ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2446/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Curtea de Apel Ploiești, secția

de contencios administrativ, prin sentința nr. 241 din 26 noiembrie 2009, a admis acțiunea formulată de reclamantul D.S., în contradictoriu cu pârâtul

Ministerul Tineretului și Sportului, dispunând suspendarea executării

Ordinului nr. 1661 din 5 octombrie 2009, completat de Ordinul nr. 1752 din 9

octombrie 2009 și a efectelor notificării nr. 770 din 5 octombrie

2009, cu consecința menținerii efectelor Ordinului nr. 943 din 22 mai

2009 și ale contractului de management nr. 354 din 23 mai 2009, până

la soluționarea irevocabilă a cauzei pe fond.

Pentru a dispune astfel, prima

instanță a reținut, în esență, următoarele:

Reclamantul a fost numit director

coordonator al Direcției Județene de Tineret Prahova, începând cu 23

mai 2009, prin Ordinul nr. 943 din 22 mai 2009 emis de pârât, între

părți încheindu-se și contractul de management nr. 354 din 23

mai 2009 cu o durată de 4 ani.

La data de 5 octombrie 2009, pârâtul

emite ordinul nr. 1661 prin care dispune încetarea contractului de management,

începând cu data de 21 octombrie 2009, iar la data de 9 octombrie 2009 se emite

un nou ordin cu nr. 1752 în care se precizează ca bază legală a Ordinului

nr. 1661 și a notificării nr. 770 se completează cu prevederile O.U.G.

nr. 105/2009.

Apreciind că există o

îndoială puternică cu privire la legalitatea acestor acte, generată

în primul rând de incoerența legislativă reprezentată de faptul

că O.U.G. nr. 37/2009 a fost abrogată prin O.U.G. nr. 105/2009 ale

cărei prevederi nu pot retroactiva, declarată neconstituțională

și având în vedere faptul că prin cele două ordine nu s-a dispus

în nici un mod asupra unei eventuale încadrări a reclamantului pe o

funcție de execuție, o astfel de obligație existând în sarcina angajatorului,

conform Legii nr. 188/1999, creându-i-se astfel, prin lipsirea de drepturi

salariale, un prejudiciu material previzibil, prima instanță a

concluzionat că sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute

de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru a se dispune suspendarea executării

acestora.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs pârâtul Ministerul Tineretului și Sportului, solicitând

modificarea ei în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamant ca

fiind neîntemeiată.

În motivarea recursului s-a susținut

că în speță nu sunt îndeplinite cumulativ cele două

condiții distincte impuse de lege pentru suspendarea executării actelor

administrative, întrucât reclamantul nu a justificat iminența pagubei

și nu și-a motivat în baza unui temei legal susținerile conform cărora

eliberarea sa din funcție este nelegală.

Aspectele invocate de recurent pot fi

circumscrise în condițiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ., motivului de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., iar prin indicarea

greșită a instanței care a pronunțat hotărârea atacată

reclamantului-intimat nu i-a fost cauzată nicio vătămare,

mențiunea corectă regăsindu-se în actele dosarului nr.

977/42/2009 la care a fost depusă cererea de recurs, astfel încât, având

în vedere și aplicabilitatea în speță a dispozițiilor art.

304

1

C. proc. civ., incidența sancțiunii

nulității recursului, invocată de acesta, nu a putut fi

reținută.

Examinând actele dosarului,

hotărârea atacată și criticile ce i-au fost aduse, prin prisma

dispozițiilor legale incidente în materia supusă controlului

judiciar, Înalta Curte reține că recursul nu este fondat, pentru

argumentele ce succed.

Este

incontestabil faptul că suspendarea executării actului administrativ,

care se circumscrie noțiunii de protecție provizorie a drepturilor

și intereselor particularilor până la momentul la care instanța

competentă va cenzura legalitatea lui, constituie o măsură de

excepție, presupunând dovedirea efectivă a unor împrejurări

conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat, pe baza cărora

să se poată reține îndeplinirea cumulativă a celor

două condiții prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004: cazul

bine justificat și iminența pagubei, astfel cum sunt definite prin

art. 2 lit. ș) și t) din aceeași lege.

Îndeplinirea

respectivelor condiții se analizează în funcție de circumstanțele

concrete ale fiecărei cauze, pe baza împrejurărilor de fapt și

de drept prezentate de partea interesată; acestea trebuie să ofere

indicii suficiente de răsturnare a prezumției de legalitate de care

se bucură actul administrativ și să facă verosimilă

iminența producerii unei pagube, dificil de reparat, în cazul particular supus

evaluării.

În

raport cu circumstanțele concrete ale prezentei cauze, pe baza actelor

dosarului și a împrejurărilor de fapt și de drept prezentate de

reclamant, îndeplinirea cumulativă a celor două condiții impuse

de art. 14 din Legea nr. 554/2004 a fost corect reținută.

Ordinul

nr. 1661 din 5 octombrie 2009 a fost emis în temeiul O.U.G. nr. 37/2009,

fără ca motivul încetării contractului de management să se

regăsească în una din cauzele enumerate la art. 9 al respectivului

contract.

Actul

normativ care a constituit temeiul legal al acestui ordin a fost abrogat prin

O.U.G. nr. 105/2009. De asemenea, atât legea de aprobare a O.U.G. nr. 37/2009

(supusă controlului de constituționalitate anterior

promulgării), cât și prevederile din respectiva ordonanță

ce au fost preluate integral în O.U.G. nr. 105/2009 au fost declarate ca fiind

neconstituționale.

Curtea

Constituțională a statuat astfel că, prin întreg conținutul

reglementării, Guvernul a intervenit într-un domeniu pentru care nu avea

competență materială, încălcând dispozițiile art. 115

alin. (6) din Constituție.

S-a

reținut, totodată, că O.U.G. nr. 37/2009 a exprimat, prin

dispozițiile sale, o tendință de politizare a structurilor

guvernamentale din unitățile administrativ-teritoriale, punând în

discuție însuși regimul constituțional și legal al

funcției publice .

Totodată,

în condițiile în care prin actele contestate, s-a dispus în niciun mod

asupra unei eventuale încadrări a reclamantului pe o funcție de

execuție, îndeplinirea condiției privind iminența pagubei a fost

corect reținută, lipsirea acestuia de drepturile salariale, în

integralitatea lor, echivalând cu un prejudiciu material previzibil și

dificil de reparat, în acest caz particular supus evaluării.

Mai

mult, la 15 februarie 2010 cauza a fost soluționată pe fond, prin

sentința nr. 38/2010, atașată la dosar (fila 21), dispunându-se anularea

ordinului nr. 1661 din 5 octombrie 2009, împrejurare de natură să

întărească concluzia că acordarea măsurii de protecție

provizorie a suspendării executării acestuia a fost întrutotul

justificată.

În

consecință, nefiind incident în cauză motivul de nelegalitate

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art.

312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

În

temeiul art. 274 C. proc. civ., pârâtul-recurent va fi obligat să-i

plătească reclamantului-intimat 650 lei cheltuieli de judecată justificate

pentru această etapă procesuală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Ministerul

Tineretului și Sportului împotriva sentinței civile nr. 241 din 26

noiembrie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurentul-pârât la plata

către intimatul-reclamant D.S. a sumei de 650 lei cu titlu de cheltuieli de

judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 11 mai 2010.