ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1532/2012

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: I. Circumstanțele cauzei I. Cadrul procesual Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, la data de 21 noiembrie 2011, reclamantul C.G. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună, în baza art. 24 din Legea nr. 554/2004, aplicarea unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi, doamnei D.D. - președintele C.C.S.D., până la punerea în executare a sentinței civile nr. 233/ F-Cont din 06 aprilie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, în Dosarul nr. 310/46/2011, irevocabilă prin decizia nr. 4682 din 12 octombrie 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție a României, în același dosar.

2. Hotărârea Curții de Apel Prin sentința nr. 11 din 13 ianuarie 2012 a Curții de Apel Pitești a fost respinsă cererea formulată de reclamantul C.G. în contradictoriu cu pârâta D.D. - președintele C.C.S.D. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că prin Sentința Civilă nr. 233/ F-Cont din 06 aprilie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Pitești în Dosarul nr. 310/46/2011, pârâta a fost obligată să emită decizia privind titlul de despăgubire în favoarea reclamantului. Această hotărâre a rămas irevocabilă prin decizia nr. 4682 din 12 octombrie 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Instanța de fond a reținut că, în materia contenciosului administrativ, Legea nr. 554/2004 prevede că, dacă în urma admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să emită un act administrativ, executarea hotărârii definitive și irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii. Pentru a asigura executarea obligației de a face instituită intuitu personae, art. 24 alin. (2) din actul normativ menționat instituie posibilitatea constrângerii debitorului la aplicarea unei sancțiuni - amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere. Instanța a reținut că nu poate fi primită susținerea potrivit căreia președintele Comisiei Centrale nu poate fi subiect pasiv al răspunderii reglementate de lege, raportat la caracterul colegial și la lipsa subordonării ierarhice a membrilor Comisiei față de el.

Deși aceste trăsături caracterizează activitatea Comisiei, totuși răspunderea pentru buna funcționare, din punct de vedere administrativ, a acestui organism, revine președintelui său, îndeosebi dacă ne raportăm la atribuția acestuia, prevăzută de art. 4 alin. (2) din Decizia P.M. nr. 425/2005 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea și funcționarea C.C.S.D., de convocare a lucrărilor Comisiei ori de câte ori este necesar. Cu toate acestea, instanța de fond a apreciat că deși nu se prevede expres în lege expirarea termenului de 30 de zile sau a altui termen prevăzut pentru executare, aceasta nu atrage în mod automat aplicarea amenzii prevăzute de această dispoziție legală, ci este necesar ca, în funcție de datele concrete ale fiecărei spețe, să se stabilească existența unui refuz nejustificat de executare a hotărârii judecătorești.

Instanța de fond a reținut că, în cauză, nu a existat o astfel de atitudine din partea autorității pârâte, având în vedere că, după data de 12 octombrie 2011, când a rămas irevocabilă sentința Curții de Apel Pitești, a fost convocată o singură ședință a Comisiei Centrale, de către președintele acestei autorități, numit în funcție prin Decizia P.M. nr. 132 din 09 decembrie 2011 (fila 61), la data de 14 decembrie 2011, care nu s-a putut însă constitui în mod legal din lipsă de cvorum, urmând a fi convocată o nouă ședință.

Cum executarea hotărârii judecătorești nu poate avea loc decât în cadrul prevăzut de lege, Curtea apreciază că, până în prezent nu se poate vorbi de o culpă a persoanei fizice care îndeplinește funcția de conducător al autorității pârâte, având în vedere intervalul de timp scurs de la rămânerea irevocabilă a sentinței, data numirii acestuia în funcție, precum și faptul că, de la numirea sa, președintele Comisiei și-a îndeplinit atribuția legală de a convoca lucrările acesteia, iar lipsa cvorumului nu constituie o împrejurare care să-i fie imputabilă acestuia. 3. Recursul declarat de C.G. Prin motivele de recurs formulate, recurentul a criticat hotărârea instanței de fond ca nelegală și netemeinică, arătând că dezbaterile la instanța de fond au avut loc în ședință publică, deși dispozițiile legale prevăd ca aceste dezbateri să se desfășoare în camera de consiliu.

Decizia instanței de recurs Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză va respinge recursul ca nefondat pentru considerentele ce urmează: În conformitate cu dispozițiile art. 25 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 sancțiunea și despăgubirile prevăzute la art. 24 alin. (2) se aplică, respectiv se acordă, de instanța de executare, la cererea reclamantului. Hotărârea se ia în camera de consiliu, de urgență, cu citarea părților. Analiza sentinței care formează obiectul prezentului control judiciar relevă că prima instanță a soluționat cauza cu nesocotirea prevederilor art. 25 alin. (1) din Legea nr. 554/2994, în sensul că hotărârea s-a luat în ședință publică și nu în camera de consiliu, așa cum reglementează textul citat.

În sistemul român de drept procesual civil este consacrat în art. 127 din Constituția României și art. 121 alin. (1) C. proc. civ., principiul publicității dezbaterilor, adică al judecării cauzelor în ședință publică. De la regula publicității dezbaterilor atât art. 127 din Constituția României cât și art. 121 C. proc. civ., instituie și excepții. În cauza de față legiuitorul a reglementat în art. 25 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 o astfel de excepție, în sensul judecării cererilor, privind aplicarea sancțiunii pentru neexecutarea hotărârii, în camera de consiliu. Norma legală enunțată are caracter imperativ, derogatoriu de la dreptul comun, astfel că hotărârea pronunțată în alte condiții decât cele expres stabilite de legiuitor atrage sancțiunea nulității hotărârii, în condițiile art. 105 alin. (2) C. proc.

civ. Fiind o nulitate de ordine publică, rezultată din nerespectarea unei norme imperative, aceasta poate fi ridicată și de judecător în orice stare a pricinii. În raport de considerentele expuse mai sus, Înalta Curte constată că la soluționarea cererii s-a nesocotit o dispoziție imperativă a legii, derogatorie de la dreptul comun, astfel că recursul urmează a fi admis și se va casa sentința primei instanțe cu trimitere pentru rejudecare, în temeiul art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul formulat de C.G. împotriva sentinței nr. II din 13 ianuarie 2012 a Curții de Apel Pitești, secția contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 martie 2012.