ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3023/2007

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3023/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursurilor

de față, constată următoarele:

Prin dispoziția nr. 7973 din 7

octombrie 2003 primarul municipiului Craiova a înaintat notificările nr.

2327/N/R001 și nr. 1102/N/2001 prin care petenta C.E. a solicitat acordarea de

măsuri reparatorii pentru imobilul situat în municipiul Craiova, (79,98 mp

teren) către SC I.K. Craiova și Parohia Romano Catolică (art. 1).

Prin aceiași dispoziție emitentul a

înaintat Prefecturii județului Dolj cererea prin care petenta a solicitat de

acordare de despăgubiri bănești

pentru

construcțiile care s-au aflat pe acest teren și care au fost demolate

(art.

2).

Prin cererea înregistrată la 25

noiembrie 2003 reclamanta C.E. a solicitat ca, în contradictoriu cu primarul

municipiului Craiova, Prefectura județului Dolj, SC I.K. și Parohia Romano

Catolică să se dispună anularea dispoziției mai sus arătată și obligarea

primarului municipiului Craiova să îi restituie în natură suprafața de 79,98 mp

teren situat în municipiul Craiova.

În motivarea contestației reclamanta a

susținut că terenul în litigiu, pe care era edificată o construcție, l-a

dobândit prin cumpărare la data de 6 septembrie 1948 și l-a folosit până la

data de 20 septembrie 1979 când a fost deposedată de stat în mod abuziv fiind

despăgubită doar pentru construcția preluată și care, ulterior, a fost

demolată, nu și pentru teren.

Prin sentința civilă nr. 68 din 18

februarie 2005 Tribunalul Dolj, secția civilă a admis în parte contestația, a

anulat dispoziția nr. 7973 din 7 octombrie 2003 emisă de primarul municipiului

Craiova și a dispus obligarea pârâtei

Parohia

Romano Catolică să acorde moștenitoarei reclamantei, C.D.P., măsuri reparatorii

prin echivalent pentru suprafața de 12,75

mp teren la valoarea

expertizată de 25.85.432 lei și respectiv obligarea pârâtei Primăria

municipiului Craiova să acorde aceleiași moștenitoare măsuri reparatorii prin

echivalent pentru suprafața de 66,30 mp la valoarea expertizată de 134.604.249

lei. Prin aceiași sentință a fost

respinsă

contestația formulată în contradictoriu cu SC I.K. SA

Craiova.

În motivarea sentinței instanța a

reținut că imobilul situat în strada U. nr. 8, fost proprietatea reclamantei

C.E., a fost preluat în mod abuziv de stat prin expropriere, în baza Decretului

nr. 198/1978,

construcția edificată pe

terenul în suprafață de 79,98 mp fiind demolată.

Referitor

la suprafața de teren menționată, instanța a stabilit că parte

din aceasta, anume 12,75 mp este deținută

de Parohia Romano Catolică,

iar parte, anume 66,3 mp, este

deținută de SC I.K. SA, societate care a dobândit terenul prin cumpărare de la

numitul

V.A.T. în baza contractului de

vânzare-cumpărare

nr. 983 din 19 mai 2000.

Apreciind că numai Parohia Romano

Catolică are calitatea de entitate deținătoare în sensul Legii nr. 10/2001,

prima instanță a dispus obligarea acesteia să acorde măsuri reparatorii

reclamantei, iar pentru restul terenului, ocupat de societatea comercială mai

sus arătată, a apreciat că se impune obligarea pârâtei Primăria municipiului

Craiova la acordarea unor astfel de măsuri.

Împotriva acestei sentințe au declarat

apel reclamanta care a

susținut că terenul

îi poate fi retrocedat în natură precum și pârâta Parohia

Romano

Catolică Craiova care susține că deține terenul în litigiu în calitate de

proprietar și mod greșit a fost obligată la acordarea de măsuri reparatorii.

Prin decizia civilă nr. 2935 din 17

noiembrie 2005 Curtea de Apel

Craiova,

secția civilă, a respins apelurile ca nefondate precum și cererea de

acordare

a cheltuielilor de judecată formulată de intimata SC I.K. SA Craiova.

În motivarea deciziei instanța a

reținut că atâta timp cât actele e

proprietate

în baza cărora pârâtele Parohia Romano Catolică și SC I.K.

SA dețin

terenul expropriat de stat în litigiu nu au fost anulate, reclamanta nu poate

beneficia de restituirea în natură ci doar de măsuri reparatori, măsuri pe care

le datorează și pârâta Parohia Romano Catolică care deține parte din acest

teren.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs reclamanta C.D.P. și Parohia Romano Catolică Craiova.

În

motivarea recursului reclamanta C.D.P. susține că

atâta

timp cât pârâții nu se prevalează de titluri de proprietate care să provină de

la autorii săi acestea nu îi pot fi opuse și, ca atare, este îndreptățită la

restituirea în natură a terenului expropriat de stat.

Totodată,

reclamanta afirmă că despăgubirile acordate pentru teren

sunt

modice și nu s-au stabilit la valoarea de circulație a acestuia (250 euro/mp)

precum și faptul că, deși nu a contestat măsura prevăzută la

art. 2 din dispoziția contestată referitor la

acordarea de despăgubiri pentru construcția demolată, instanța a anulat-o în

mod nejustificat.

În motivarea recursului pârâta Parohia

Romano Catolică Craiova susține că nu are calitatea de entitate deținătoare în

sensul Legii nr. 10/2001 și, ca atare, că în mod greșit a fost obligată la

acordarea unor măsuri reparatorii pentru o suprafață de teren care este

proprietatea sa.

Analizând recursurile Înalta Curte

constată că sunt fondate pentru următoarele considerente:

În drept,

potrivit art. 129 alin. (6) C. proc. civ., în toate cazurile

judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului procesului.

Or, în speță, prin contestația dedusă

judecății, C.E. a solicitat a-i fi retrocedată în natură o suprafață de 79,98

mp teren pe care într-adevăr fusese edificată o construcție care, urmare a

exproprierii de către stat a imobilului, a fost demolată.

Referitor la pretențiile formulate de

reclamantă cu privire la

acordarea unei

despăgubiri pentru diferența de valoare avută în vedere la

momentul

exproprierii și cea reală, prin art. 2 al dispoziției nr. 7973 din 7 octombrie

2003, primarul municipiului Craiova a dispus înaintarea cererii, cu propunerea

de acordare a unor astfel de despăgubiri Prefecturii județului Dolj, date fiind

competențele recunoscute prin lege celor două instituții.

Or,

această măsură nu a fost contestată de reclamantă, caz în care,

soluția de anulare în totalitate a dispoziției mai sus arătate este

dată cu încălcarea principiului disponibilității și, pe cale de consecință,

urmează a fi înlăturată, sens în care, sub acest aspect recursul dedus

judecății de reclamantă sete fondat.

Critica formulată de reclamantă

referitoare la respingerea cererii de restituire în natură a terenului este

însă nefondată.

Astfel, așa cum rezultă din lucrările

dosarului, terenul în litigiu la momentul intrării în vigoare a Legii nr.

10/2001 era deținut în baza unor titluri de către Parohia Romano Catolică

Craiova (12,75) și, respectiv, de către SC I.K. SA Craiova, prima pârâtă în

baza sentinței civile nr. 8476 din 3 iulie 1992 a Judecătoriei Craiova, iar cea

de-a doua în baza contactului de vânzare-cumpărare nr. 983 din 19 mai 2000

încheiat cu vânzătorul V.A.T., persoană căreia i-a fost

recunoscut dreptul de proprietate pentru acest teren în procedura

instituită

printr-o altă lege reparatorie, anume în procedura Legii nr.

112/1995, anume prin hotărârea nr. 859 din 26 iunie 1997 a Comisiei județene

Dolj de

aplicare a Legii nr. 112/1997 și

sentința civilă nr. 18990 din 5 decembrie 1997 a

Judecătoriei Craiova.

Așa fiind, cum terenul era deținut, la

momentul intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 de două persoane juridice care

însă nu au calitatea de entități deținătoare în sensul acestuia act normativ

și, cum, reclamanta nu

a contestat

valabilitatea titlurilor în baza cărora acestea îl dețin iar aceste

titluri

nu au fost anulate, posibilitatea ce îi era conferită prin dispozițiile

art. 46 din lege, terenul nu îi poate fi

retrocedat în natură.

Ca atare,

având în vedere dispozițiile art. 33 din Legea nr. 10/2001 (în

redactarea inițială) și constatând că terenul expropriat nu mai poate

fi restituit în natură persoanei îndreptățite, Înalta Curte urmează a constata

că pentru acesta datorează reclamantei măsuri reparatorii prin echivalent

primăria în a cărei rază teritorială este situat.

Referitor la critica privind cuantumul

sumei de bani până la concurența căreia reclamanta urmează să primească măsuri

reparatorii, Înalta Curte urmează a constata că nu se justifică a fi primită,

cu consecința casării hotărârii recurate și reluării judecății, întrucât o

asemenea reevaluare poate fi obținută de reclamantă în procedura prevăzută de

art. 16 din Titlu VII al Legii nr. 247/2005.

Cu alte cuvinte, recurenta reclamantă

nu justifică un interes pentru refacerea judecății sub acest aspect și în

această procedură întrucât o asemenea cerere nu ar face altceva decât să

conducă la tergiversarea soluționării cauzei, pentru un aspect care poate fi

verificat și reanalizat în procedura efectivă de acordarea a titlului de

despăgubire instituită de legiuitor prin Legea nr. 247/2005.

Recursul

declarat de pârâta Parohia Romano Catolică se justifică a fi

admis dat fiind că, așa cum s-a arătat,

aceasta nu are calitatea de entitate

deținătoare în sensul art. 21 din Legea nr. 10/2001 care să poate fi

obligată

să acorde persoanelor îndreptățite, în procedura

legală prevăzută de acest act normativ, măsuri reparatorii.

Astfel,

potrivit dispoziției legale menționate cad în sfera de aplicare a

acestui act normativ, printre altele, imobilele, terenuri și

construcții, preluate în mod abuziv, indiferent de destinație, care sunt

deținute la data intrării în vigoare a legii, de o regie autonomă, o societate

sau companie națională, o societate comercială la care statul sau o autoritate

a administrație publice centrale sau locale este acționar ori asociat majoritar

sau, după caz, minoritar, de o organizație cooperatistă sau orice altă persoană

juridică de drept public, categorii în care nu se încadrează pârâta Parohia

Romano Catolică Craiova.

Așa fiind, pentru considerentele de

fapt și de drept arătate, Înalta Curte în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

urmează a admite recursurile și în limitele mai sus arătate, a modifica decizia

recurată și, admițând apelurile, va schimba în tot sentința, în sensul că,

admițând contestația va modifica art. 1 din dispoziția nr. din 7 octombrie 2003

emisă de primarul municipiului Craiova și

va constata, în contradictoriu cu

acesta, că reclamanta este

îndreptățită să primească măsuri reparatorii prin echivalent și pentru

suprafața de 78,98 mp teren și va respinge contestația formulată împotriva

celorlalți pârâți.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursurile declarate de reclamanta C.D.P. și de pârâta Parohia

Romano Catolică din Craiova împotriva deciziei nr. 2935 din 17 noiembrie 2005 a

Curții de Apel Craiova, secția civilă.

Modifică în parte decizia recurată în sensul că admite apelurile

declarate de reclamantă și de pârâta Parohia Romano Catolică împotriva

sentinței civila nr. 68 din 18 februarie 2005 a

Tribunalului Dolj.

Schimbă în tot sentința în sensul că

admite contestația formulată de

reclamanta C.D.P. în

contradictoriu cu pârâtul primarul municipiului Craiova.

Modifică art. 1 al Dispoziției nr. 7973 din 7 octombrie 2003 emisă de

primarul municipiului Craiova după cum urmează:

Constată că reclamanta este îndreptățită să primească măsuri

reparatorii prin echivalent pentru suprafața de 78,98 mp teren situat în

municipiul Craiova, expropriat prin Decretul nr.

198/1978.

Respinge contestația formulată de reclamantă în contradictoriu cu

pârâții Parohia Romano Catolică Craiova, SC I.K. SA și Prefectura județului

Dolj.

Menține dispoziția din decizia recurată

privind respingerea cererii de

acordare a cheltuielilor de

judecată formulată de SC I.K. SA.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 12 aprilie 2007.