ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5340/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal,

reclamanta M.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Autoritatea Națională

pentru Restituirea Proprietăților, Statul Român prin Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor și Președintele autorității publice - Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, obligarea la plata unei amenzi

civile în cuantum de 20% din salariul minim brut pe zi/ de întârziere începând

cu data de 19 martie 2012 și până la data îndeplinirii obligației de a face

adică transmiterea dosarelor de despăgubiri nr. 20883/CC și nr. 24996/CC unui

evaluator în vederea întocmirii rapoartelor de evaluare și emiterea titlurilor

de despăgubire conform sumelor înscrise în rapoartele de evaluare;plata unei

sume în cuantum de 6.000 lei reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul cauzat

de neîndeplinirea obligațiilor stabilite în sentința civilă nr. 4459 din 27

iunie 2011 pe perioada 19 martie 2012-19 noiembrie 2012.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că prin sentința civilă nr. 4459 din 27 iunie 2011

pronunțată de Curtea de Apel București în Dosarul nr. 46491/3/2010, definitivă

și irevocabilă prin decizia nr. 775 din 16 februarie 2012 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție, s-a dispus obligarea pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor la transmiterea dosarelor de despăgubiri nr. 20883/CC și nr. 24996/CC

unui evaluator în vederea întocmirii rapoartelor de evaluare în termen de 30 de

zile de la data rămânerii irevocabile a sentinței indicate menționate și

emiterea titlurilor de despăgubire conform sumelor înscrise în rapoartele de

evaluare în termen de 15 zile de la data comunicării rapoartelor de evaluare,

obligație care încă nu a fost adusă la îndeplinire de către pârâtă.

Prin sentința civilă nr.

604 din 8 februarie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de

contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondată cererea formulată de

reclamanta M.L.

În motivarea acestei

soluții, Curtea a invocat aplicabilitatea dispozițiilor O.U.G. nr. 4/2012 prin

care

se

suspendă, până la data de 15 mai 2013, emiterea titlurilor de despăgubire, a

titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru

care se acordă despăgubiri

.

Împotriva sentinței nr.

604 din 8 februarie 2013 a declarat recurs reclamanta M.L., solicitând

modificarea acesteia în sensul admiterii cererii sale.

Recurenta a susținut,

în esență, că sentința civilă nr. 4459/2011 a fost pronunțată înainte de adoptarea

O.U.G. nr. 4/2012, și, pe cale de consecință, dispozițiile acesteia nu sunt

incidente în speță.

Examinând actele și

înscrisurile cauzei, Înalta Curte constată recursul nefondat și îl va respinge,

pentru considerentele ce urmează.

Astfel, prin cererea

dedusă judecății s-a solicitat obligarea Președintelui Comisiei Centrale pentru

Stabilirea Despăgubirilor la plata unei amenzi de 20% din salariul minim brut

pe economie pentru fiecare zi de întârziere, începând cu data de 19 martie 2012

și până la data îndeplinirii obligației de a face, adică transmiterea dosarelor

de despăgubiri nr. 20883/CC și nr. 24996/CC unui evaluator în vederea

întocmirii rapoartelor de evaluare și emiterea titlurilor de despăgubire

conform sumelor înscrise în rapoartele de evaluare.

În drept, cererea a

fost întemeiată pe dispozițiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care arată

că „Dacă în urma admiterii acțiunii autoritatea publică este

obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să

elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative,

executarea hotărârii definitive și irevocabile se face în termenul prevăzut în

cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile

de la data rămânerii irevocabile a hotărârii”.

Astfel, potrivit art.

24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004, în cazul neexecutării unei hotărâri

judecătorești pronunțate de instanța de contencios administrativ, prin care o

autoritate administrativă a fost obligată să încheie, să înlocuiască sau să

modifice un act administrativ, să elibereze un înscris sau să efectueze o

operațiune administrativă, se poate aplica conducătorului autorității o amendă

de 20% din salariul minim brut pe economie, pe zi de întârziere, iar

reclamantul are drept la despăgubiri.

Ambele categorii de

sancțiuni, respectiv amenda și despăgubirile, constituie forme ale răspunderii

juridice, ca garanție a realizării dreptului de către subiectele de drept

cărora le incumbă o anumită obligație.

Răspunderea juridică

are natura unei obligații de a suporta consecințele legii pentru săvârșirea

unei fapte ilicite care are ca funcție atât repararea prejudiciului cauzat cât

și sancționarea celui vinovat de neîndeplinirea unei obligații.

Pentru antrenarea

răspunderii juridice trebuie îndeplinite, cumulativ, o serie de condiții, între

acestea fiind o faptă culpabilă și vinovăția celui care a cauzat prejudiciul.

Neîndeplinirea

obligației de a executa o hotărâre judecătorească în termenul prevăzut de lege

se poate circumscrie noțiunii de faptă culpabilă de natură a antrena aplicarea

amenzii și a obliga la plata despăgubirilor reglementate de art. 24 alin. (2)

din Legea nr. 554/2004.

Dar, pentru a se

dispune aplicarea celor două categorii de sancțiuni trebuie să se dovedească și

existența vinovăției celui obligat, respectiv acesta să fi avut o vină în

neexecutare.

De altfel, prin

Decizia nr. 1566/2009 publicată în M. Of. nr. 26/2010, Curtea Constituțională a

României, respingând excepția de neconstituționalitate a art. 24 din Legea nr. 554/2004,

în considerentele deciziei a relevat că aplicarea amenzii prevăzute de acest

text de lege este consecința neexecutării culpabile a unei hotărâri

judecătorești definitive și irevocabile.

Or, în cauza

analizată lipsește acest ultim element esențial al răspunderii juridice,

potrivit celor ce se vor explica mai jos.

Astfel, prin sentința

civilă nr. 4459 din data de 27 iunie 2011, pronunțată de către Curtea de Apel

București în Dosarul nr. 46491/3/2010, instanța a admis acțiunea formulată de M.L.

în contradictoriu cu pârâții Autoritatea Națională pentru Restituirea

Proprietăților și Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor, obligând pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor să emită titlul de despăgubiri și să transmită unui evaluator

dosarul privind pe reclamantă.

Hotărârea a rămas

irevocabilă prin decizia nr. 775 din data de 16 februarie 2012 a Înaltei Curți

de Casație și Justiție, urmând, astfel, a fi pusă în executare cel târziu la

data de 17 martie 2012.

Or, la data de 15

martie 2012 a intrat în vigoare O.U.G. nr. 4/2012, al cărei articol unic

prevede că „La data intrării în vigoare a prezentei

ordonanțe de urgență se suspendă, pe o perioadă de 6 luni, emiterea titlurilor

de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind

evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de titlul VII

„Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în

mod abuziv

”

din Legea nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri

adiacente, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie

2005, cu modificările și completările ulterioare”.

Prin intrarea în

vigoare a O.U.G. nr. 4/2012 s-au suspendat procedurile de evaluare și de

emitere a titlurilor de despăgubire, tratament instituit unitar pentru toate

persoanele ale căror dosare se află în curs de soluționare la Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Această reglementare

este de natură a oferi un remediu legislativ temporar, până la adoptarea unor

măsuri cu caracter general menite să înlăture disfuncționalitățile mecanismului

de restituire sau despăgubire, urmând ca statul, cu respectarea hotărârii pilot

a Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată în cauza Atanasiu ș.a., să

aleagă măsurile destinate să garanteze respectarea drepturilor patrimoniale ale

celor îndreptățiți.

În privința acestor

dispoziții, instanța de recurs reține că au caracterul unor norme procedurale

în raport cu procedura administrativă reglementă la Titlul VII din Legea nr. 247/2005,

astfel încât, potrivit dispozițiilor art. 725 C. proc. civ., ele devin pe

deplin aplicabile și proceselor în curs de judecată, din momentul intrării lor

în vigoare.

În ceea ce privește

conformitatea acestor dispoziții legale cu normele constituționale și

convenționale, Curtea Constituțională a reținut, prin mai multe decizii (nr. 723/2012,

nr. 760/2012 și nr. 802/2012) între altele, următoarele argumente pe care instanța

de recurs și le însușește:

- Guvernul, prin

adoptarea ordonanței de urgență criticate, nu neagă existența și întinderea

despăgubirilor constatate, iar măsura luată este mai degrabă una de garantare a

dreptului de proprietate asupra bunului dobândit în sensul Convenției, fiind,

deci, o aplicare a art. 44 alin. (2) din Constituție, în contextul economic

actual, caracterizat de restrângeri de natură bugetară și de dificultăți în

menținerea echilibrului bugetar;

- Soluția legislativă

adoptată de legiuitor reprezintă o normă temporară (aplicabilă până la data de

15 mai 2013) care nu aduce atingere înseși substanței dreptului la

valorificarea titlurilor de despăgubire, obligația statului urmând a se executa

după acest termen, prin aceasta titularul dreptului la despăgubire nefiind

nevoit să suporte o sarcină excesivă și disproporționată, astfel cum susține

autorul excepției;

- Măsurile stabilite

prin actul normativ criticat sunt în acord cu dispozițiile constituționale

referitoare la ocrotirea proprietății, de vreme ce urmăresc un scop legitim -

echilibrul bugetar al unui stat aflat în criză economică - și sunt

proporționale, având în vedere marja mare de apreciere a statului în domeniul

politicilor economice și sociale, precum și echilibrul realizat de către stat

prin măsurile respective;

- Faptul că, potrivit

ordonanței de urgență criticată, se suspendă, până la data de 15 mai 2013,

emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și

procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, nu

reprezintă o durată excesivă a executării unei hotărâri judecătorești, având în

vedere atât caracterul sistemic al problemelor apărute în legătură cu

executarea titlurilor executorii având ca obiect despăgubiri rezultate din

aplicarea legilor privind restituirea proprietăților, cât și valoarea

titlurilor executorii în această materie, care este foarte mare.

Pentru aceste

considerente, apreciindu-se că nu există rațiuni pentru modificarea sentinței

recurate, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 544/2004 și

ale art. 312 alin. (1) C. proc. civ., prezentul recurs va fi respins ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de M.L. împotriva sentinței civile nr. 604 din 8 februarie 2013 a Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 mai 2013.