ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2380/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată,

la data de 30 octombrie 2008, reclamantul C.A. a chemat-o în judecată pe pârâta

SC R.C.S. SA București pentru ca instanța prin hotărârea pe care o va pronunța

să o oblige pe pârâtă la executarea contractului de furnizare servicii de acces

internet nr. 7576027302 din 23 martie 2007, a contractului de furnizare

servicii de telefonie din 23 martie 2007 sub sancțiunea daunelor moratorii de

100 lei pe fiecare zi de întârziere, precum și la plata sumei de 700 lei cu

titlu de despăgubiri; cu cheltuieli de judecată.

A arătat că, la 23 martie

2007, între cele două părți au fost încheiate contractele nr. 7576027302 din 23

martie 2007 și nr. 7574028692 din 23 martie 2007, iar la data de 2 aprilie 2008

a fost întocmit contractul de custodie de echipament în vederea executării

lucrărilor de care reclamantul a beneficiat numai câteva zile după care i-a

fost sistată furnizarea serviciilor, fiind obligat să continue executarea

contractelor cu alți furnizori de servicii.

A precizat reclamantul că în

conformitate cu art. 720

1

C. proc. civ., pârâta a fost convocată

pentru concilierea directă la data de 8 septembrie 2008 dar, deși pârâta nu s-a

prezentat a trimis o adresă susținând că un angajat al acesteia s-a prezentat

la societatea reclamantă negăsind pe nimeni, motiv pentru care a reluat

convocarea pentru 22 septembrie 2008, dată la care pârâta nu s-a prezentat.

Temeiul de drept al

acțiunii, așa cum a fost precizat de reclamant este art. 1 și urm., art. 59 C.

com., art. 969, 970, 1073, 1075, 1082, 1084 C. civ., art. 112 și urm., 720

1

și urm. C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 21

din 12 ianuarie 2009, Judecătoria Arad, secția comercială, a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Arad, secția

comercială, reținând că potrivit art. 2 alin. (1) lit. a) C. proc. civ.,

tribunalele judecă în primă instanță procesele și cererile în materie

comercială al cărui obiect are o valoare de peste 100.000 lei, precum și

procesele și cererile în această materie al căror obiecte este neevaluabil în

bani și că petitul în pretenții fiind unul accesoriu, este în căderea instanței

competentă să judece cererea principală potrivit art. 17 C. proc. civ.

Tribunalul Arad, secția

comercială, a respins excepția de prematuritate formulată de pârâtă și a admis

acțiunea formulată de reclamantul C.A., obligând-o pe pârâtă să execute

contractele din 23 martie 2007, a contractului de furnizare servicii de

telefonie din 23 martie 2007, sub sancțiunea unor daune moratorii de 50 lei pe

fiecare zi de întârziere. De asemenea, a obligat-o la plata sumei de 700 lei

despăgubiri reprezentând plata serviciilor unui alt operator și 70,6 lei

cheltuieli de judecată în favoarea reclamantului.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut că explicația sistarea furnizării serviciilor de

către pârâtă a fost aceea a neachitării unor facturi restante aferente

vechiului contract reziliat cu acordul comun al părților, facturi care nu au

fost comunicate beneficiarului și nici nu a fost notificat reclamantul în

prealabil, așa încât sistarea serviciilor a fost abuzivă din perspectiva

faptului că nu este posibilă aplicarea unei astfel de sancțiunile pentru

nerespectarea obligațiilor asumate printr-un alt contract, fiind astfel

încălcate dispozițiile art. 969 C. civ., conform căruia convențiile legal

făcute au putere de lege între părți și trebuie executate cu bună credință. A

mai reținut instanța de fond că pârâta nu a negat în niciun fel afirmația

reclamantului în sensul că doar după câteva zile i-a fost întreruptă furnizarea

serviciilor, fapt recunoscut de aceasta și prin întâmpinare, dar în mod

inexplicabil a invocat neplata de către reclamant a unor facturi aferente unor

contracte în vigoare a căror executare a fost sistată, prima factură emisă de

pârâtă menționând servicii furnizate anterior dării în custodie a aparaturii,

respectiv la data de 25 martie 2008.

Curtea de Apel Timișoara, secția

comercială, a admis apelul formulat de pârâta SC R.C.S. SA București împotriva

sentinței mai sus menționată, a schimbat în parte hotărârea atacată în sensul

că a respins acțiunea reclamantului cu privire la petitele având ca obiect

obligarea pârâtei la executarea contractului furnizare internet și cel de obligare

a pârâtei la plata unei despăgubiri de 700 lei, menținând în restul

dispozițiilor sentinței atacate și l-a obligat pe intimatul C.A. la 6,3 lei

cheltuieli de judecată în apel către pârâtă, reținând că din considerentele

instanței de fond sunt temeinice argumentele în ce privește executarea

contractului de servicii de telefonie, fiind legală măsura dispusă pentru

asigurarea furnizării acestui serviciu sub sancțiunea unor daune de întârziere

de 50 lei pe fiecare zi, ce nu impun dovedirea unui prejudiciu în prealabil,

ci, se aplică în condițiile în care se refuză executarea ulterior pronunțării

lor. A mai reținut instanța de fond că la dosar există un număr de trei facturi

neachitate din care rezultă că în mod corect pârâta a aplicat prevederile art. 3.5

din contract și a procedat la suspendarea serviciului pentru nerespectarea

obligației de plată a prețului și că în mod greșit a fost obligată pârâta la

plata sumei de 700 lei despăgubiri ce reprezintă serviciile către un alt

operator de telefonie, reclamantul nefăcând dovada concretă că a solicitat în

nume personal aceste servicii, art. 1085 C. civ., impunând pentru daune

interese că acestea să fi fost prevăzute în contract, iar art. 1086 C. civ.,

stabilind că și în cazul debitorului daunele trebuie să cuprindă doar ceea ce

este o condiție directă și necesară a neexecutării obligației.

Împotriva acestei decizii

reclamantul a declarat recurs și a solicitat în temeiul art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., modificarea hotărârii atacate și menținerea ca temeinică și legală

a sentinței instanței de fond, cu cheltuieli de judecată, susținând că în mod

greșit instanța a reținut că a beneficiat de serviciul de internet fiind emise

trei facturi care nu au fost achitate, din moment ce însăși pârâta recunoaște

în întâmpinare că sistarea serviciilor s-a făcut pentru neachitarea unor

facturi restante aferente vechiului contract reziliat prin acordul părților,

iar din facturile depuse la dosar rezultă că recurentul a beneficiat de

promoție pe primele două luni, contractul cu R. fiind încheiat pe numele

soției.

Recursul este nefondat.

Conform art. 304 alin. (1) C.

proc. civ., „Modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere .. numai

pentru motive de nelegalitate”. Pct. 9 al aceluiași articol, prevede că

hotărârea atacată poate fi modificată dacă aceasta este lipsită de temei legal

ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Din analiza actelor și

lucrărilor dosarului rezultă că recurentul a criticat decizia pentru motive de

netemeinicie, prezentând situația de fapt precum și reținerea greșită a stării

de fapt cu privire la neexecutarea contractelor, invocând probatoriile în

cauză, precum și interpretarea greșită a probelor administrate, fără a indica

dispoziția legală care a fost încălcată sau aplicată greșit.

Față de împrejurarea că

recursul este o cale de atac nedevolutivă neconferind instanței posibilitatea

de a realiza o rejudecare în fond a cauzei, calea de atac a recursului, care

este o cale extraordinară de atac, poate fi exercitată numai pentru motivele

strict prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

În recurs se analizează

numai motivele de nelegalitate, nu situațiile de fapt care implică netemeinicia

hotărârii, instanța de recurs neputând examina hotărârea atacată sub aspectul

probațiunii administrate și a situației de fapt stabilite.

Constatând că motivele

invocate nu se încadrează în dispozițiile art. 304 alin. (1) pct. 9 C. proc.

civ., conform art. 312 C. proc. civ., Curtea va respinge recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamantul C.A. împotriva deciziei civile nr. 114/ A/COM din 4 iunie 2009 a

Curții de Apel Timișoara secția comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 octombrie 2009.