ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2446/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ, prin sentința nr. 241 din 26 noiembrie 2009, a admis acțiunea formulată de reclamantul D.S., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Tineretului și Sportului, dispunând suspendarea executării Ordinului nr. 1661 din 5 octombrie 2009, completat de Ordinul nr. 1752 din 9 octombrie 2009 și a efectelor notificării nr. 770 din 5 octombrie 2009, cu consecința menținerii efectelor Ordinului nr. 943 din 22 mai 2009 și ale contractului de management nr. 354 din 23 mai 2009, până la soluționarea irevocabilă a cauzei pe fond.

Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut, în esență, următoarele: Reclamantul a fost numit director coordonator al Direcției Județene de Tineret Prahova, începând cu 23 mai 2009, prin Ordinul nr. 943 din 22 mai 2009 emis de pârât, între părți încheindu-se și contractul de management nr. 354 din 23 mai 2009 cu o durată de 4 ani. La data de 5 octombrie 2009, pârâtul emite ordinul nr. 1661 prin care dispune încetarea contractului de management, începând cu data de 21 octombrie 2009, iar la data de 9 octombrie 2009 se emite un nou ordin cu nr. 1752 în care se precizează ca bază legală a Ordinului nr. 1661 și a notificării nr. 770 se completează cu prevederile O.U.G. nr. 105/2009. Apreciind că există o îndoială puternică cu privire la legalitatea acestor acte, generată în primul rând de incoerența legislativă reprezentată de faptul că O.U.G.

nr. 37/2009 a fost abrogată prin O.U.G. nr. 105/2009 ale cărei prevederi nu pot retroactiva, declarată neconstituțională și având în vedere faptul că prin cele două ordine nu s-a dispus în nici un mod asupra unei eventuale încadrări a reclamantului pe o funcție de execuție, o astfel de obligație existând în sarcina angajatorului, conform Legii nr. 188/1999, creându-i-se astfel, prin lipsirea de drepturi salariale, un prejudiciu material previzibil, prima instanță a concluzionat că sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru a se dispune suspendarea executării acestora. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Ministerul Tineretului și Sportului, solicitând modificarea ei în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamant ca fiind neîntemeiată.

În motivarea recursului s-a susținut că în speță nu sunt îndeplinite cumulativ cele două condiții distincte impuse de lege pentru suspendarea executării actelor administrative, întrucât reclamantul nu a justificat iminența pagubei și nu și-a motivat în baza unui temei legal susținerile conform cărora eliberarea sa din funcție este nelegală. Aspectele invocate de recurent pot fi circumscrise în condițiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ., motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., iar prin indicarea greșită a instanței care a pronunțat hotărârea atacată reclamantului-intimat nu i-a fost cauzată nicio vătămare, mențiunea corectă regăsindu-se în actele dosarului nr. 977/42/2009 la care a fost depusă cererea de recurs, astfel încât, având în vedere și aplicabilitatea în speță a dispozițiilor art. 304 1 C. proc.

civ., incidența sancțiunii nulității recursului, invocată de acesta, nu a putut fi reținută. Examinând actele dosarului, hotărârea atacată și criticile ce i-au fost aduse, prin prisma dispozițiilor legale incidente în materia supusă controlului judiciar, Înalta Curte reține că recursul nu este fondat, pentru argumentele ce succed. Este incontestabil faptul că suspendarea executării actului administrativ, care se circumscrie noțiunii de protecție provizorie a drepturilor și intereselor particularilor până la momentul la care instanța competentă va cenzura legalitatea lui, constituie o măsură de excepție, presupunând dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat, pe baza cărora să se poată reține îndeplinirea cumulativă a celor două condiții prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004: cazul bine justificat și iminența pagubei, astfel cum sunt definite prin art. 2 lit. ș) și t) din aceeași lege.

Îndeplinirea respectivelor condiții se analizează în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze, pe baza împrejurărilor de fapt și de drept prezentate de partea interesată; acestea trebuie să ofere indicii suficiente de răsturnare a prezumției de legalitate de care se bucură actul administrativ și să facă verosimilă iminența producerii unei pagube, dificil de reparat, în cazul particular supus evaluării. În raport cu circumstanțele concrete ale prezentei cauze, pe baza actelor dosarului și a împrejurărilor de fapt și de drept prezentate de reclamant, îndeplinirea cumulativă a celor două condiții impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004 a fost corect reținută. Ordinul nr. 1661 din 5 octombrie 2009 a fost emis în temeiul O.U.G.

nr. 37/2009, fără ca motivul încetării contractului de management să se regăsească în una din cauzele enumerate la art. 9 al respectivului contract. Actul normativ care a constituit temeiul legal al acestui ordin a fost abrogat prin O.U.G. nr. 105/2009. De asemenea, atât legea de aprobare a O.U.G. nr. 37/2009 (supusă controlului de constituționalitate anterior promulgării), cât și prevederile din respectiva ordonanță ce au fost preluate integral în O.U.G. nr. 105/2009 au fost declarate ca fiind neconstituționale. Curtea Constituțională a statuat astfel că, prin întreg conținutul reglementării, Guvernul a intervenit într-un domeniu pentru care nu avea competență materială, încălcând dispozițiile art. 115 alin. (6) din Constituție.

S-a reținut, totodată, că O.U.G. nr. 37/2009 a exprimat, prin dispozițiile sale, o tendință de politizare a structurilor guvernamentale din unitățile administrativ-teritoriale, punând în discuție însuși regimul constituțional și legal al funcției publice . Totodată, în condițiile în care prin actele contestate, s-a dispus în niciun mod asupra unei eventuale încadrări a reclamantului pe o funcție de execuție, îndeplinirea condiției privind iminența pagubei a fost corect reținută, lipsirea acestuia de drepturile salariale, în integralitatea lor, echivalând cu un prejudiciu material previzibil și dificil de reparat, în acest caz particular supus evaluării.

Mai mult, la 15 februarie 2010 cauza a fost soluționată pe fond, prin sentința nr. 38/2010, atașată la dosar (fila 21), dispunându-se anularea ordinului nr. 1661 din 5 octombrie 2009, împrejurare de natură să întărească concluzia că acordarea măsurii de protecție provizorie a suspendării executării acestuia a fost întrutotul justificată. În consecință, nefiind incident în cauză motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat. În temeiul art. 274 C. proc. civ., pârâtul-recurent va fi obligat să-i plătească reclamantului-intimat 650 lei cheltuieli de judecată justificate pentru această etapă procesuală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ministerul Tineretului și Sportului împotriva sentinței civile nr. 241 din 26 noiembrie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Obligă recurentul-pârât la plata către intimatul-reclamant D.S. a sumei de 650 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 mai 2010.