ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2380/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată, la data de 30 octombrie 2008, reclamantul C.A. a chemat-o în judecată pe pârâta SC R.C.S. SA București pentru ca instanța prin hotărârea pe care o va pronunța să o oblige pe pârâtă la executarea contractului de furnizare servicii de acces internet nr. 7576027302 din 23 martie 2007, a contractului de furnizare servicii de telefonie din 23 martie 2007 sub sancțiunea daunelor moratorii de 100 lei pe fiecare zi de întârziere, precum și la plata sumei de 700 lei cu titlu de despăgubiri; cu cheltuieli de judecată.

A arătat că, la 23 martie 2007, între cele două părți au fost încheiate contractele nr. 7576027302 din 23 martie 2007 și nr. 7574028692 din 23 martie 2007, iar la data de 2 aprilie 2008 a fost întocmit contractul de custodie de echipament în vederea executării lucrărilor de care reclamantul a beneficiat numai câteva zile după care i-a fost sistată furnizarea serviciilor, fiind obligat să continue executarea contractelor cu alți furnizori de servicii. A precizat reclamantul că în conformitate cu art. 720 1 C. proc. civ., pârâta a fost convocată pentru concilierea directă la data de 8 septembrie 2008 dar, deși pârâta nu s-a prezentat a trimis o adresă susținând că un angajat al acesteia s-a prezentat la societatea reclamantă negăsind pe nimeni, motiv pentru care a reluat convocarea pentru 22 septembrie 2008, dată la care pârâta nu s-a prezentat.

Temeiul de drept al acțiunii, așa cum a fost precizat de reclamant este art. 1 și urm., art. 59 C. com., art. 969, 970, 1073, 1075, 1082, 1084 C. civ., art. 112 și urm., 720 1 și urm. C. proc. civ. Prin sentința civilă nr. 21 din 12 ianuarie 2009, Judecătoria Arad, secția comercială, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Arad, secția comercială, reținând că potrivit art. 2 alin. (1) lit. a) C. proc. civ., tribunalele judecă în primă instanță procesele și cererile în materie comercială al cărui obiect are o valoare de peste 100.000 lei, precum și procesele și cererile în această materie al căror obiecte este neevaluabil în bani și că petitul în pretenții fiind unul accesoriu, este în căderea instanței competentă să judece cererea principală potrivit art. 17 C. proc.

civ. Tribunalul Arad, secția comercială, a respins excepția de prematuritate formulată de pârâtă și a admis acțiunea formulată de reclamantul C.A., obligând-o pe pârâtă să execute contractele din 23 martie 2007, a contractului de furnizare servicii de telefonie din 23 martie 2007, sub sancțiunea unor daune moratorii de 50 lei pe fiecare zi de întârziere. De asemenea, a obligat-o la plata sumei de 700 lei despăgubiri reprezentând plata serviciilor unui alt operator și 70,6 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamantului.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că explicația sistarea furnizării serviciilor de către pârâtă a fost aceea a neachitării unor facturi restante aferente vechiului contract reziliat cu acordul comun al părților, facturi care nu au fost comunicate beneficiarului și nici nu a fost notificat reclamantul în prealabil, așa încât sistarea serviciilor a fost abuzivă din perspectiva faptului că nu este posibilă aplicarea unei astfel de sancțiunile pentru nerespectarea obligațiilor asumate printr-un alt contract, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 969 C. civ., conform căruia convențiile legal făcute au putere de lege între părți și trebuie executate cu bună credință.

A mai reținut instanța de fond că pârâta nu a negat în niciun fel afirmația reclamantului în sensul că doar după câteva zile i-a fost întreruptă furnizarea serviciilor, fapt recunoscut de aceasta și prin întâmpinare, dar în mod inexplicabil a invocat neplata de către reclamant a unor facturi aferente unor contracte în vigoare a căror executare a fost sistată, prima factură emisă de pârâtă menționând servicii furnizate anterior dării în custodie a aparaturii, respectiv la data de 25 martie 2008. Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, a admis apelul formulat de pârâta SC R.C.S. SA București împotriva sentinței mai sus menționată, a schimbat în parte hotărârea atacată în sensul că a respins acțiunea reclamantului cu privire la petitele având ca obiect obligarea pârâtei la executarea contractului furnizare internet și cel de obligare a pârâtei la plata unei despăgubiri de 700 lei, menținând în restul dispozițiilor sentinței atacate și l-a obligat pe intimatul C.A.

la 6,3 lei cheltuieli de judecată în apel către pârâtă, reținând că din considerentele instanței de fond sunt temeinice argumentele în ce privește executarea contractului de servicii de telefonie, fiind legală măsura dispusă pentru asigurarea furnizării acestui serviciu sub sancțiunea unor daune de întârziere de 50 lei pe fiecare zi, ce nu impun dovedirea unui prejudiciu în prealabil, ci, se aplică în condițiile în care se refuză executarea ulterior pronunțării lor.

A mai reținut instanța de fond că la dosar există un număr de trei facturi neachitate din care rezultă că în mod corect pârâta a aplicat prevederile art. 3.5 din contract și a procedat la suspendarea serviciului pentru nerespectarea obligației de plată a prețului și că în mod greșit a fost obligată pârâta la plata sumei de 700 lei despăgubiri ce reprezintă serviciile către un alt operator de telefonie, reclamantul nefăcând dovada concretă că a solicitat în nume personal aceste servicii, art. 1085 C. civ., impunând pentru daune interese că acestea să fi fost prevăzute în contract, iar art. 1086 C. civ., stabilind că și în cazul debitorului daunele trebuie să cuprindă doar ceea ce este o condiție directă și necesară a neexecutării obligației.

Împotriva acestei decizii reclamantul a declarat recurs și a solicitat în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., modificarea hotărârii atacate și menținerea ca temeinică și legală a sentinței instanței de fond, cu cheltuieli de judecată, susținând că în mod greșit instanța a reținut că a beneficiat de serviciul de internet fiind emise trei facturi care nu au fost achitate, din moment ce însăși pârâta recunoaște în întâmpinare că sistarea serviciilor s-a făcut pentru neachitarea unor facturi restante aferente vechiului contract reziliat prin acordul părților, iar din facturile depuse la dosar rezultă că recurentul a beneficiat de promoție pe primele două luni, contractul cu R. fiind încheiat pe numele soției.

Recursul este nefondat. Conform art. 304 alin. (1) C. proc. civ., „Modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere .. numai pentru motive de nelegalitate”. Pct. 9 al aceluiași articol, prevede că hotărârea atacată poate fi modificată dacă aceasta este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Din analiza actelor și lucrărilor dosarului rezultă că recurentul a criticat decizia pentru motive de netemeinicie, prezentând situația de fapt precum și reținerea greșită a stării de fapt cu privire la neexecutarea contractelor, invocând probatoriile în cauză, precum și interpretarea greșită a probelor administrate, fără a indica dispoziția legală care a fost încălcată sau aplicată greșit.

Față de împrejurarea că recursul este o cale de atac nedevolutivă neconferind instanței posibilitatea de a realiza o rejudecare în fond a cauzei, calea de atac a recursului, care este o cale extraordinară de atac, poate fi exercitată numai pentru motivele strict prevăzute de art. 304 C. proc. civ. În recurs se analizează numai motivele de nelegalitate, nu situațiile de fapt care implică netemeinicia hotărârii, instanța de recurs neputând examina hotărârea atacată sub aspectul probațiunii administrate și a situației de fapt stabilite. Constatând că motivele invocate nu se încadrează în dispozițiile art. 304 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., conform art. 312 C. proc. civ., Curtea va respinge recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul C.A. împotriva deciziei civile nr. 114/ A/COM din 4 iunie 2009 a Curții de Apel Timișoara secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 octombrie 2009.