ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 289/2005

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 289/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 278

din 26 iulie 2004, Tribunalul Giurgiu a dispus condamnarea inculpatului C.G. la

pedepsele de 15 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor,

prevăzută de art. 174 C. pen. și interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64

lit. a) și b( C. pen. și de 4 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea

infracțiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 36 alin. (1)

C. pen., au fost contopite pedepsele de 4 ani închisoare și 15 ani închisoare,

aplicate în cauză, cu pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului prin

sentința penală nr. 58 din 14 mai 2001 a Tribunalului Giurgiu, definitivă prin

decizia penală nr. 542 din 31 ianuarie 2002 a Curții Supreme de Justiție.

În baza art. 33 lit. a),

art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpatul C.G. să

execute pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71

și art. 64 C. pen.

S-a dedus din pedeapsa

aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 28 septembrie 2000 la

zi. A fost menținută starea de arest a inculpatului.

S-a dispus anularea

mandatului de executare a pedepsei nr. 92 din 26 februarie 2002 emis de

Tribunalul Giurgiu și emiterea unui nou mandat de executare pentru pedeapsa

rezultantă de 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) și b) C. pen., aplicată prin prezenta sentință.

A fost admisă acțiunea

civilă formulată de părțile civile I.N. și I.F.

A fost obligat inculpatul la

plata sumei de 10.000.000 lei cu titlu de despăgubiri civile către părțile

civile I.N. și I.F.

A mai fost obligat

inculpatul la plata sumei de 600.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această

hotărâre, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

Prin rechizitoriul întocmit

de Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu s-a dispus trimiterea în judecată a

inculpatului C.G., pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu,

prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., furt calificat, prevăzută de art. 208

și art. 209 lit. g) C. pen. și infracțiunea de omor, prevăzută de art. 174 C.

pen.

Prin sentința penală nr. 58

din 14 mai 2001, Tribunalul Giurgiu a dispus condamnarea inculpatului C.G. la

pedepsele de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt

calificat, prevăzută de art. 208 și art. 209 C. pen., 12 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 C. pen. și 4 ani

interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și

art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai

grea de 12 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71

și art. 64 C. pen.

S-a dedus din pedeapsa

aplicată, durata arestării preventive de la data de 28 septembrie 2000 la 14

mai 2001.

A fost menținută starea de

arest a inculpatului.

S-a luat act că partea

vătămată I.M. nu s-a constituit parte civilă.

A fost admisă acțiunea

civilă formulată de părțile civile I.N. și I.F.

A fost obligat inculpatul la

plata sumei de 10.000.000 lei cu titlu de despăgubiri civile către părțile

civile I.N. și I.F.

A mai fost obligat

inculpatul la plata sumei de 2.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această

hotărâre, prima instanță a reținu în fapt că, în cursul lunii septembrie 1999

inculpatul, pe timp de noapte a pătruns în locuința părții vătămate I.M., din

comuna Singureni, jud. Giurgiu și a sustras un cal.

Vinovăția inculpatului

pentru săvârșirea acestei fapte a fost dovedită cu declarațiile părții vătămate

și ale martorilor C.G., C.P. și depoziția prin care inculpatul a recunoscut

comiterea acesteia.

S-a mai reținut că, la data

de 24 septembrie 2000, pe un câmp din apropierea satului Chirculești, com.

Iepurești, jud. Giurgiu, a fost descoperit cadavrul unui bărbat, aflat în stare

de putrefacție, cadavrul fiind dezbrăcat de pantaloni și de slip, iar în jurul

gâtului având înnodate un șiret și un slip de culoare maro.

În urma cercetărilor

efectuate s-a stabilit că victima se numește P.M., iar omorul a fost comis la

data de 5 septembrie 2000 de către inculpatul C.G.

Din declarațiile

inculpatului C.G. date în faza urmăririi penale și în timpul cercetării

judecătorești, cât și din depozițiile martorilor C.M.Șt., C.F. și C.M., rezultă

că atât victima P.M., cât și inculpatul au fost văzuți în barul lui M.

S-a reținut că, susținerile

inculpatului că ar fi plecat singur de la bar, este infirmată de depozițiile

martorilor T.F., I.V.C., M.M., T.I., C.Șt., care au relatat faptul că în seara

de 5 septembrie 2000, inculpatul a trecut prin fața Cooperativei de Consum

fiind însoțit de victimă, cei doi plecând spre localitatea Chirculești.

Deși inculpatul a susținut

că a dormit acasă în noaptea când s-a comis fapta, din depozițiile martorului

C.M.Șt. rezultă că nu cunoaște când acesta a venit acasă și nici măcar dacă

acesta a venit acasă în acea noapte.

De asemenea, cureaua din

material textil colorată în lungime roșu, galben și albastru găsită lângă

victimă, aparținea inculpatului, cu toate că pe întreg parcursul procesului

penal a negat acest aspect.

Martora T.I., concubina

inculpatului, a declarat în timpul urmăririi penale, că recunoaște fără dubii

cureaua din material textil ca fiind a inculpatului, deoarece i-a dat-o de mai

multe ori din șifonier pentru a o pune la pantaloni.

Părțile civile I.N. și I.F.,

participând la recunoașterea din grup a unor curele de pantaloni, au recunoscut

cureaua ridicată de la pantalonii inculpatului ca fiind cea cu care a plecat de

acasă în ziua de 4 septembrie 2000 fiul lor, victima P.M., fapt ce a fost

consemnat în procesul verbal din 28 septembrie 2000.

Prin decizia penală nr. 402

din 12 iunie 2001, Curtea de Apel București, secția penală, a respins, ca

nefondat, apelul declarat de inculpatul C.G.

Prin decizia penală nr. 542

din 31 ianuarie 2002, Curtea Supremă de Justiție a admis recursul declarat de

inculpatul C.G. împotriva deciziei penale nr. 402/2001 a Curții de Apel

București, a casat decizia atacată și sentința penală nr. 58/2001 a

Tribunalului Giurgiu, numai cu privire la condamnarea inculpatului, pentru

infracțiunea de omor și modul de rezolvare a acțiunii civile privind această

infracțiune și a trimis cauza pentru rejudecare la Tribunalul Giurgiu sub

aspectul săvârșirii de omor prevăzută de art. 174 C. pen.

Au fost menținute celelalte

dispoziții ale hotărârilor.

În motivarea hotărârii

Curtea Supremă de Justiție a arătat că se impune reluarea cercetării

judecătorești, în sensul reaudierii martorilor din acte, cu respectarea

dispozițiilor art. 65 alin. (1) C. proc. pen., privind sarcina probațiunii în

procesul penal.

După trimiterea cauzei spre

rejudecare, pe rolul Tribunalului giurgiu s-a format dosarul nr. 2841/2002.

S-a dispus testarea

inculpatului prin metoda biodetecției judiciare a comportamentului simulat și

s-a luat inculpatului un supliment de declarație, acesta precizând că în seara

de 5 septembrie 2000 a fost tot timpul împreună cu frații săi și a dormit la

domiciliu.

Prin sentința penală nr. 254

din 30 iulie 2003, Tribunalul Giurgiu a dispus condamnarea inculpatului, pentru

săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin.

(2) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. și pentru săvârșirea infracțiunii de

omor, prevăzută de art. 174 C. pen., la pedeapsa de 18 ani închisoare și 6 ani

interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a dispus contopirea

pedepselor de 4 ani și 18 ani închisoare, aplicate inculpatului în prezenta

cauză, cu pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 58

din 14 mai 2001 a Tribunalului Giurgiu, urmând ca inculpatul să execute

pedeapsa cea mai grea de 18 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71

și art. 64 C. pen.

A fost menținută starea de

arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsa aplicată timpul arestării

preventive de la 28 septembrie 2000 la zi.

A fost obligat inculpatul la

plata sumei de 10.000.000 lei despăgubiri civile către părțile civile I.N. și

I.F. și la 5.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Instanța a reținut că

inculpatul C.G. se face vinovat pentru săvârșirea infracțiunilor de omor și

violare de domiciliu, dar pentru această ultimă infracțiune menționată, deși

inculpatul a fost trimis în judecată, prima instanță a omis să dispună

condamnarea lui și pentru această faptă.

Prin decizia penală nr. 491

din 2 septembrie 2003, Curtea de Apel București a admis apelul declarat de

inculpatul C.G. împotriva sentinței penale nr. 254/2003 a Tribunalului Giurgiu

și a trimis cauza spre rejudecare, menținând starea de arest a inculpatului și prelungind

arestarea preventivă cu 30 de zile.

Curtea a reținut că instanța

de fond nu a respectat îndrumările din decizia penală pronunțată de Curtea

Supremă de Justiție, mărginindu-se la efectuarea unui raport de expertiză

privind examinarea inculpatului la poligraf.

După trimiterea cauzei

pentru rejudecare, pe rolul Tribunalului Giurgiu s-a format dosarul nr.

4107/2003.

Reluându-se cercetarea

judecătorească a fost audiat inculpatul C.G. și martorii T.F., T.I., C.Șt.,

C.C., C.F., Șt.M., M.M., C.M., R.Șt., V.M., I.V.C. și T.I.

Au fost efectuate

confruntări între martorii I.V.C. și T.I., respectiv T.I. și R.Șt.

S-a mai reținut că din nici

o probă a dosarului nu a rezultat că ulterior acestui moment victima ar fi fost

văzută într-o altă companie.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel inculpatul C.G. susținând că nu se face vinovat de săvârșirea

infracțiunii de omor, solicitând achitarea lui pentru această faptă.

Prin decizia penală nr. 774

din 26 octombrie 2004, Curtea de Apel București, secția I penală, a admis

apelul declarat de inculpat, a desființat în parte sentința penală nr. 278 din

26 iulie 2004 și rejudecând pe fond:

Au fost descontopite

pedepsele de 15 ani închisoare și 4 ani închisoare aplicate inculpatului.

S-a dispus reducerea

pedepsei aplicată pentru infracțiunea de omor de la 15 ani închisoare la 12 ani

închisoare.

În temeiul art. 36 alin. (1)

C. pen., au fost contopite pedepsele de 4 ani închisoare și pedeapsa de 12 ani

închisoare aplicate în cauză, cu cea de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului

prin sentința penală nr. 58 din 14 mai 2001 a Tribunalului Giurgiu, definitivă

prin decizia penală nr. 542 din 31 ianuarie 2002 a Curții Supreme de Justiție.

În baza art. 33 lit. a) și

art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să

execute pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare și 5 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

A fost computată prevenția

inculpatului de la 28 septembrie 2000 la zi.

A fost menținută starea de

arest a inculpatului.

S-a dispus anularea

mandatului de executare a pedepsei nr. 92 din 26 februarie 2002 emis de

Tribunalul Giurgiu și emiterea unui nou mandat de executare pentru pedeapsa

rezultantă de 12 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) și b) C. pen., aplicată prin prezenta sentință.

Au fost menținute celelalte

dispoziții ale sentinței penale nr. 279/2004.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs inculpatul C.G. solicitând admiterea acestuia, casarea

hotărârilor și în principal, achitarea lui în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a),

raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., pentru infracțiunea de

omor, deoarece nu este autorul ei. În subsidiar a solicitat reducerea pedepsei

aplicate.

Examinând recursul declarat

în raport de motivele de casare invocate dar și din oficiu, se constată că

acesta este fondat, pentru considerentele ce urmează:

Verificând actele și

lucrările dosarului se reține că instanțele au stabilit corect situația de fapt

și vinovăția inculpatului, în raport de un amplu și judicios material probator

administrat în cauză, iar pedepsele aplicate au fost corect individualizate,

conform cerințelor prevăzute de art. 72 și art. 52 C. pen.

Susținerile inculpatului în

sensul că acesta nu este autorul infracțiunii de omor având ca victimă pe

numitul P.M., sunt infirmate de probele dosarului.

Astfel, martorul T.F. a

declarat că în ziua de 5 septembrie 2000, mergând la autobuz pentru a aștepta

pe cineva, a văzut victima coborând din mijlocul de transport, în comuna Singureni,

sat Stejarul, în jurul orei 12,00, iar apoi s-a întâlnit cu aceasta într-un bar

din sat unde se afla și inculpatul împreună cu frații săi C.F. și C.C. Același

martor a mai relatat că victima le-a făcut cinste inculpatului și fraților săi

cu băuturi alcoolice.

Din depozițiile martorilor

T.I., C.Șt., M.Șt., I.V.C. și T.F., care s-au adăpostit de ploaie pe terasa

unui bar închis rezultă că la data de 5 septembrie 2000, în jurul orei 23,00,

inculpatul a trecut pe șosea fiind însoțit de victima P.M. și se îndreptau în

direcția satului Chirculești.

Din nici o probă a dosarului

nu rezultă că ulterior acestui moment victima ar mai fi fost văzută într-o altă

companie.

Declarațiile martorilor se

coroborează cu procesul verbal de cercetare la fața locului unde s-a găsit o

curea recunoscută de către fosta concubină a inculpatului ca aparținând

acestuia, iar cureaua găsită asupra inculpatului a fost recunoscută de către

părinții victimei ca aparținând fiului lor.

Așadar, inculpatul și-a

abandonat propria curea pe care o folosise la ștrangularea victimei, așa cum

rezultă din raportul medico-legal întocmit de Serviciul Județean de medicină

Legală Giurgiu, acesta fiind și unul dintre motivele decesului, iar apoi și-a

însușit cureaua victimei.

În consecință, vinovăția inculpatului

a fost dovedită cu certitudine, neexistând motive pentru achitarea lui în

sensul în care a solicitat, urmând ca cererea lui să fie respinsă ca nefondată.

De asemenea, se constată că

nu poate fi primită nici cererea inculpatului referitoare la reducerea pedepsei

aplicate pentru infracțiunea de omor.

Astfel, la stabilirea și

aplicarea pedepsei instanța de apel a avut în vedere gradul ridicat de pericol

social al faptei, modalitatea și împrejurările comiterii ei, dar și datele ce

caracterizează persoana acestuia, care a avut o poziție nesinceră pe parcursul

desfășurării procesului penal, negând comiterea infracțiunii de omor, nu este

cunoscut cu antecedente penale.

De altfel, pedeapsa de 12

ani închisoare sub aspectul cuantumului său, este în măsură să asigure

reducerea inculpatului în vederea reintegrării lui în societate și prevenția

generală, conform scopului prevăzut de art. 52 C. pen.

Recursul declarat de

inculpat este fondat, însă pentru alte motive decât cele invocate de acesta.

Astfel, potrivit art. 372 C.

proc. pen., instanța de apel, soluționând cauza, nu poate crea o situație mai

grea pentru cel care a declarat apel.

Pe de altă parte, potrivit

art. 385

8

C. proc. pen., instanța de recurs, soluționând cauza, nu

poate crea o situație mai grea pentru cel care a declarat recurs.

Din examinarea actelor și

lucrărilor dosarului se reține că inculpatul C.G. a fost trimis în judecată

pentru săvârșirea infracțiunilor de omor, prevăzută de art. 174 C. pen., de

violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen. și de furt

calificat, prevăzută de art. 208 și art. 209 lit. g) C. pen.

Prima instanță a dispus

condamnarea inculpatului C.G. pentru infracțiunile de omor și furt calificat și

a omis condamnarea acestuia și pentru infracțiunea de violare de domiciliu.

Rejudecând în fond după

casare, prima instanță a dispus condamnarea inculpatului și pentru infracțiunea

de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen. și i-a aplicat

o pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor mai mare decât cea din

primul ciclu procesual, soluție ce a fost menținută și de instanța de apel,

deși cel de al doilea ciclu procesual al cauzei a avut loc în urma căilor de

atac exercitate numai de inculpat.

Procedând în acest mod,

instanțele i-au agravat situația inculpatului în propria sa cale de atac,

încălcând principiul „non reformatio in peius” și în consecință au pronunțat

hotărâri nelegale.

Pentru aceste considerente,

în temeiul art. 385

9

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., urmează ca

recursul declarat de inculpatul C.G. să fie admis.

Se va casa decizia atacată

și sentința penală nr. 278 din 26 iulie 2004 a Tribunalului Giurgiu cu privire

la condamnarea inculpatului pentru infracțiunea de violare de domiciliu,

prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. și

cuantumul pedepsei complementare.

Se vor înlătura aplicarea

dispozițiilor art. 33 lit. a) și ale art. 34 lit. b) C. pen.

Se vor descontopi pedepsele

aplicate inculpatului și se vor pune în individualitatea lor.

Conform art. 11 pct. 2 lit.

b), raportat la art. 10 alin. (1) lit. i

1

) C. proc. pen., urmează a

fi achitat inculpatul C.G., pentru infracțiunea de violare de domiciliu,

prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen.

Se va reduce pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.

pen., de la 5 ani la 4 ani.

În temeiul art. 36 alin. (1)

C. pen., se vor contopi pedepsele de 12 ani închisoare aplicată în cauză, cu

pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 58

din 14 mai 2001 a Tribunalului Giurgiu, definitivă prin decizia penală nr. 542

din 31 ianuarie 2002 a Curții Supreme de Justiție, urmând ca inculpatul să

execute pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Se va deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 28 septembrie 2004 la

14 ianuarie 2005.

Se vor menține celelalte

dispoziții ale hotărârilor atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

inculpatul C.G. împotriva deciziei penale nr. 774 din 26 octombrie 2004 a

Curții de Apel București, secția I penală.

Casează decizia atacată și

sentința penală nr. 278 din 26 iulie 2004 a Tribunalului Giurgiu cu privire la

condamnarea inculpatului pentru infracțiunea de violare de domiciliu, prevăzută

de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. și cuantumul

pedepsei complementare.

Înlătură aplicarea art. 33

lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen.

Descontopește pedeapsa

rezultantă de 12 ani închisoare, aplicată inculpatului în pedepsele componente

de 12 ani închisoare, pentru infracțiunea de omor, prevăzută de art. 174 C.

pen. și 4 ani închisoare, pentru infracțiunea de violare de domiciliu,

prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen.

Conform art. 11 pct. 2 lit.

b) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. i

1

) C. proc.

pen., achită pe inculpatul C.G., pentru infracțiunea de violare de domiciliu,

prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen.

Reduce pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C.

pen., aplicată inculpatului de la 5 ani la 4 ani.

În baza art. 36 alin. (1) C.

pen., contopește pedepsele de 12 ani închisoare, aplicată în prezenta cauză și

de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 58/2001 a Tribunalului

Giurgiu, definitivă prin decizia nr. 542 din 31 ianuarie 2002 a Curții Supreme

de Justiție, urmând ca inculpatul C.G. să execute pedeapsa cea mai grea de 12

ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

și b) C. pen.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 28 septembrie 2000 la 14

ianuarie 2005.

Menține celelalte dispoziții

ale hotărârilor atacate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică azi 14 ianuarie 2005.