ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2944/2004

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul Harghita, prin sentința

penală nr. 27 din 26 ianuarie 2004, a condamnat pe inculpatul P.C. la 8 ani

închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20, raportat la art.

174 și art. 175 lit. c) C. pen.; la 3 ani închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen. și la 3 ani închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., toate

cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) – art. 34

lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 8

ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

și b) C. pen.

În baza art. 39 alin. (2) C. pen.,

în pedeapsa rezultantă s-a contopit și restul de 645 zile închisoare, rămas

neexecutat din pedeapsa aplicată aceluiași inculpat prin sentința penală nr. 38

din 15 ianuarie 2002, pronunțată de Judecătoria Miercurea Ciuc.

În conformitate cu art. 88 C. pen.,

s-a dedus la zi durata reținerii și arestării preventive începând cu 16

noiembrie 2002.

Prin aceeași hotărâre s-a admis în

parte acțiunea civilă formulată de părțile civile P.A. și P.E. și în

consecință, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 5 milioane lei,

reprezentând despăgubiri civile către P.A. și P.E. și câte 15 milioane lei

daune morale pentru P.A. și 10 milioane lei daune morale pentru P.E.

De asemenea, inculpatul a fost

obligat la plata sumei de 8.092.416 lei cu dobânzile aferente către C.A.S.

Harghita.

Pentru a pronunța conform celor

expuse, Tribunalul Harghita a reținut, în esență, că la data de 15 noiembrie

2002, inculpatul aflându-se împreună cu tatăl său și profitând de o stare de

animozitate existentă între familia sa și cea a părților vătămate P.A. și P.E.,

i-a lovit pe cei doi cu o furcă metalică cauzându-le leziuni ce au necesitat

pentru vindecarea lui P.A. 40 - 45 zile îngrijiri medicale și 35-40 zile pentru

P.E.

Din actele medicale aflate la dosar

rezultă că loviturile aplicate lui P.A. au fost într-o zonă vitală cu un

instrument apt de a ucide.

Inculpatul a recunoscut faptele însă

a susținut că a fost insultat și a acționat pentru apărarea sa și a tatălui

său.

Împotriva sentinței pronunțate de

către Tribunalul Harghita au declarat apel doar părțile civile, care au invocat

nelegalitatea hotărârii atât sub aspect penal cât și civil.

Odată cu susținerea căii de atac

promovate, partea civilă P.A. a insistat în condamnarea și a tatălui

inculpatului și a solicitat majorarea despăgubirilor civile acordate.

Prin decizia nr. 44/ A din 19 martie

2004, pronunțată de secția penală de la Curtea de Apel Tg. Mureș, apelul părții

civile P.A. și P.E. a fost respins.

Nemulțumiți și de această hotărâre,

P.A. și P.C. au atacat-o cu recurs.

Prin motivele de recurs au criticat

hotărârile ca nelegale și netemeinice sub aspectul cuantumului despăgubirilor

de numai 30.000.000 lei, precum și a faptului că instanțele nu au extins

procesul penal și cu privire la numitul P.G., coautor al infracțiunii de omor.

Recursul este nefondat.

Din actele și lucrările aflate la

dosarul cauzei rezultă că prima instanță având de soluționat acțiunea civilă,

părțile vătămate s-au constituit părți civile cu 50 milioane lei P.A. și 25

milioane lei P.E., a stabilit corect atât daunele materiale cât și daunele

morale. S-a avut în vedere că P.A. este pensionar, iar P.E., casnică, locuiesc

în mediul rural, iar perioada de incapacitate s-a situat în timpul iernii,

astfel că ținând seama de zilele de îngrijiri necesare pentru vindecare și de

ajutorul pe care l-au primit în această perioadă s-a apreciat că prejudiciul

material se cifrează la suma de 5.000.000 lei.

În privința daunelor morale acestea

au fost stabilite la 15.000.000 lei și respectiv 10.000.000 lei pentru

indemnizarea suferințelor psihice, ținând seama de persoana părților vătămate

și mediul în care trăiesc.

Aceste despăgubiri au fost menținute

de instanța de apel care a considerat că sunt suficiente și în măsură să repare

prejudiciul suferit de părțile civile.

Cu privire la cel de al doilea motiv

de recurs, soluțiile pronunțate sunt legale și temeinice, pronunțate cu

respectarea dispozițiilor art. 317 și urm. C. proc. pen.

Potrivit art. 317 C. proc. pen.,

judecata se mărginește la fapta și persoana arătată în actul de sesizare a

instanței, iar în caz de extindere a procesului penal, și la fapta și persoana

la care se referă extinderea.

Cum în cursul judecății, procurorul

nu a făcut o cerere de extindere a procesului penal, conform art. 337 C. proc.

pen., instanțele în mod corect s-au limitat la judecarea inculpatului, fiind

investite doar cu privire la acesta.

Constatând că hotărârile pronunțate

sunt legale și temeinice, urmează ca recursurile să fie respinse conform art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., ca nefondate.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de părțile civile P.A. și P.C. împotriva deciziei penale nr. 44/ A

din 19 martie 2004 a Curții de Apel Tg. Mureș.

Obligă recurentele părți civile la

plata sumei de câte 500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul de avocat pentru apărarea

din oficiu, asigurată intimatului inculpat P.C., în sumă de 400.000 lei, se va

plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 1

iunie 2004.