui rază teritorială domiciliază contestatoarea, iar în

speță domiciliul acesteia este în municipiul Sibiu, str. M.S. județul Sibiu.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs Casa de Pensii Sectorială a MAI București, iar prin

Decizia civilă nr. 2149 din 8 decembrie 2011, Curtea de Apel Alba Iulia, secția

pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis recursul, a casat

hotărârea atacată și a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului București.

Pentru a pronunța

această decizie, instanța de recurs a reținut că cererea de chemare în judecată

nu este îndreptată împotriva CNPAS sau împotriva casei teritoriale de pensii,

astfel cum sunt reglementate art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 19/2000, ci

împotriva altor instituții, astfel că sunt aplicabile prevederile art. 156 teza

a II-a din Legea nr. 19/2000, conform cărora cererea se adresează instanței de

la sediul pârâtului. În ceea ce privește casa sectorială de pensii din cadrul

MAI, s-a reținut că aceasta a fost înființată în baza Legii nr. 263/2010, care

a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2011, iar decizia contestată în

prezentul dosar nu a fost emisă în conformitate cu această lege. Cum sediul

pârâtului se află în municipiul București, s-a constatat că Tribunalul

București este instanța competentă teritorial în soluționarea cauzei.

În rejudecare, prin

Sentința nr. 5852 din 5 iunie 2013, Tribunalul București, secția a VII-a civilă

și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și-a declinat

competența în favoarea Tribunalului Sibiu, în raport de dispozițiile art. 154

alin. (1) din Legea nr. 263/2010 și, constatând ivit conflictul negativ de

competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Analizând lucrările

dosarului, Înalta Curte constată următoarele:

Conflictul negativ de

competență, în condițiile art. 20 alin. (2) C. proc. civ., presupune ca două

sau mai multe instanțe să se declare necompetente să judece aceeași pricină.

Prin urmare, pentru

existența conflictului negativ de competență este necesară întrunirea

cumulativă a mai multor condiții, și anume: să existe două sau mai multe

instanțe sesizate cu aceeași pricină (aceleași părți, obiect și cauză),

instanțele să se fi declarat necompetente, declinările de competență să fie

reciproce, cel puțin una din aceste instanțe să fie competentă să soluționeze

cererea respectivă.

În speță, prin

Sentința nr. 460 din 5 mai 2011, Tribunalul Sibiu, secția civilă a respins

excepția necompetenței teritoriale invocată de către intimat și pe fondul

cauzei a admis în parte acțiunea formulată de contestatoare, a anulat decizia

de recalculare a pensiei și a respins celelalte cereri.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs Casa de Pensii Sectorială a MAI București, iar prin

Decizia civilă nr. 2149 din 8 decembrie 2011, Curtea de Apel Alba Iulia, secția

pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis recursul, a casat hotărârea

atacată și a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului București.

În rejudecare, prin

Sentința nr. 5852 din 5 iunie 2013, Tribunalul București, secția a VIII-a

civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și-a

declinat competența în favoarea Tribunalului Sibiu.

Or, conform

dispozițiilor art. 315 C. proc. civ., în caz de casare, hotărârile instanțelor

de recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru

judecătorii fondului.

Hotărârea prin care

instanța de recurs, prin Decizia nr. 2149 din 8 decembrie 2011 pronunțată de

Curtea de Apel Alba Iulia, secția pentru conflicte de muncă și asigurări

sociale a dat dezlegare unui aspect litigios - în speță competența teritorială

a instanței - se impune deopotrivă părților și instanței cu ocazia rejudecării

în fond, ca efect al puterii de lucru judecat.

Față de aceste

dispoziții legale, Tribunalul București, secția a VIII-a civilă privind

conflicte de muncă și asigurări sociale era obligat să judece fondul raportului

juridic dedus judecății, deoarece problema de drept dezlegată în recurs de

către Curtea de Apel Alba Iulia a privit însăși competența de judecată în primă

instanță, aspect ce nu mai poate fi repus în discuție fără încălcarea normelor

de drept intern înscrise în art. 120

1

C. civ.

În consecință,

competența de soluționare a cauzei se va stabili în favoarea Tribunalului

București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 5 decembrie 2013.

Procesat de GGC - LM