ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4550/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 56 din 6 martie 2003, Tribunalul Mehedinți, secția penală, în baza art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. i), cu art. 74 și art. 76 C. pen., a condamnat pe inculpatul U.L. la o pedeapsă de 4 ani închisoare și un an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. S-a menținut starea de arest a inculpatului și a fost dedusă, din pedeapsa aplicată, durata reținerii preventive începând cu 20 noiembrie 2002, la zi. A fost obligat inculpatul la 3.400.000 lei cheltuieli judiciare statului. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în fapt, următoarele: În seara zilei de 29 octombrie 1998, inculpatul U.L., împreună cu partea vătămată B.P., martorul O.P.G.

și F.D., au consumat băuturi alcoolice la barul din comuna Corlățel, județul Mehedinți, după care s-au hotărât să plece în localitatea Vânju Mare, la un alt bar pentru a mai consuma băuturi alcoolice, deplasarea urmând a se face cu autoturismul martorului F.D. Cum în cele din urmă martorul F.D. a refuzat să se deplaseze cu autoturismul până în localitatea Vânju Mare, partea vătămată B.P., a coborât din autoturism, intenționând să se întoarcă în bar, fiind urmată de inculpat, care, fără motiv a lovit-o cu un cuțit în spate, cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 24-25 zile îngrijiri medicale și care i-au pus viața în primejdie.

Curtea de Apel Craiova, secția penală, prin decizia nr. 249 din 29 mai 2003 a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți, a casat sentința atacată și înlăturând dispozițiile art. 74 și art. 76 C. pen., a majorat pedeapsa de la 4 ani închisoare și un an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., la 7 ani și 6 luni închisoare și un an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. S-au menținut restul dispozițiilor sentinței. A fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul U.L., împotriva aceleiași sentințe. S-a dedus, în continuare, detenția de la 6 martie 2003, la zi. A fost obligat apelantul inculpat la 300.000 lei cheltuieli judiciare statului.

Împotriva ultimei hotărâri, inculpatul a declarat recurs solicitând, printr-un prim motiv, casarea deciziei și schimbarea juridică dată faptei din infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., în infracțiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de dispozițiile art. 182 alin. (2) C. pen., cu reducerea corespunzătoare a pedepsei. În subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei aplicate, prin reținerea de circumstanțe atenuante, astfel cum în mod corect a reținut instanța de fond. Recursul declarat nu este fondat. Cererea inculpatului privind schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea de vătămate corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., nu poate fi primită.

Astfel, inculpatul a înjunghiat, cu putere, victima pe la spate cu un obiect capabil să producă moartea, un cuțit ascuțit, într-o zonă a corpului uman unde se găsesc organe vitale supraviețuirii, plămânii, împrejurări din care rezultă că, în plan subiectiv, acesta a prevăzut rezultatul acțiunii sale (moartea) și a prevăzut rezultatul acțiunii sale și fără a-l urmări a acceptat, totuși posibilitatea survenirii acestuia. În acest sens, expertiza medico-legală, întocmită în cauză, precizează că plaga tăiată a avut o adâncime de 3 cm, leziunea punând în primejdie viața victimei, ea putând conduce la moarte în condițiile imposibilității acordării de îngrijiri medicale prompte și calificate. Nu poate fi primită nici cererea inculpatului privind acordarea de circumstanțe atenuante cu reducerea corespunzătoare a pedepsei în raport de gradul ridicat de pericol social al faptei.

În acest sens se va avea în vedere că inculpatul a lovit victima într-un loc public, pe la spate după care a părăsit-o, lăsând-o fără ajutor. Aceasta, deși rănită grav, s-a deplasat singură până în comuna în care locuia, de unde a fost transportată cu ambulanța la spitalul din Vânju Mare și apoi la cel din Drobeta Tr. Severin. Faptul că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei și că nu are antecedente penale, nu justifică, pe de altă parte, aplicarea circumstanței atenuante și coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege. În raport de cele expuse, recursul declarat va fi respins, în temeiul dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de inculpatul U.L. împotriva deciziei nr. 249 din 29 mai 2003 a Curții de Apel Craiova, ca nefondat. Compută din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive de la 20 noiembrie 2002 la zi. Obligă pe recurent să plătească statului 1.000.000 lei cheltuieli judiciare. Pronunțată în ședință publică, azi 16 octombrie 2003.