ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4550/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 56 din 6 martie

2003, Tribunalul Mehedinți, secția penală, în baza art. 20, raportat la art.

174 și art. 175 lit. i), cu art. 74 și art. 76 C. pen., a condamnat pe

inculpatul U.L. la o pedeapsă de 4 ani închisoare și un an interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 71 și

art. 64 C. pen.

S-a menținut starea de arest a

inculpatului și a fost dedusă, din pedeapsa aplicată, durata reținerii

preventive începând cu 20 noiembrie 2002, la zi.

A fost obligat inculpatul la

3.400.000 lei cheltuieli judiciare statului.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut, în fapt, următoarele:

În seara zilei de 29 octombrie 1998,

inculpatul U.L., împreună cu partea vătămată B.P., martorul O.P.G. și F.D., au

consumat băuturi alcoolice la barul din comuna Corlățel, județul Mehedinți,

după care s-au hotărât să plece în localitatea Vânju Mare, la un alt bar pentru

a mai consuma băuturi alcoolice, deplasarea urmând a se face cu autoturismul

martorului F.D.

Cum în cele din urmă martorul F.D. a

refuzat să se deplaseze cu autoturismul până în localitatea Vânju Mare, partea

vătămată B.P., a coborât din autoturism, intenționând să se întoarcă în bar,

fiind urmată de inculpat, care, fără motiv a lovit-o cu un cuțit în spate,

cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 24-25 zile îngrijiri

medicale și care i-au pus viața în primejdie.

Curtea de Apel Craiova, secția

penală, prin decizia nr. 249 din 29 mai 2003 a admis apelul declarat de

Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți, a casat sentința atacată și

înlăturând dispozițiile art. 74 și art. 76 C. pen., a majorat pedeapsa de la 4

ani închisoare și un an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

și b) C. pen., la 7 ani și 6 luni închisoare și un an interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-au menținut restul dispozițiilor

sentinței.

A fost respins, ca nefondat, apelul

declarat de inculpatul U.L., împotriva aceleiași sentințe.

S-a dedus, în continuare, detenția

de la 6 martie 2003, la zi.

A fost obligat apelantul inculpat la

300.000 lei cheltuieli judiciare statului.

Împotriva ultimei hotărâri,

inculpatul a declarat recurs solicitând, printr-un prim motiv, casarea deciziei

și schimbarea juridică dată faptei din infracțiunea de omor calificat,

prevăzută de art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., în infracțiunea de vătămare

corporală gravă, prevăzută de dispozițiile art. 182 alin. (2) C. pen., cu

reducerea corespunzătoare a pedepsei.

În subsidiar, a solicitat reducerea

pedepsei aplicate, prin reținerea de circumstanțe atenuante, astfel cum în mod

corect a reținut instanța de fond.

Recursul declarat nu este fondat.

Cererea inculpatului privind

schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea de vătămate corporală

gravă, prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., nu poate fi primită.

Astfel, inculpatul a înjunghiat, cu

putere, victima pe la spate cu un obiect capabil să producă moartea, un cuțit

ascuțit, într-o zonă a corpului uman unde se găsesc organe vitale

supraviețuirii, plămânii, împrejurări din care rezultă că, în plan subiectiv,

acesta a prevăzut rezultatul acțiunii sale (moartea) și a prevăzut rezultatul

acțiunii sale și fără a-l urmări a acceptat, totuși posibilitatea survenirii

acestuia.

În acest sens, expertiza

medico-legală, întocmită în cauză, precizează că plaga tăiată a avut o adâncime

de 3 cm, leziunea punând în primejdie viața victimei, ea putând conduce la

moarte în condițiile imposibilității acordării de îngrijiri medicale prompte și

calificate.

Nu poate fi primită nici cererea

inculpatului privind acordarea de circumstanțe atenuante cu reducerea

corespunzătoare a pedepsei în raport de gradul ridicat de pericol social al

faptei.

În acest sens se va avea în vedere

că inculpatul a lovit victima într-un loc public, pe la spate după care a

părăsit-o, lăsând-o fără ajutor. Aceasta, deși rănită grav, s-a deplasat

singură până în comuna în care locuia, de unde a fost transportată cu ambulanța

la spitalul din Vânju Mare și apoi la cel din Drobeta Tr. Severin.

Faptul că inculpatul a recunoscut

săvârșirea faptei și că nu are antecedente penale, nu justifică, pe de altă

parte, aplicarea circumstanței atenuante și coborârea pedepsei sub minimul

special prevăzut de lege.

În raport de cele expuse, recursul

declarat va fi respins, în temeiul dispozițiile art. 385

15

pct. 1

lit. b) C. proc. pen., cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor

judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

inculpatul U.L. împotriva deciziei nr. 249 din 29 mai 2003 a Curții de Apel

Craiova, ca nefondat.

Compută din pedeapsa aplicată

inculpatului, durata arestării preventive de la 20 noiembrie 2002 la zi.

Obligă pe recurent să plătească

statului 1.000.000 lei cheltuieli judiciare.

Pronunțată în ședință publică, azi

16 octombrie 2003.