ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3220/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 235 din 21

ianuarie 2002, Tribunalul Giurgiu a condamnat pe inculpatul P.N.F. la:

- pedeapsa de 23 ani închisoare și

10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.,

pentru infracțiunea prevăzută de art. 174 și art. 176 lit. b) C. pen.;

- 9 ani închisoare și 5 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru

infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 și art. 175 lit. c) C.

pen.;

- la 4 ani închisoare pentru

infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) și (4) raportat la art. 209 alin.

(1) lit. b) și g) C. pen. și art. 219 C. pen., prin schimbarea încadrării

juridice din infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) și (4) și art. 209

alin. (1) lit. b) și g) C. pen.;

- la un an închisoare pentru

infracțiunea prevăzută de art. 36 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de

23 ani închisoare, la care s-a aplicat un spor de 2 ani închisoare, în total 25

ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

și b) C. pen., cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

Totodată, a fost menținută starea de

arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsa aplicată, durata arestării

preventive de la 30 iulie 2002, la zi.

Inculpatul a fost obligat la plata

despăgubirilor civile, așa cum rezultă din dispozitivul sentinței.

În esență, s-au reținut următoarele:

În seara de 29 martie 2002, după ce

a consumat în locuința surorii sale, împreună cu G.I., cumnatul său, circa 1-2

litri de vin, inculpatul i-a înjunghiat, în timp ce dormeau, pe cumnatul său și

pe nepotul său, G.I.F., în vârstă de 12 ani.

Auzind zgomot, sora sa, G.A. s-a

trezit, moment în care inculpatul a atacat-o cu cuțitul, cauzându-i leziuni ce

i-au pus viața în primejdie.

Ulterior, inculpatul a sustras din

locuință un telefon mobil și din curte, autoturismul familiei, pe care l-a

condus pe drumurile publice fără a avea permis de conducere.

Curtea de Apel București, secția I

penală, prin decizia penală nr. 110/A din 28 februarie 2003, admițând apelul

Parchetului de pe lângă Tribunalul Giurgiu a desființat, parțial, sentința și

rejudecând, a descontopit pedeapsa rezultantă de 25 ani închisoare în pedepsele

componente și sporul de 2 ani închisoare.

În baza art. 334 C. proc. pen., a

dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor, din art. 174 și art. 176 lit.

b) C. pen. și art. 20 raportat la art. 174, și art. 175 lit. c) C. pen., în

infracțiunea prevăzută de art. 174, art. 175 lit. c) și d), și art. 176 lit.

a), b) C. pen., texte de lege în baza cărora a condamnat pe inculpat la

pedeapsa detențiunii pe viață.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, a

detențiunii pe viață.

Apelul declarat de inculpat a fost

respins ca nefondat, și s-a dedus durata arestării preventive de la 30 iulie

2002, la zi.

Prin recursul declarat, inculpatul a

solicitat menținerea sentinței, în sensul condamnării la pedeapsa de 25 ani

închisoare.

Recursul inculpatului nu este

fondat.

Din examinarea lucrărilor dosarului,

rezultă că, în raport de gradul deosebit de ridicat de pericol social al

faptelor săvârșite, reflectat de modul în care inculpatul a conceput și

realizat faptele (ucigând, cu ferocitate, pe cumnatul și pe nepotul său,

minorul de 12 ani, în timp ce dormeau, iar apoi, rănind-o și pe sora sa) și de

datele ce caracterizează persoana inculpatului, pedeapsa aplicată a fost just

individualizată, în conformitate cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.,

astfel că nu se impune reducerea acesteia.

Nefiind nici alte temeiuri de casare

care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul inculpatului

P.N.F. să fie respins ca nefondat, cu obligarea lui la cheltuieli judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de

inculpatul P.N.F. împotriva deciziei penale nr. 110 din 28 februarie 2003 a

Curții de Apel București, secția I penală, ca nefondat.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, perioada arestării preventive de la 30 iulie 2002, la 3 iulie

2003.

Obligă pe recurent să plătească

statului 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată, în ședință publică, azi

3 iulie 2003.