ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 289/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 278 din 26 iulie 2004, Tribunalul Giurgiu a dispus condamnarea inculpatului C.G. la pedepsele de 15 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 C. pen. și interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b( C. pen. și de 4 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen. În temeiul art. 36 alin. (1) C. pen., au fost contopite pedepsele de 4 ani închisoare și 15 ani închisoare, aplicate în cauză, cu pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 58 din 14 mai 2001 a Tribunalului Giurgiu, definitivă prin decizia penală nr. 542 din 31 ianuarie 2002 a Curții Supreme de Justiție.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpatul C.G. să execute pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 28 septembrie 2000 la zi. A fost menținută starea de arest a inculpatului. S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei nr. 92 din 26 februarie 2002 emis de Tribunalul Giurgiu și emiterea unui nou mandat de executare pentru pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., aplicată prin prezenta sentință.

A fost admisă acțiunea civilă formulată de părțile civile I.N. și I.F. A fost obligat inculpatul la plata sumei de 10.000.000 lei cu titlu de despăgubiri civile către părțile civile I.N. și I.F. A mai fost obligat inculpatul la plata sumei de 600.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt: Prin rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului C.G., pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., furt calificat, prevăzută de art. 208 și art. 209 lit. g) C. pen. și infracțiunea de omor, prevăzută de art. 174 C. pen.

Prin sentința penală nr. 58 din 14 mai 2001, Tribunalul Giurgiu a dispus condamnarea inculpatului C.G. la pedepsele de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 și art. 209 C. pen., 12 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 C. pen. și 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. S-a dedus din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive de la data de 28 septembrie 2000 la 14 mai 2001. A fost menținută starea de arest a inculpatului.

S-a luat act că partea vătămată I.M. nu s-a constituit parte civilă. A fost admisă acțiunea civilă formulată de părțile civile I.N. și I.F. A fost obligat inculpatul la plata sumei de 10.000.000 lei cu titlu de despăgubiri civile către părțile civile I.N. și I.F. A mai fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținu în fapt că, în cursul lunii septembrie 1999 inculpatul, pe timp de noapte a pătruns în locuința părții vătămate I.M., din comuna Singureni, jud. Giurgiu și a sustras un cal. Vinovăția inculpatului pentru săvârșirea acestei fapte a fost dovedită cu declarațiile părții vătămate și ale martorilor C.G., C.P.

și depoziția prin care inculpatul a recunoscut comiterea acesteia. S-a mai reținut că, la data de 24 septembrie 2000, pe un câmp din apropierea satului Chirculești, com. Iepurești, jud. Giurgiu, a fost descoperit cadavrul unui bărbat, aflat în stare de putrefacție, cadavrul fiind dezbrăcat de pantaloni și de slip, iar în jurul gâtului având înnodate un șiret și un slip de culoare maro. În urma cercetărilor efectuate s-a stabilit că victima se numește P.M., iar omorul a fost comis la data de 5 septembrie 2000 de către inculpatul C.G. Din declarațiile inculpatului C.G. date în faza urmăririi penale și în timpul cercetării judecătorești, cât și din depozițiile martorilor C.M.Șt., C.F.

și C.M., rezultă că atât victima P.M., cât și inculpatul au fost văzuți în barul lui M. S-a reținut că, susținerile inculpatului că ar fi plecat singur de la bar, este infirmată de depozițiile martorilor T.F., I.V.C., M.M., T.I., C.Șt., care au relatat faptul că în seara de 5 septembrie 2000, inculpatul a trecut prin fața Cooperativei de Consum fiind însoțit de victimă, cei doi plecând spre localitatea Chirculești. Deși inculpatul a susținut că a dormit acasă în noaptea când s-a comis fapta, din depozițiile martorului C.M.Șt. rezultă că nu cunoaște când acesta a venit acasă și nici măcar dacă acesta a venit acasă în acea noapte. De asemenea, cureaua din material textil colorată în lungime roșu, galben și albastru găsită lângă victimă, aparținea inculpatului, cu toate că pe întreg parcursul procesului penal a negat acest aspect.

Martora T.I., concubina inculpatului, a declarat în timpul urmăririi penale, că recunoaște fără dubii cureaua din material textil ca fiind a inculpatului, deoarece i-a dat-o de mai multe ori din șifonier pentru a o pune la pantaloni. Părțile civile I.N. și I.F., participând la recunoașterea din grup a unor curele de pantaloni, au recunoscut cureaua ridicată de la pantalonii inculpatului ca fiind cea cu care a plecat de acasă în ziua de 4 septembrie 2000 fiul lor, victima P.M., fapt ce a fost consemnat în procesul verbal din 28 septembrie 2000. Prin decizia penală nr. 402 din 12 iunie 2001, Curtea de Apel București, secția penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul C.G. Prin decizia penală nr. 542 din 31 ianuarie 2002, Curtea Supremă de Justiție a admis recursul declarat de inculpatul C.G.

împotriva deciziei penale nr. 402/2001 a Curții de Apel București, a casat decizia atacată și sentința penală nr. 58/2001 a Tribunalului Giurgiu, numai cu privire la condamnarea inculpatului, pentru infracțiunea de omor și modul de rezolvare a acțiunii civile privind această infracțiune și a trimis cauza pentru rejudecare la Tribunalul Giurgiu sub aspectul săvârșirii de omor prevăzută de art. 174 C. pen. Au fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârilor. În motivarea hotărârii Curtea Supremă de Justiție a arătat că se impune reluarea cercetării judecătorești, în sensul reaudierii martorilor din acte, cu respectarea dispozițiilor art. 65 alin. (1) C. proc. pen., privind sarcina probațiunii în procesul penal.

După trimiterea cauzei spre rejudecare, pe rolul Tribunalului giurgiu s-a format dosarul nr. 2841/2002. S-a dispus testarea inculpatului prin metoda biodetecției judiciare a comportamentului simulat și s-a luat inculpatului un supliment de declarație, acesta precizând că în seara de 5 septembrie 2000 a fost tot timpul împreună cu frații săi și a dormit la domiciliu. Prin sentința penală nr. 254 din 30 iulie 2003, Tribunalul Giurgiu a dispus condamnarea inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. și pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 C. pen., la pedeapsa de 18 ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a dispus contopirea pedepselor de 4 ani și 18 ani închisoare, aplicate inculpatului în prezenta cauză, cu pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 58 din 14 mai 2001 a Tribunalului Giurgiu, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 18 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. A fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsa aplicată timpul arestării preventive de la 28 septembrie 2000 la zi. A fost obligat inculpatul la plata sumei de 10.000.000 lei despăgubiri civile către părțile civile I.N. și I.F. și la 5.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Instanța a reținut că inculpatul C.G. se face vinovat pentru săvârșirea infracțiunilor de omor și violare de domiciliu, dar pentru această ultimă infracțiune menționată, deși inculpatul a fost trimis în judecată, prima instanță a omis să dispună condamnarea lui și pentru această faptă.

Prin decizia penală nr. 491 din 2 septembrie 2003, Curtea de Apel București a admis apelul declarat de inculpatul C.G. împotriva sentinței penale nr. 254/2003 a Tribunalului Giurgiu și a trimis cauza spre rejudecare, menținând starea de arest a inculpatului și prelungind arestarea preventivă cu 30 de zile. Curtea a reținut că instanța de fond nu a respectat îndrumările din decizia penală pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, mărginindu-se la efectuarea unui raport de expertiză privind examinarea inculpatului la poligraf. După trimiterea cauzei pentru rejudecare, pe rolul Tribunalului Giurgiu s-a format dosarul nr. 4107/2003. Reluându-se cercetarea judecătorească a fost audiat inculpatul C.G.

și martorii T.F., T.I., C.Șt., C.C., C.F., Șt.M., M.M., C.M., R.Șt., V.M., I.V.C. și T.I. Au fost efectuate confruntări între martorii I.V.C. și T.I., respectiv T.I. și R.Șt. S-a mai reținut că din nici o probă a dosarului nu a rezultat că ulterior acestui moment victima ar fi fost văzută într-o altă companie. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul C.G. susținând că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de omor, solicitând achitarea lui pentru această faptă. Prin decizia penală nr. 774 din 26 octombrie 2004, Curtea de Apel București, secția I penală, a admis apelul declarat de inculpat, a desființat în parte sentința penală nr. 278 din 26 iulie 2004 și rejudecând pe fond: Au fost descontopite pedepsele de 15 ani închisoare și 4 ani închisoare aplicate inculpatului.

S-a dispus reducerea pedepsei aplicată pentru infracțiunea de omor de la 15 ani închisoare la 12 ani închisoare. În temeiul art. 36 alin. (1) C. pen., au fost contopite pedepsele de 4 ani închisoare și pedeapsa de 12 ani închisoare aplicate în cauză, cu cea de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 58 din 14 mai 2001 a Tribunalului Giurgiu, definitivă prin decizia penală nr. 542 din 31 ianuarie 2002 a Curții Supreme de Justiție. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. A fost computată prevenția inculpatului de la 28 septembrie 2000 la zi.

A fost menținută starea de arest a inculpatului. S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei nr. 92 din 26 februarie 2002 emis de Tribunalul Giurgiu și emiterea unui nou mandat de executare pentru pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., aplicată prin prezenta sentință. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale nr. 279/2004. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul C.G. solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor și în principal, achitarea lui în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., pentru infracțiunea de omor, deoarece nu este autorul ei.

În subsidiar a solicitat reducerea pedepsei aplicate. Examinând recursul declarat în raport de motivele de casare invocate dar și din oficiu, se constată că acesta este fondat, pentru considerentele ce urmează: Verificând actele și lucrările dosarului se reține că instanțele au stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, în raport de un amplu și judicios material probator administrat în cauză, iar pedepsele aplicate au fost corect individualizate, conform cerințelor prevăzute de art. 72 și art. 52 C. pen. Susținerile inculpatului în sensul că acesta nu este autorul infracțiunii de omor având ca victimă pe numitul P.M., sunt infirmate de probele dosarului. Astfel, martorul T.F.

a declarat că în ziua de 5 septembrie 2000, mergând la autobuz pentru a aștepta pe cineva, a văzut victima coborând din mijlocul de transport, în comuna Singureni, sat Stejarul, în jurul orei 12,00, iar apoi s-a întâlnit cu aceasta într-un bar din sat unde se afla și inculpatul împreună cu frații săi C.F. și C.C. Același martor a mai relatat că victima le-a făcut cinste inculpatului și fraților săi cu băuturi alcoolice. Din depozițiile martorilor T.I., C.Șt., M.Șt., I.V.C. și T.F., care s-au adăpostit de ploaie pe terasa unui bar închis rezultă că la data de 5 septembrie 2000, în jurul orei 23,00, inculpatul a trecut pe șosea fiind însoțit de victima P.M. și se îndreptau în direcția satului Chirculești.

Din nici o probă a dosarului nu rezultă că ulterior acestui moment victima ar mai fi fost văzută într-o altă companie. Declarațiile martorilor se coroborează cu procesul verbal de cercetare la fața locului unde s-a găsit o curea recunoscută de către fosta concubină a inculpatului ca aparținând acestuia, iar cureaua găsită asupra inculpatului a fost recunoscută de către părinții victimei ca aparținând fiului lor. Așadar, inculpatul și-a abandonat propria curea pe care o folosise la ștrangularea victimei, așa cum rezultă din raportul medico-legal întocmit de Serviciul Județean de medicină Legală Giurgiu, acesta fiind și unul dintre motivele decesului, iar apoi și-a însușit cureaua victimei. În consecință, vinovăția inculpatului a fost dovedită cu certitudine, neexistând motive pentru achitarea lui în sensul în care a solicitat, urmând ca cererea lui să fie respinsă ca nefondată.

De asemenea, se constată că nu poate fi primită nici cererea inculpatului referitoare la reducerea pedepsei aplicate pentru infracțiunea de omor. Astfel, la stabilirea și aplicarea pedepsei instanța de apel a avut în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei, modalitatea și împrejurările comiterii ei, dar și datele ce caracterizează persoana acestuia, care a avut o poziție nesinceră pe parcursul desfășurării procesului penal, negând comiterea infracțiunii de omor, nu este cunoscut cu antecedente penale. De altfel, pedeapsa de 12 ani închisoare sub aspectul cuantumului său, este în măsură să asigure reducerea inculpatului în vederea reintegrării lui în societate și prevenția generală, conform scopului prevăzut de art. 52 C. pen.

Recursul declarat de inculpat este fondat, însă pentru alte motive decât cele invocate de acesta. Astfel, potrivit art. 372 C. proc. pen., instanța de apel, soluționând cauza, nu poate crea o situație mai grea pentru cel care a declarat apel. Pe de altă parte, potrivit art. 385 8 C. proc. pen., instanța de recurs, soluționând cauza, nu poate crea o situație mai grea pentru cel care a declarat recurs. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se reține că inculpatul C.G. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de omor, prevăzută de art. 174 C. pen., de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen. și de furt calificat, prevăzută de art. 208 și art. 209 lit. g) C. pen.

Prima instanță a dispus condamnarea inculpatului C.G. pentru infracțiunile de omor și furt calificat și a omis condamnarea acestuia și pentru infracțiunea de violare de domiciliu. Rejudecând în fond după casare, prima instanță a dispus condamnarea inculpatului și pentru infracțiunea de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen. și i-a aplicat o pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor mai mare decât cea din primul ciclu procesual, soluție ce a fost menținută și de instanța de apel, deși cel de al doilea ciclu procesual al cauzei a avut loc în urma căilor de atac exercitate numai de inculpat. Procedând în acest mod, instanțele i-au agravat situația inculpatului în propria sa cale de atac, încălcând principiul „non reformatio in peius” și în consecință au pronunțat hotărâri nelegale.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 385 9 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., urmează ca recursul declarat de inculpatul C.G. să fie admis. Se va casa decizia atacată și sentința penală nr. 278 din 26 iulie 2004 a Tribunalului Giurgiu cu privire la condamnarea inculpatului pentru infracțiunea de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. și cuantumul pedepsei complementare. Se vor înlătura aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a) și ale art. 34 lit. b) C. pen. Se vor descontopi pedepsele aplicate inculpatului și se vor pune în individualitatea lor. Conform art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 alin. (1) lit. i 1 ) C. proc. pen., urmează a fi achitat inculpatul C.G., pentru infracțiunea de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen.

Se va reduce pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., de la 5 ani la 4 ani. În temeiul art. 36 alin. (1) C. pen., se vor contopi pedepsele de 12 ani închisoare aplicată în cauză, cu pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 58 din 14 mai 2001 a Tribunalului Giurgiu, definitivă prin decizia penală nr. 542 din 31 ianuarie 2002 a Curții Supreme de Justiție, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 28 septembrie 2004 la 14 ianuarie 2005. Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul C.G. împotriva deciziei penale nr. 774 din 26 octombrie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală. Casează decizia atacată și sentința penală nr. 278 din 26 iulie 2004 a Tribunalului Giurgiu cu privire la condamnarea inculpatului pentru infracțiunea de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. și cuantumul pedepsei complementare. Înlătură aplicarea art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. Descontopește pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare, aplicată inculpatului în pedepsele componente de 12 ani închisoare, pentru infracțiunea de omor, prevăzută de art. 174 C. pen. și 4 ani închisoare, pentru infracțiunea de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen.

Conform art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. i 1 ) C. proc. pen., achită pe inculpatul C.G., pentru infracțiunea de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. Reduce pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen., aplicată inculpatului de la 5 ani la 4 ani. În baza art. 36 alin. (1) C. pen., contopește pedepsele de 12 ani închisoare, aplicată în prezenta cauză și de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 58/2001 a Tribunalului Giurgiu, definitivă prin decizia nr. 542 din 31 ianuarie 2002 a Curții Supreme de Justiție, urmând ca inculpatul C.G. să execute pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 28 septembrie 2000 la 14 ianuarie 2005. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi 14 ianuarie 2005.