ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 171/2013

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 33/ F-CC din 7 noiembrie

2012, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ

și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul M.O.,

în contradictoriu cu pârâtul Președintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea

Despăgubirilor, prin care solicita obligarea acestuia la plata unei amenzii de

20% din salariul minim brut pe economie, pentru fiecare zi de întârziere, până

la executarea Sentinței nr. 29/F-CONT/2011 pronunțată de aceeași instanță, în

sensul emiterii deciziei de despăgubire în favoarea reclamantului.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, că în speță sunt

aplicabile dispozițiile O.U.G. nr. 4/2012, prin care au fost suspendate operațiunile

privind emiterea titlurilor de despăgubire.

Împotriva

acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamantul,

invocând dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ. și susținând, în

esență, că hotărârea atacată nu este motivată și că, prin aplicarea

prevederilor O.U.G. nr. 4/2012, dreptul de acces la justiție este golit de

substanță.

Examinând sentința

atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de

recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele

ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat,

după cum se va arăta în continuare.

Ulterior pronunțării Sentinței

nr. 29/F-CONT/2011, în legătură cu a cărei executare a fost promovată acțiunea

în cauza de față, prin O.U.G. nr. 4/2012, activitatea de emitere a titlurilor

de despăgubire a fost suspendată pe o perioadă de 6 luni, ce a fost ulterior

prelungită, prin Legea nr. 117/2012, până în 15 mai 2013.

Se constată, așadar,

că prin intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 4/2012 și, ulterior, a Legii nr. 117/2012,

au fost suspendate procedurile de evaluare și de emitere a titlurilor de

despăgubire, legiuitorul instituind un tratament unitar pentru toate persoanele

ale căror dosare se află în curs de soluționare la Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor.

Această reglementare

este de natură a oferi un remediu legislativ temporar, până la adoptarea unor

măsuri cu caracter general menite să înlăture disfuncționalitățile mecanismului

de restituire sau despăgubire, urmând ca statul, cu respectarea hotărârii pilot

a C.E.D.O., pronunțată în cauza A. ș.a., să aleagă măsurile destinate să

garanteze respectarea drepturilor patrimoniale ale celor îndreptățiți.

În cauză sunt, deci,

aplicabile cele două acte normative, recurentul-reclamant fiind, conform

prevederilor acestora, titularul unui drept afectat de un termen suspensiv, a

cărui realizare (emiterea titlului reprezentând decizia de despăgubire) nu

poate fi obținută înainte de împlinirea respectivului termen.

Î

n jurisprudența

Curții de la Strasbourg s-a arătat că, atunci când autoritățile sunt obligate

să execute o hotărâre judecătorească și nu îndeplinesc această obligație, în

vederea aplicării unei sancțiuni trebuie să se țină seama de circumstanțele

specifice fiecărui caz, precum și de atitudinea autorităților, de eventuala „inerție”

a acestora.

Această răspundere

funcționează, deci, numai ca sancțiune a stării de inerție; or, în litigiul de

față, fiind suspendată prin lege

activitatea autorității intimate,

în ceea privește emiterea titlurilor de despăgubire, nu se poate reține existența

unei atitudini de pasivitate care să fie sancționabilă.

Pentru considerentele

arătate, constatându-se că prima instanță a pronunțat o hotărâre temeinică și legală,

nefiind incident niciunul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc.

civ., Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a din același cod,

coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D

E

Respinge recursul

declarat de reclamantul M.O. împotriva Sentinței nr. 33/ F-CC din 7 noiembrie 2012 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 16 ianuarie 2013.