ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4621/2005
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4621/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 107
din 24 martie 2005, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr. 1184/2005,
s-a dispus, în baza art. 174 și art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit.
b) C. pen., condamnarea inculpatului G.V., la pedeapsa de 16 ani închisoare.
S-au interzis inculpatului drepturile
prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen., și s-a
aplicat acestuia pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de
art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 5 ani.
De asemenea, în baza art. 88
C. pen., s-a dedus din pedeapsa principală, perioada reținerii și arestării preventive
începând cu 15 decembrie 2004, la zi, iar în baza art. 350 C. proc. pen., s-a
menținut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 192 alin. (2)
C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către
stat.
Pentru a hotărî astfel,
instanța de fond a reținut că, în ziua de 13 decembrie 2004, inculpatul a
agresat-o pe mama sa, lovind-o, în mai multe rânduri, cu pumnii și picioarele,
cauzându-i decesul.
Împotriva hotărârii a
formulat apel inculpatul, solicitând, prin apărătorul ales, reducerea pedepsei,
pe care o consideră prea aspră.
Prin decizia penală nr. 192
din 30 mai 2005, pronunțată în dosarul nr. 628/P/2005, Curtea de Apel Craiova a
respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat G.V.
Potrivit art. 88 C. pen.,
s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestului preventiv de la
24 martie 2005 la zi.
A fost menținută starea de
arest a inculpatului.
Nemulțumit de soluția instanței
de apel, inculpatul a formulat recurs, criticând-o pentru netemeinicie,
solicitând reindividualizarea pedepsei.
Examinând hotărârile atacate
în raport de criticile invocate, cât și din oficiu, în limitele prevăzute de art.
385
9
alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este
nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Potrivit art. 72 C. pen., la
stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții
generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de
gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de
împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Pe de altă parte, potrivit art.
52 C. pen., prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de
reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârșirii de noi
infracțiuni.
Pedeapsa de 16 ani
închisoare aplicată inculpatului a fost just individualizată, fiind aptă să
atingă scopul preventiv și educativ.
Așa fiind, în baza art. 385
15
,
pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de
inculpatul G.V.
Conform dispozițiilor art. 192
alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor
judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat,
recursul declarat de inculpatul G.V. împotriva deciziei penale nr. 192 din 30
mai 2005 a Curții de Apel Craiova.
Deduce din pedeapsa aplicată
inculpatului, timpul arestării preventive de la 15 decembrie 2004 la 10 august
2005.
Obligă recurentul inculpat
la plata sumei de 160 lei (1.600.000 lei) cheltuieli judiciare către stat, din
care suma de 40 lei (400.000 lei), reprezentând onorariul pentru apărarea din
oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 10 august 2005.