ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3656/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Curții de Apel Ploiești, reclamantul B.N. a solicitat în contradictoriu cu

pârâtul M.A.P.D.R., suspendarea executării Ordinului nr. 1939/2009 emis de

pârât, prin care s-a dispus încetarea aplicabilității contractului de

management nr. 008/OSPA din 28 mai 2009, suspendarea concursului organizat în

data de 20 octombrie 2009 pentru ocuparea postului de director coordonator,

reintegrarea sa în funcția de director coordonator în cadrul O.S.P.A. Buzău,

precum și obligarea pârâtului la plata drepturilor salariale cuvenite de la

momentul emiterii ordinului și până la momentul reintegrării.

Reclamantul a solicitat nulitatea

absolută a Ordinului 1939/2009 pentru neîndeplinirea condițiilor de formă și

fond, considerându-l nelegal și netemeinic.

Prin întâmpinare, pârâtul M.A.P.D.R.

a solicitat respingerea acțiunii în principal ca fiind lipsită de obiect, în

subsidiar ca fiind inadmisibilă, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii

ca neîntemeiată.

Prin încheierea de ședință din 18

noiembrie 2009, Curtea de Apel Ploiești a respins cererea de suspendare

formulată de reclamantul B.N. în contradictoriu M.A.P.D.R.

Prin sentința nr. 262 din 9

decembrie 2009, Curtea de Apel Ploiești a admis în parte acțiunea formulată de

reclamantul B.N. în contradictoriu cu pârâtul M.A.P.D.R. și a dispus anularea

Ordinului nr. 1939/2009 emis de

M.A.P.D.R.

Totodată, Curtea de Apel a dispus și

reintegrarea reclamantului și obligarea pârâtului la plata drepturilor

salariale cuvenite de la momentul emiterii ordinului și până la momentul

reintegrării, actualizate cu indicele de inflație și a respins capătul de

cerere privind suspendarea organizării concursului din 20 octombrie 2009, ca

rămas fără obiect.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut, în esență, că Ordinul nr. 1939/2009 prin care s-a

dispus încetarea aplicabilității Ordinului nr. 1006/2009 și al contractului de

management nr. 008/OSPA din 28 mai 2009 a fost emis în temeiul O.U.G. nr. 105/2009,

care prin Decizia nr. 1629/2009 a Curții Constituționale a fost constatată ca

fiind neconstituțională, astfel că a dispărut temeiul legal al emiterii actului

contestat.

De asemenea, s-a reținut că ordinul

atacat nu cuprinde motivele care au determinat emiterea acestuia, nefiind

motivat în fapt și în drept, neindicându-se termenul în care poate fi contestat

și instanța judecătorească la care se contestă, fiind astfel încălcată una

dintre condițiile de legalitate și validitate a actului administrativ, astfel

că ordinul atacat este nelegal.

În ceea ce privește suspendarea

organizării concursului din 20 octombrie 2009, instanța de fond a apreciat că

acest capăt de cerere a rămas fără obiect, întrucât concursul s-a organizat

înainte de pronunțarea primei sentințe.

Împotriva Sentinței nr. 262 din 9

decembrie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul

M.A.P.D.R., actual

M.A.D.R., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie și invocând ca temei legal dispozițiile art. 304

1

și

304 pct. 9 C. proc. civ.

Prin cererea de recurs, se aduc

critici sentinței recurate, susținându-se că instanța de fond ar fi trebuit să

respingă cererea ca fiind lipsită de obiect deoarece reclamantul urmărește

repunerea în funcția publică deținută anterior, ceea ce echivalează cu o

întoarcere a executării unui act administrativ epuizat deja.

Se apreciază că în mod eronat

instanța de fond a considerat că Ordinul nr. 1939/2009 nu este motivat în fapt

și în drept deși în cuprinsul acestuia s-a precizat că temeiul emiterii la

constituit art. IV alin. (1) și (4) și art. V din O.U.G. nr. 105/2009 privind

unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice, act normativ

ce a fost aplicabil de îndată tuturor situațiilor care se vor constitui, se vor

modifica sau se vor stinge după intrarea ei în vigoare, precum și tuturor

efectelor produse de situațiile juridice formate după abrogarea legi vechi.

Intimatul - reclamant a formulat

întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, arătând

că sentința recurată este legală și temeinică având în vedere că ordinul a

cărui anulare a solicitat-o a fost emis în temeiul O.U.G. nr. 105/2009 care a

fost declarată neconstituțională, astfel că numai subzistă temeiul legal al

emiterii acestuia.

A fost depusă la dosar Dispoziția nr.

75 din 8 iulie 2010 de reintegrare a intimatului - reclamant în funcția de

director al O.S.P.A. Buzău cu drepturile salariale aferente, adresa nr. 164263/2010

și Ordinul nr. 492/2010 ale Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

Înalta Curte, analizând recursul în

raport de criticile formulate, de înscrisurile ce se află la dosarul cauzei, de

dispozițiile legale incidente, apreciază că acesta este nefundat, pentru

considerentele ce urmează a fi expuse.

Este necontestat faptul că Ordinul nr.

1939/2009 a cărui anulare s-a solicitat a fost emis în temeiul prevederilor art.

IV și art. XIV din O.U.G. nr. 105/2009 privind unele măsuri în domeniul

funcției publice

precum

și pentru întărirea capacității manageriale la nivelul serviciilor publice

deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației

publice centrale din unitățile administrativ teritoriale și ale altor servicii

publice, precum și reglementarea unor măsuri privind cabinetul demnitarului din

administrația publică centrală și locală, cancelaria prefectului și cabinetul

alesului local și ca urmare a abrogării O.U.G. nr. 37/2009.

Prin urmare, temeiul legal al

actului administrativ în litigiu, anume art. IV din O.U.G. nr. 105/2009, a fost

constatat ca fiind neconstituțional prin Decizia nr. 1629 din 3 decembrie 2009

a Curții Constituționale (M. Of., nr. 28/14.01.2010).

În plus, Curtea Constituțională a

reținut și faptul că Guvernul, prin aprobarea O.U.G. nr. 105/2009 a încălcat și

dispozițiile art. 147 alin. (4) din Constituție potrivit cărora deciziile sale

sunt general obligatorii.

Întrucât actul administrativ atacat,

respectiv Ordinul M.A.P.D.R. nr. 1939/2009 a fost emis în temeiul unei

Ordonanțe de urgență în privința căreia Curtea Constituțională a statuat că

este afectată de un viciu de neconstituționalitate, în mod corect instanța de

fond a reținut că acesta este nelegal, fiind lipsit de temei legal .

Mai mult, Curtea Constituțională în

considerentele Deciziei nr. 413/2010 a menționat în mod expres că: „lipsirea de

temei constituțional a actelor normative primare are drept efect încetarea de

drept a actelor subsecvente emise în temeiul acestora (contracte de management,

acte administrative, date în aplicarea celor două ordonanțe de urgență etc.)”.

Prin urmare, actul contestat fiind

nelegal este evident că se impune anularea acestuia, neavând relevanță că

acesta a fost executat de îndată, fiind nefondată critica referitoare la lipsa

de obiect a cererii de chemare în judecată. De altfel, o astfel de susținere

din partea recurentului este nefondată și pentru faptul că prin Dispoziția nr. 75

din 8 iulie 2010, însăși recurentul a dispus reintegrarea reclamantului în

funcția deținută anterior, urmare a constatării neconstituționalității O.G. nr.

37/2009 și O.U.G. nr. 105/2009.

În concluzie, Înalta Curte va

menține soluția instanței de fond, urmând ca temeiul art. 312 alin. (1) teza a

II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu

modificările și completările ulterioare, să respingă recursul declarat, ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de M.A.D.R.

împotriva Sentinței civile nr. 262 din 9 decembrie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 16 septembrie 2010.