ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1230/2005

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 441

din 29 noiembrie 2004, Tribunalul Giurgiu a condamnat pe inculpatul D.G. la 15

ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 alin.

(1) lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea, prevăzută de art. 174 – art.

176 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen.

Totodată, a fost menținută

starea de arest a inculpatului și s-a dedus, din pedeapsa aplicată, durata

reținerii și a arestării preventive, de la 25 iunie 2004, la zi.

În baza art. 346 alin. (1)

C. proc. pen., s-a constatat că G.E., mama victimei, nu s-a constituit parte

civilă.

În esență, s-au reținut

următoarele:

În noaptea de 24 iunie 2004,

pe fondul consumului de băuturi alcoolice și a unor discuții contradictorii cu

victima B.D., inculpatul i-a aplicat acesteia, în mod repetat, lovituri cu

pumnii, picioarele și un baston din cauciuc, pe tot corpul, cauzându-i leziuni

în urma cărora a decedat.

Curtea de Apel București,

secția a II-a penală, și pentru cauze cu minori și familie, prin decizia penală

nr. 1008/ A din 23 decembrie 2004, a respins apelul declarat de inculpat.

Totodată, a menținut starea

de arest și a dedus, din pedeapsa aplicată, durata reținerii și a arestării

preventive, de la 25 iunie 2004 la zi.

Inculpatul a declarat

recurs, solicitând reducerea pedepsei aplicate.

Recursul inculpatului nu

este fondat.

Din examinarea lucrărilor

dosarului, rezultă că instanțele au reținut, în mod corect, pe baza

materialului probator aflat la dosar, fapta și vinovăția inculpatului și au

făcut o încadrare juridică corespunzătoare dispozițiilor legii.

La individualizarea pedepsei

aplicate inculpatului, instanțele au avut în vedere gradul deosebit de ridicat

de pericol social al faptei, reflectat de modul în care inculpatul a conceput

și realizat omorul deosebit de grav, prin cruzimi (a lovit victima, cu

intensitate, timp de 5 ore, cauzându-i tumefierea corpului, după care i-a

provocat moartea, prin sugrumare), precum și datele ce caracterizează persoana

acestuia, dând eficiență tuturor dispozițiilor prevăzute de art. 72 C. pen.,

astfel că nu se impune reducerea pedepsei.

Nefiind nici alte temeiuri

de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul

inculpatului să fie respins, ca nefondat, cu obligarea lui la cheltuieli

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul D.G. împotriva deciziei penale nr. 1008/ A din

23 decembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru

Cauze cu Minori și Familie.

Deduce din pedeapsă, timpul

arestării preventive a inculpatului de la 25 iunie 2004 la 17 februarie 2005.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma

de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 17 februarie 2005.