ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2935/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 335

din 10 octombrie 2004 a Tribunalului Ialomița a fost condamnat inculpatul G.C.M.

la 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64

lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 20,

raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 – art. 76

C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71

C. pen.

S-a admis în parte cererea

de despăgubiri civile formulată de partea civilă B.S. și obligat inculpatul la

100.000.000 lei daune morale către partea civilă.

A fost obligat inculpatul la

9.700.250 lei despăgubiri civile către partea civilă C.A.S. București.

A fost obligat inculpatul la

3.000.000 lei cheltuieli judiciare către parte civilă B.S.

A fost obligat inculpatul la

10.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat, inclusiv taxele de expertiză

medico-legale.

În ziua de 21 noiembrie

2002, în urma unor altercații anterioare, inculpatul G.C.M., a lovit în cap cu

o bâtă pe partea vătămată B.S., aceasta pierzându-și cunoștința, fiind ulterior

transportată la spital.

Împotriva acestei sentințe

au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Ialomița, inculpatul G.C.M.

și partea civilă B.S.

Procurorul a considerat

hotărârea pronunțată ca fiind nelegală în ceea ce privește greșita

individualizare a pedepsei prin reținerea nejustificată a dispozițiilor art. 74

și art. 76 C. pen.

Inculpatul a criticat

sentința sub aspectul greșitei condamnări, solicitând achitarea în baza art. 11

pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., motivat de

faptul că instanța a comis o gravă eroare de fapt prin respingerea unor

probatorii solicitate încă de la urmărirea penală. S-a mai criticat, de

asemenea, cuantumul daunelor morale acordate părții civile. În subsidiar, s-a

cerut restituirea cauzei la procuror pentru a se completa urmărirea penală.

Partea civilă a criticat

sentința doar în ceea ce privește daunele morale acordate, solicitând majorarea

acestora.

Prin decizia penală nr.

1001/ A din 22 decembrie 2004, Curtea de Apel București, secția a II-a penală,

a admis apelul procurorului, casându-se în parte sentința apelată și prin

înlăturarea dispozițiilor art. 74 – art. 76 C. pen., a majorat pedeapsa

aplicată inculpatului G.C.M., de la 4 ani închisoare la 8 ani închisoare.

Au fost menținute celelalte

dispoziții.

Apelurile inculpatului și al

părții civile au fost respinse, ca nefondate.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs inculpatul, susținându-se că rapoartele de expertiză medicală

au fost întocmite fără examinarea fizică a părții vătămate și că nu se face vinovat

de fapta reținută în sarcina sa.

În subsidiar s-a solicitat

restituirea cauzei la procuror pentru completarea urmăririi penale.

Recursul declarat de

inculpat este fondat pentru următoarele considerente:

Din certificatul

medico-legal nr. 863 din 6 decembrie 2002 rezultă că partea vătămată a fost

internată în Spitalul de Urgență Sf. Pantelimon în data de 21 octombrie 2002 cu

hematom acut epidural parieto-occipital drept cu grosime de 4 cm ce dezvoltă un

efect de masă important asupra structurii cerebrale.

Ulterior au fost întocmite 2

expertize medico-legale, pe bază de acte medicale avizate de I.M.L. Mina

Minovici, ce au concluzionat că leziunile traumatice au necesitat 70-80 zile

îngrijiri medicale și au pus viața victimei în primejdie și constituie infirmitate

prin lipsa de substanță osoasă craniană.

Prin urmare, comisia medico

legală sesizată în cauză a emis un aviz explicit cu concluzii clare bazat pe

fișa de internare a părții vătămate într-o unitate medicală.

Susținerile inculpatului

întărite de declarațiile fratelui său, în sensul că partea vătămată s-ar fi

împiedicat și ar fi căzut, sunt infirmate pe de o parte de actele medicale care

au atestat un mecanism activ de producere a leziunilor, coroborate cu

declarațiile martorilor audiați care au perceput direct desfășurarea

activității infracționale, arătând că au văzut când inculpatul a lovit cu bâta

de base-ball pe partea civilă și în ultim rând de declarațiile inculpatului

care a recunoscut săvârșirea faptei în faza de urmărire penală, ce conduc la concluzia

indubitabilă a vinovăției acestuia, fapta întrunind elementele constitutive ale

tentativei la infracțiunea de omor corect reținută de instanțe.

Din examinarea hotărârii

atacate, din oficiu se constată că instanța de fond în mod justificat a reținut

circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 și art. 76 C. pen., ținându-se

seama de datele personale ale inculpatului și anume atitudinea sa după

săvârșirea faptei prin ajutorul acordat părții civile care a fost transportată

la spital pentru primele îngrijiri medicale, lipsa antecedentelor penale,

comportarea corectă până la săvârșirea faptei, preocupat de învățătură, în

relații bune cu colegii, fără abateri disciplinare, cât și vârsta de numai 19

ani, date și elemente care au impus aplicarea, de către instanța de fond, a

unei pedepse stabilită spre limita minimă.

Ca atare în funcție de

împrejurările arătate se impunea menținerea pedepsei cu aplicarea dispozițiilor

art. 74 și art. 76 C. pen., în vederea realizării corecte a scopurilor

prevăzute de art. 52 C. pen., respectiv o reeducare corespunzătoare a

inculpatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Pentru aceste motive, Curtea

urmează să admită recursul declarat de inculpatul G.C.M., dispunându-se conform

dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de inculpatul G.C.M. împotriva deciziei penale nr. 1001 din

22 decembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Casează decizia atacată și

menține sentința penală nr. 335 din 8 octombrie 2004 a Tribunalului Ialomița.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 11 mai 2005.