ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1235/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 569 din 9

septembrie 2003 a Tribunalului Dolj, inculpatul M.B. a fost condamnat la

pedeapsa de 8 ani și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani, pentru săvârșirea

tentativei la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la

art. 174 – art. 175 lit. a) și i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

Pedeapsa rezultantă de 4 ani și 2

luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 4302 din 3

octombrie 2002 a Judecătoriei Craiova, definitiv prin neapelare la data de 6

noiembrie 2002, a fost descontopită în pedepsele componente de 8 luni

închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 2548/1999 a Judecătoriei Craiova,

definitivă prin neapelare la data de 7 iunie 1999, pentru infracțiunea

prevăzută de art. 192 C. pen.; 3 ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea

prevăzută de art. 208 – art. 209 lit. g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 37

lit. a) C. pen.; 3 ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de

art. 208 – art. 209 lit. g) C. pen., cu aplicarea art. 374 lit. a) C. pen.; 2

ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., cu

aplicarea art. 374 lit. a) C. pen. (fapte săvârșite în luna octombrie 2001).

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. a) C. pen., s-a dispus contopirea pedepsei de 8 ani și 6 luni închisoare

și a pedepsei complimentare privind interzicerea pe timp de 4 ani a drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., aplicată pentru infracțiunea

prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. a) și i) C. pen., cu

aplicarea art. 37 lit. a) dedusă judecății în prezenta cauză cu pedepsele de: 3

ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 208 – art. 209

lit. g) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.; 3 ani și 6 luni

închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 208 – art. 209 lit. g) C.

pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.; 2 ani închisoare, pentru

infracțiunea prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit.

a) C. pen. (aplicate prin sentința penală nr. 4302 din 3 octombrie 2002 a

Judecătoriei Craiova), inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 8

ani și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) și b) C. pen., pe timp de 4 ani.

În baza art. 83 C. pen., s-a dispus

revocarea beneficiului suspendării condiționate pentru pedeapsa de 8 luni

închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 2548/1999 a Judecătoriei Craiova,

definitivă prin neapelare la 7 iunie 1999, urmând ca inculpatul să execute

această pedeapsă alături de pedeapsa rezultantă stabilită, în total 9 ani și 2

luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

C. pen. pe timp de 4 ani.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

În baza art. 88 C. pen. și art. 350

C. proc. pen., s-a dedus perioada detenției de la 25 decembrie 2001, la zi și

s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului pe o durată

de 30 zile de la 23 septembrie 2003 la 22 octombrie 2003.

În baza art. 118 lit. b) C. pen.,

s-a dispus confiscarea de la inculpat a unei săbii în lungime de 72 cm și 2,8

cm lățimea lamei.

Acțiunea civilă formulată de partea

civilă D.I. a fost admisă în parte, inculpatul fiind obligat să-i plătească

acesteia sumele de 2.063.813 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare,

3.000.000 lei venituri nerealizate, 1.000.000 lei daune morale, sume ce urmează

a fi reactualizate conform indicelui de devalorizare a monedei naționale de la

data rămânerii definitive a hotărârii și până la achitarea efectivă.

S-a luat act că Spitalul clinic

județean nr. 1 Craiova nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

Inculpatul a fost obligat la plata

cheltuielilor judiciare către partea civilă D.I., în sumă de 1.000.000 lei și

către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care 300.000 lei reprezintă onorariul

apărătorului din oficiu.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:

În seara zilei de 24 decembrie 2001,

într-un bar din comuna Bechet, județul Dolj, inculpatul M.B. a avut un incident

cu martorul O.C., pe fondul unei stări conflictuale preexistente între cei doi.

Obligat de fratele său, inculpatul

aflat sub influența băuturilor alcoolice, a părăsit localul, avertizând însă că

se va întoarce cu o sabie.

La revenirea la bar, inculpatul a

venit însoțit de membrii familiei sale, toți fiind înarmați, M.B. având o sabie

asupra sa.

Inculpatul a încercat să-l lovească

pe O.C., împrejurare în care, animată de intenția de a-l liniști, a intervenit

partea vătămată D.I. pe care, M.B. a lovit-o cu sabia în zona toracică dreapta.

Partea vătămată a suferit o plagă

înjunghiată penetrantă în plămânul drept, aplicată cu un corp tăietor-înțepător

din față, lateral dreapta-stânga; leziunile produse nu i-au pus în primejdie

viața, necesitând 25-30 zile de îngrijiri medicale (raport de constatare

medico-legală nr. 101/A.1/10 ianuarie 2002 al Institutului de medicină legală

Craiova).

Situația de fapt și vinovăția

inculpatului s-au stabilit pe baza materialului probator administrat în cauză:

proces-verbal de cercetare la fața locului, planșe fotografice, declarațiile

martorilor O.C., C.R., M.R., R.V., S.A., A.C., I.C., I.A., declarațiile

inculpatului care a susținut că nu a intenționat să-l omoare pe D.I.

Curtea de Apel Craiova, prin decizia

penală nr. 375 din 8 decembrie 2003, a respins, ca nefondat, recursul declarat

de inculpat, dispunând obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare

către stat în sumă de 500.000 lei, din care 200.000 lei reprezentând onorariul

apărătorului din oficiu se suportă din fondurile Ministerului Justiției.

Detenția inculpatului s-a dedus la

zi, iar starea de arest a acestuia a fost menținută.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs inculpatul, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor atacate

și reindividualizarea pedepsei aplicate, în sensul reducerii cuantumului

acesteia.

Temeiul juridic al recursului îl

constituie dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Examinând recursul, Înalta Curte de

Casație și Justiție constată că acesta nu este fondat.

Din analiza materialului probator

administrat în cauză rezultă că instanțele de judecată au stabilit în mod

corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, dând încadrarea juridică

temeinică și legală faptei săvârșite de acesta.

Totodată, individualizarea pedepsei

s-a făcut cu respectarea criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen.

Potrivit textului de lege

sus-arătat, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile

Părții generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea

specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana

infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea

penală.

Înalta Curte de Casație și Justiție

constată că instanța de judecată a avut în vedere toate aceste cerințe legale,

dând eficiența cuvenită atât prevederilor referitoare la pericolul social

sporit al faptei săvârșite constând în modalitatea de operare și locul ales,

obiectul vulnerant folosit și zona vitală vizată, cât și a celor referitoare la

persoana inculpatului și la poziția sa procesuală.

Inculpatul M.B. a săvârșit numeroase

fapte penale și, deși pentru unele dintre ele a beneficiat de clemența legii,

dispunându-se suspendarea condiționată a executării, a demonstrat perseverență

în atitudinile sale antisociale.

Starea de recidivă

postcondamnatorie, precum și poziția procesuală oscilantă, neangajarea, în

sensul înlăturării consecințelor faptei sale constituie împrejurări în raport

de care Înalta Curte constată că pedeapsa aplicată este just individualizată,

neimpunându-se reducerea cuantumului acestuia.

Înalta Curte apreciază că prin

cuantumul stabilit, pedeapsa aplicată inculpatului este de natură să asigure și

resocializarea acestuia, în sensul cerințelor art. 52 C. pen.

Pentru aceste motive și constatând

din oficiu că nu există alte motive de casare, Înalta Curte urmează să respingă

recursul ca nefondat.

Timpul arestării preventive se va

deduce din durata pedepsei aplicate de la 25 decembrie 2001 la 3 martie 2004.

Recurentul inculpat va fi obligat la

plata cheltuielilor judiciare statului, onorariul apărătorului din oficiu,

avansându-se din fondul Ministerului Justiției.

Văzând dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 385

17

alin. (4) C. proc. pen. și

art. 88 C. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul M.B. împotriva deciziei penale nr. 575 din 8 decembrie

2003 a Curții de Apel Craiova.

Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a

inculpatului de la 25 decembrie 2001 la 3 martie 2004.

Obligă pe recurent la plata sumei de

1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 3

martie 2004.