ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4735/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 23 martie 2010, reclamantul D.Ș. a solicitat să se dispună anularea Ordinului din 5 octombrie 2009 emis de pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, să se constate nelegalitatea acestui ordin și să fie obligat pârâtul să-i plătească indemnizația aferentă funcției avute până la emiterea ordinului contestat. Reclamantul a mai solicitat să fie menținut Ordinul din 22 mai 2009 și să se dispună suspendarea organizării de către ministerul pârât a oricărui concurs pentru ocuparea funcției de director coordonator în cadrul Direcției pentru sport a județului Prahova.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin Ordinul din 22 mai 2009 emis de Ministerul Tineretului și Sportului a fost numit în funcția de director coordonator al Direcției pentru sport a județului Prahova și a încheiat contractul de management nr. AA din 23 mai 2009 pentru o perioadă de 4 ani, dar prin ordinul contestat s-a dispus în mod nelegal încetarea contractului și eliberarea sa din funcția deținută, vătămând astfel drepturile sale la remunerație și la celelalte sume aferente îndeplinirii indicatorilor de performanță și de realizare a obiectivelor. Reclamantul a solicitat ca în temeiul dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 554/2004 să se dispună și suspendarea executării Ordinului din 5 octombrie 2009, precum și suspendarea organizării unui concurs în baza Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 105/2009.

Prin întâmpinarea depusă la termenul din 14 ianuarie 2010, pârâtul a invocat excepția autorității de lucru judecat pentru cererea de suspendare a executării Ordinului din 5 octombrie 2009, arătând că această cerere a fost soluționată prin sentința nr. 241 din 26 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în Dosarul nr. 977/42/2009.

Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința nr. 38 din 15 februarie 2010, prin care a admis în parte acțiunea, a anulat Ordinul din 5 octombrie 2009, menținând Ordinul din 22 mai 2009, a respins excepția autorității de lucru judecat pentru cererea de suspendare a executării Ordinului din 5 octombrie 2009, a respins excepția de nelegalitate a acestui ordin ca fiind lipsită de interes, a respins ca fiind fără obiect cererea de suspendare a executării Ordinului din 5 octombrie 2009, a respins ca neîntemeiate cererile privind obligarea pârâtului la plata indemnizației aferente funcției de director coordonator și de suspendare a organizării concursului pentru funcția de director coordonator, obligând pârâtul să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 1.000 RON.

Instanța de fond a constatat nelegalitatea Ordinului din 5 octombrie 2009, cu motivarea că eliberarea reclamantului din funcția publică de conducere deținută a fost dispusă înainte de expirarea duratei de 4 ani pentru care a fost încheiat contractul de management nr. AA din 23 mai 2009, ceea ce reprezintă o încălcare a clauzelor contractuale și a principiului neretroactivității legii, întrucât pârâtul a întemeiat măsura dispusă pe O.U.G. nr. 105/2009, care nu intrase în vigoare la data emiterii ordinului contestat. Excepția de nelegalitate a Ordinului din 5 octombrie 2009 a fost respinsă ca fiind lipsită de interes față de obiectul acțiunii directe, care a fost formulată pentru anularea aceluiași act administrativ.

Excepția autorității de lucru judecat a fost respinsă, constatându-se că sentința nr. 241 din 26 noiembrie 2009 a Curții de Apel Ploiești prin care a fost soluționată o primă cerere de suspendare a executării Ordinului din 5 octombrie 2009 nu este irevocabilă, astfel că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 166 C. proc. civ. și art. 1201 C. civ. Față de situația dată fondului pricinii și de sentința nr. 241 din 5 noiembrie 2009 prin care a fost admisă o primă cerere de suspendare a executării Ordinului din 5 octombrie 2009, s-a apreciat că o nouă cerere în prezenta cauză este lipsită de obiect.

Cererea de obligare a pârâtului la plata indemnizației aferente funcției de director coordonator a fost de asemenea respinsă, cu motivarea că, anularea Ordinului din 5 octombrie 2009 are ca efect menținerea Ordinului din 22 mai 2009, inclusiv în ceea ce privește dreptul reclamantului de a beneficia de respectiva indemnizație, astfel că acesta nu a suferit un prejudiciu material. Cererea de suspendare a organizării oricărui concurs de către pârât pentru ocuparea funcției de director coordonator al Direcției de Sport Prahova a fost respinsă față de neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, dat fiind că nu s-a dovedit inițierea procedurii de organizare a unui asemenea concurs.

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs Autoritatea Națională pentru Sport și Tineret, care în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 141/2010 a preluat legitimarea procesuală a pârâtului Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului. Recurenta a solicitat modificarea în parte a hotărârii atacate, în sensul respingerii acțiunii formulate de intimatul-reclamant pentru anularea Ordinului din 5 octombrie 2009. În dezvoltarea cererii de recurs, s-a susținut că în mod greșit instanța de fond a anulat Ordinul din 15 octombrie 2009, care a fost emis în conformitate cu prevederile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 105/2009, potrivit cărora au fost desființate funcțiile publice de natura celei ocupate de către intimat.

Din acest considerent, recurenta a arătat că desființarea funcției intimatului s-a produs prin efectul legii și instituția publică nu a avut un drept de opțiune, fiind obligată să procedeze la încetarea contractului de management încheiat pe o perioadă de 4 ani. Analizând actele și lucrările din dosar, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte va admite prezentul recurs pentru următoarele considerente: Funcția publică de director coordonator al Direcției pentru Sport a Județului Prahova ocupată de intimatul D.Ș. a fost înființată prin O.U.G.

nr. 37/2009, care a fost declarată neconstituțională prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009 a Curții Constituționale și lipsirea de temei constituțional a actului normativ primar are drept consecință încetarea efectelor actelor subsecvente emise în baza lui, astfel că ordinul de numire a directorului coordonator este lipsit de efecte juridice, potrivit dispozițiilor art. 147 alin. (1) din Constituția României, republicată. Aceeași concluzie se impune față de reglementarea cuprinsă în O.U.G. nr. 105/2009, care a constituit de altfel temeiul juridic al actului administrativ de eliberare a intimatului din funcția publică de conducere de director coordonator.

Potrivit acestui act normativ, în termen de 32 de zile de la data intrării în vigoare, s-au desființat funcțiile publice, funcțiile publice specifice și posturile încadrate în regim contractual, care conferă calitatea de conducător al serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale, precum și adjuncții acestora. Ca o consecință a acestor modificări legislative, funcția publică de conducere de director coordonator s-a desființat, astfel că în mod greșit s-a constatat nelegalitatea ordinului de eliberare din funcție a intimatului. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va admite prezentul recurs și în baza dispozițiilor art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. (3) C. proc.

civ., art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va modifica în parte hotărârea instanței de fond, în sensul că, va respinge acțiunea formulată de reclamantul D.Ș. pentru anularea Ordinului din 5 octombrie 2010. În raport de soluția dată fondului cauză, se constată că nu mai sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 274 C. proc. civ. și în consecință, va fi respinsă și cererea reclamantului de acordare a cheltuielilor de judecată. Celelalte dispoziții ale hotărârii atacate cu privire la excepția autorității de lucru judecat, excepția de nelegalitate a Ordinului din 5 octombrie 2009, cererile de suspendare a executării acestui ordin de suspendare a organizării oricărui concurs, precum și cu privire la cererea de acordare a indemnizației aferente funcției de director coordonator vor fi menținute ca legale și temeinice, nefiind de altfel contestate prin prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Autoritatea Națională pentru Sport și Tineret împotriva sentinței nr. 38 din 15 februarie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal. Modifică în parte sentința atacată în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantul D.Ș. și cererea de acordare a cheltuielilor de judecată. Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 3 noiembrie 2010.