ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3656/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, reclamantul B.N. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul M.A.P.D.R., suspendarea executării Ordinului nr. 1939/2009 emis de pârât, prin care s-a dispus încetarea aplicabilității contractului de management nr. 008/OSPA din 28 mai 2009, suspendarea concursului organizat în data de 20 octombrie 2009 pentru ocuparea postului de director coordonator, reintegrarea sa în funcția de director coordonator în cadrul O.S.P.A. Buzău, precum și obligarea pârâtului la plata drepturilor salariale cuvenite de la momentul emiterii ordinului și până la momentul reintegrării.

Reclamantul a solicitat nulitatea absolută a Ordinului 1939/2009 pentru neîndeplinirea condițiilor de formă și fond, considerându-l nelegal și netemeinic. Prin întâmpinare, pârâtul M.A.P.D.R. a solicitat respingerea acțiunii în principal ca fiind lipsită de obiect, în subsidiar ca fiind inadmisibilă, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Prin încheierea de ședință din 18 noiembrie 2009, Curtea de Apel Ploiești a respins cererea de suspendare formulată de reclamantul B.N. în contradictoriu M.A.P.D.R. Prin sentința nr. 262 din 9 decembrie 2009, Curtea de Apel Ploiești a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul B.N. în contradictoriu cu pârâtul M.A.P.D.R. și a dispus anularea Ordinului nr. 1939/2009 emis de M.A.P.D.R.

Totodată, Curtea de Apel a dispus și reintegrarea reclamantului și obligarea pârâtului la plata drepturilor salariale cuvenite de la momentul emiterii ordinului și până la momentul reintegrării, actualizate cu indicele de inflație și a respins capătul de cerere privind suspendarea organizării concursului din 20 octombrie 2009, ca rămas fără obiect. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, că Ordinul nr. 1939/2009 prin care s-a dispus încetarea aplicabilității Ordinului nr. 1006/2009 și al contractului de management nr. 008/OSPA din 28 mai 2009 a fost emis în temeiul O.U.G. nr. 105/2009, care prin Decizia nr. 1629/2009 a Curții Constituționale a fost constatată ca fiind neconstituțională, astfel că a dispărut temeiul legal al emiterii actului contestat.

De asemenea, s-a reținut că ordinul atacat nu cuprinde motivele care au determinat emiterea acestuia, nefiind motivat în fapt și în drept, neindicându-se termenul în care poate fi contestat și instanța judecătorească la care se contestă, fiind astfel încălcată una dintre condițiile de legalitate și validitate a actului administrativ, astfel că ordinul atacat este nelegal. În ceea ce privește suspendarea organizării concursului din 20 octombrie 2009, instanța de fond a apreciat că acest capăt de cerere a rămas fără obiect, întrucât concursul s-a organizat înainte de pronunțarea primei sentințe. Împotriva Sentinței nr. 262 din 9 decembrie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul M.A.P.D.R., actual M.A.D.R., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și invocând ca temei legal dispozițiile art. 304 1 și 304 pct. 9 C. proc.

civ. Prin cererea de recurs, se aduc critici sentinței recurate, susținându-se că instanța de fond ar fi trebuit să respingă cererea ca fiind lipsită de obiect deoarece reclamantul urmărește repunerea în funcția publică deținută anterior, ceea ce echivalează cu o întoarcere a executării unui act administrativ epuizat deja. Se apreciază că în mod eronat instanța de fond a considerat că Ordinul nr. 1939/2009 nu este motivat în fapt și în drept deși în cuprinsul acestuia s-a precizat că temeiul emiterii la constituit art. IV alin. (1) și (4) și art. V din O.U.G. nr. 105/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice, act normativ ce a fost aplicabil de îndată tuturor situațiilor care se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge după intrarea ei în vigoare, precum și tuturor efectelor produse de situațiile juridice formate după abrogarea legi vechi.

Intimatul - reclamant a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, arătând că sentința recurată este legală și temeinică având în vedere că ordinul a cărui anulare a solicitat-o a fost emis în temeiul O.U.G. nr. 105/2009 care a fost declarată neconstituțională, astfel că numai subzistă temeiul legal al emiterii acestuia. A fost depusă la dosar Dispoziția nr. 75 din 8 iulie 2010 de reintegrare a intimatului - reclamant în funcția de director al O.S.P.A. Buzău cu drepturile salariale aferente, adresa nr. 164263/2010 și Ordinul nr. 492/2010 ale Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale. Înalta Curte, analizând recursul în raport de criticile formulate, de înscrisurile ce se află la dosarul cauzei, de dispozițiile legale incidente, apreciază că acesta este nefundat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.

Este necontestat faptul că Ordinul nr. 1939/2009 a cărui anulare s-a solicitat a fost emis în temeiul prevederilor art. IV și art. XIV din O.U.G. nr. 105/2009 privind unele măsuri în domeniul funcției publice precum și pentru întărirea capacității manageriale la nivelul serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ teritoriale și ale altor servicii publice, precum și reglementarea unor măsuri privind cabinetul demnitarului din administrația publică centrală și locală, cancelaria prefectului și cabinetul alesului local și ca urmare a abrogării O.U.G. nr. 37/2009. Prin urmare, temeiul legal al actului administrativ în litigiu, anume art. IV din O.U.G.

nr. 105/2009, a fost constatat ca fiind neconstituțional prin Decizia nr. 1629 din 3 decembrie 2009 a Curții Constituționale (M. Of., nr. 28/14.01.2010). În plus, Curtea Constituțională a reținut și faptul că Guvernul, prin aprobarea O.U.G. nr. 105/2009 a încălcat și dispozițiile art. 147 alin. (4) din Constituție potrivit cărora deciziile sale sunt general obligatorii. Întrucât actul administrativ atacat, respectiv Ordinul M.A.P.D.R.

nr. 1939/2009 a fost emis în temeiul unei Ordonanțe de urgență în privința căreia Curtea Constituțională a statuat că este afectată de un viciu de neconstituționalitate, în mod corect instanța de fond a reținut că acesta este nelegal, fiind lipsit de temei legal . Mai mult, Curtea Constituțională în considerentele Deciziei nr. 413/2010 a menționat în mod expres că: „lipsirea de temei constituțional a actelor normative primare are drept efect încetarea de drept a actelor subsecvente emise în temeiul acestora (contracte de management, acte administrative, date în aplicarea celor două ordonanțe de urgență etc.)”. Prin urmare, actul contestat fiind nelegal este evident că se impune anularea acestuia, neavând relevanță că acesta a fost executat de îndată, fiind nefondată critica referitoare la lipsa de obiect a cererii de chemare în judecată.

De altfel, o astfel de susținere din partea recurentului este nefondată și pentru faptul că prin Dispoziția nr. 75 din 8 iulie 2010, însăși recurentul a dispus reintegrarea reclamantului în funcția deținută anterior, urmare a constatării neconstituționalității O.G. nr. 37/2009 și O.U.G. nr. 105/2009. În concluzie, Înalta Curte va menține soluția instanței de fond, urmând ca temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, să respingă recursul declarat, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de M.A.D.R. împotriva Sentinței civile nr. 262 din 9 decembrie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 septembrie 2010.