ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1235/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 569 din 9 septembrie 2003 a Tribunalului Dolj, inculpatul M.B. a fost condamnat la pedeapsa de 8 ani și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani, pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. a) și i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

Pedeapsa rezultantă de 4 ani și 2 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 4302 din 3 octombrie 2002 a Judecătoriei Craiova, definitiv prin neapelare la data de 6 noiembrie 2002, a fost descontopită în pedepsele componente de 8 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 2548/1999 a Judecătoriei Craiova, definitivă prin neapelare la data de 7 iunie 1999, pentru infracțiunea prevăzută de art. 192 C. pen.; 3 ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 208 – art. 209 lit. g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.; 3 ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 208 – art. 209 lit. g) C. pen., cu aplicarea art. 374 lit. a) C. pen.; 2 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 374 lit. a) C. pen.

(fapte săvârșite în luna octombrie 2001). În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. a) C. pen., s-a dispus contopirea pedepsei de 8 ani și 6 luni închisoare și a pedepsei complimentare privind interzicerea pe timp de 4 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. a) și i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) dedusă judecății în prezenta cauză cu pedepsele de: 3 ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 208 – art. 209 lit. g) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.; 3 ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 208 – art. 209 lit. g) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.; 2 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

(aplicate prin sentința penală nr. 4302 din 3 octombrie 2002 a Judecătoriei Craiova), inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe timp de 4 ani. În baza art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiționate pentru pedeapsa de 8 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 2548/1999 a Judecătoriei Craiova, definitivă prin neapelare la 7 iunie 1999, urmând ca inculpatul să execute această pedeapsă alături de pedeapsa rezultantă stabilită, în total 9 ani și 2 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe timp de 4 ani.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 88 C. pen. și art. 350 C. proc. pen., s-a dedus perioada detenției de la 25 decembrie 2001, la zi și s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului pe o durată de 30 zile de la 23 septembrie 2003 la 22 octombrie 2003. În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a unei săbii în lungime de 72 cm și 2,8 cm lățimea lamei. Acțiunea civilă formulată de partea civilă D.I. a fost admisă în parte, inculpatul fiind obligat să-i plătească acesteia sumele de 2.063.813 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare, 3.000.000 lei venituri nerealizate, 1.000.000 lei daune morale, sume ce urmează a fi reactualizate conform indicelui de devalorizare a monedei naționale de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la achitarea efectivă.

S-a luat act că Spitalul clinic județean nr. 1 Craiova nu s-a constituit parte civilă în procesul penal. Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către partea civilă D.I., în sumă de 1.000.000 lei și către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care 300.000 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele: În seara zilei de 24 decembrie 2001, într-un bar din comuna Bechet, județul Dolj, inculpatul M.B. a avut un incident cu martorul O.C., pe fondul unei stări conflictuale preexistente între cei doi. Obligat de fratele său, inculpatul aflat sub influența băuturilor alcoolice, a părăsit localul, avertizând însă că se va întoarce cu o sabie.

La revenirea la bar, inculpatul a venit însoțit de membrii familiei sale, toți fiind înarmați, M.B. având o sabie asupra sa. Inculpatul a încercat să-l lovească pe O.C., împrejurare în care, animată de intenția de a-l liniști, a intervenit partea vătămată D.I. pe care, M.B. a lovit-o cu sabia în zona toracică dreapta. Partea vătămată a suferit o plagă înjunghiată penetrantă în plămânul drept, aplicată cu un corp tăietor-înțepător din față, lateral dreapta-stânga; leziunile produse nu i-au pus în primejdie viața, necesitând 25-30 zile de îngrijiri medicale (raport de constatare medico-legală nr. 101/A.1/10 ianuarie 2002 al Institutului de medicină legală Craiova).

Situația de fapt și vinovăția inculpatului s-au stabilit pe baza materialului probator administrat în cauză: proces-verbal de cercetare la fața locului, planșe fotografice, declarațiile martorilor O.C., C.R., M.R., R.V., S.A., A.C., I.C., I.A., declarațiile inculpatului care a susținut că nu a intenționat să-l omoare pe D.I. Curtea de Apel Craiova, prin decizia penală nr. 375 din 8 decembrie 2003, a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpat, dispunând obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 500.000 lei, din care 200.000 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu se suportă din fondurile Ministerului Justiției. Detenția inculpatului s-a dedus la zi, iar starea de arest a acestuia a fost menținută.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor atacate și reindividualizarea pedepsei aplicate, în sensul reducerii cuantumului acesteia. Temeiul juridic al recursului îl constituie dispozițiile art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Examinând recursul, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta nu este fondat. Din analiza materialului probator administrat în cauză rezultă că instanțele de judecată au stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, dând încadrarea juridică temeinică și legală faptei săvârșite de acesta. Totodată, individualizarea pedepsei s-a făcut cu respectarea criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen.

Potrivit textului de lege sus-arătat, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Înalta Curte de Casație și Justiție constată că instanța de judecată a avut în vedere toate aceste cerințe legale, dând eficiența cuvenită atât prevederilor referitoare la pericolul social sporit al faptei săvârșite constând în modalitatea de operare și locul ales, obiectul vulnerant folosit și zona vitală vizată, cât și a celor referitoare la persoana inculpatului și la poziția sa procesuală.

Inculpatul M.B. a săvârșit numeroase fapte penale și, deși pentru unele dintre ele a beneficiat de clemența legii, dispunându-se suspendarea condiționată a executării, a demonstrat perseverență în atitudinile sale antisociale. Starea de recidivă postcondamnatorie, precum și poziția procesuală oscilantă, neangajarea, în sensul înlăturării consecințelor faptei sale constituie împrejurări în raport de care Înalta Curte constată că pedeapsa aplicată este just individualizată, neimpunându-se reducerea cuantumului acestuia. Înalta Curte apreciază că prin cuantumul stabilit, pedeapsa aplicată inculpatului este de natură să asigure și resocializarea acestuia, în sensul cerințelor art. 52 C. pen. Pentru aceste motive și constatând din oficiu că nu există alte motive de casare, Înalta Curte urmează să respingă recursul ca nefondat.

Timpul arestării preventive se va deduce din durata pedepsei aplicate de la 25 decembrie 2001 la 3 martie 2004. Recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare statului, onorariul apărătorului din oficiu, avansându-se din fondul Ministerului Justiției. Văzând dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 385 17 alin. (4) C. proc. pen. și art. 88 C. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.B. împotriva deciziei penale nr. 575 din 8 decembrie 2003 a Curții de Apel Craiova. Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 25 decembrie 2001 la 3 martie 2004. Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 3 martie 2004.