ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4403/2010

Asupra recursului de față; Din actele și lucrările dosarului, constată că: Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la Tribunalul Hunedoara, în data de 5 iunie 2008, ca urmare a declinării de competență de către Judecătoria Petroșani, prin sentința nr. 2797 din 15 mai 2008, reclamanta

SC A.T. SRL

a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâta SC R. SA, instanța să pronunțe o hotărâre prin care să constate rezilierea pe cale unilaterală a contractului de furnizare de servicii nr. 246/RV/3621 din 18 decembrie 2006 și să oblige pârâta să-i restituie suma de 700 euro plus TVA, reprezentând taxă de instalare, arătând, în esență, că serviciile oferite de pârâtă nu s-au ridicat la parametrii contractați, iar sesizările făcute au rămas fără rezultat, astfel că, începând cu data de 28 octombrie 2007, reclamanta a întrerupt conexiunea și a reziliat unilateral contractul.

Tribunalul Hunedoara, prin sentința nr. 2675 din 24 septembrie 2008, a admis, în parte, ca fondată, acțiunea, a constatat reziliat contractul nr. 246/RV/3621 din 18 decembrie 2006 și a respins, în rest, acțiunea, reținând, în esență, că reclamanta a făcut dovada executării defectuoase a obligațiilor contractuale de către pârâtă, însă, fiind în culpă și reclamanta, întrucât nu a respectat termenul de notificare de 45 de zile prevăzut în contract, fiecare parte urmează să suporte cheltuielile efectuate pe parcursul derulării contractului, reclamanta nedatorând suma de 10.000 euro, cu titlu de daune-interese, iar pârâta neputând fi obligată la plata sumei de 700 euro plus TVA, reprezentând taxa de instalare serviciu acces internet.

Curtea de Apel Alba Iulia, prin decizia nr. 28 din 19 martie 2010, a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta SC R. SA împotriva sentinței primei instanțe, reținând ca fiind corectă aprecierea primei instanțe cu privire la neîndeplinirea obligațiilor pârâtei, conform contractului încheiat și art. 969 C. civ., hotărârea fiind atacată sub aspectul admiterii capătului de cerere privind rezilierea contractului, apelanta-pârâtă solicitând respingerea acestuia, întrucât contractul nu a fost reziliat din culpa sa exclusivă. Împotriva deciziei pronunțate în apel a formulat recurs pârâta SC R. SA, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de punctele 6, 7 și 9 ale art. 304 C. proc. civ. Cu privire la motivul prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc.

civ., recurenta a arătat că intimata-reclamantă a solicitat prin cererea de chemare în judecată rezilierea pe cale unilaterală ca urmare a culpei exclusive a pârâtei și obligarea SC R. SA să plătească suma de 700 euro plus TVA, reprezentând taxa de instalare a serviciului de internet, iar mențiunea din cuprinsul acțiunii referitoare la orice alte obligații ce decurg din contract, nemaifiind opozabile părților, având ca scop inducerea în eroare a instanței de judecată, prima instanță a acordat mai mult decât s-a cerut sau ceea ce nu s-a cerut, apreciind că reclamanta nu datorează suma de 10.000 euro, reprezentând taxa de reziliere a contractului. Cu privire la motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc.

civ., recurenta a arătat că instanța de apel a reținut în considerentele deciziei, în mod greșit, că pârâta a solicitat respingerea cererii, întrucât contractul nu a fost reziliat din culpa sa exclusivă. Cu privire la motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta a arătat că ambele instanțe au reținut, în mod greșit, că reclamanta a făcut numeroase sesizări, însă pârâta nu a remediat deficiențele și nici nu a probat că a încercat să asigure serviciile la care s-a obligat, cu toate că pârâta SC R. SA a susținut în fața celor două instanțe că rezilierea contractului s-a datorat culpei exclusive a intimatei-reclamante, prin nerespectarea prevederilor art. 9.2 din contract, intenția de reziliere fiind comunicată pârâtei de către reclamantă ulterior deconectării cablului de rețea.

Recursul este nefondat. Motivul de nelegalitate prevăzut de pct. 6 al art. 304 C. proc. civ. nu poate fi primit, având în vedere că prin respingerea apelului formulat în cauză, instanța de control judiciar nu a procedat la rejudecarea cererii de chemare în judecată. De asemenea, se constată că instanța de apel, în mod just, a reținut culpa ambelor părți, raportându-se la obligațiile asumate de acestea prin contractul ce constituie legea părților, conform art. 969 C. civ., negăsindu-și, așadar, aplicarea art. 304 pct. 8 C. proc. civ., astfel cum recurenta a înțeles să îl dezvolte. Cu privire la motivul de nelegalitate prevăzut de pct. 9 al art. 304 C. pr.

civ, se constată că recurenta nu a arătat în ce constă greșita interpretare sau aplicare a legii de către instanța de apel, care a reținut, în mod corect, că reclamanta a adus la cunoștința pârâtei intenția de reziliere a contractului, concomitent cu notificarea procedurii de conciliere, respectându-și, așadar, obligația prevăzută de art. 9.2 din contract. În concluzie, pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează să respingă recursul formulat în cauză, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul formulat de pârâta SC R. SA București, împotriva deciziei Curții de Apel Alba Iulia nr. 28 din 19 martie 2010, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 decembrie 2010.