ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 02.02.2006

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 355/2006

HOTĂRÂRE
02.02.2006
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 355/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamantul M.I. a chemat în

judecată Casa Județeană de Pensii Timiș, solicitând instanței ca, în

contradictoriu cu aceasta, să dispună anularea adresei nr. 8402 din 27

noiembrie 2003, emisă de pârâtă și obligarea acesteia de a-i revizui decizia

nr. 335 din 10 iunie 2002, în sensul de a-i acorda drepturile prevăzute de art.

1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, de la nașterea sa.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că prin decizia nr. 335/2002 i-a fost stabilit Statutul de refugiat,

decizie pe care, însă, nu a contestat-o în termen, ci a formulat o cerere de

revizuire, pe care a adresat-o pârâtei, solicitând majorarea perioadei de

strămutare, la 2 ani și 19 zile (de la data nașterii reclamantului).

Curtea de Apel Timișoara, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 137 din 12 aprilie

2005, a admis acțiunea reclamantului, dispunând anularea adresei nr. 8402 din

27 noiembrie 2003 și obligând pârâta, să emită hotărâre, prin care să-i

recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al prevederilor art. 1 lit.

c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada 17 februarie 1943 - 6 martie 1945.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut că reclamantul s-a născut în timpul refugiului, suferind

vexațiunile morale și materiale, rezultând din condiția de persoană refugiată,

cu toate consecințele decurgând din aceasta.

Împotriva acestei sentințe,

considerată nelegală și netemeinică, a declarat recurs, Casa Județeană de

Pensii Timiș.

Recurenta a susținut, în esență, că

decăderea reclamantului din dreptul de a sesiza instanța, având în vedere că

actul de procedură, constând în cererea de chemare în judecată, prin care

instanța a fost, învestită, în data de 5 ianuarie 2004, cu soluționarea cauzei,

nu a fost îndeplinit în termenul legal de 30 de zile de la data de 18 decembrie

2002, când i s-a comunicat decizia nr. 3592 din 3 decembrie 2002.

A mai susținut că adresa comunicată

recurentului-reclamant nu este un act administrativ în sensul Legii nr.

554/2004, a contenciosului administrativ, astfel că o eventuală acțiune poate

fi îndreptată doar împotriva deciziei Comisiei, și nu împotriva unei simple

adrese de menținere a deciziei inițiale.

Recursul este nefondat.

Reclamantul nu a contestat în termen

decizia nr. 335 din 10 iunie 2002, emisă de pârâtă, prin care i s-a stabilit

statutul de refugiat, ci a formulat o cerere de revizuire, solicitându-i

pârâtei, majorarea perioadei de strămutare, la 2 ani și 19 zile (de la data

nașterii).

Instanța a reținut că hotărârile

emise în baza Legii nr. 189/2000 nu sunt supuse revizuirii, iar reclamantul nu

a contestat decizia emisă de pârâtă, în termen de 30 de zile și a respins

cererea.

Recursul formulat de reclamant

împotriva acestei hotărâri a fost soluționat de Înalta Curte de Casație și

Justiție, prin decizia nr. 1230/2005, prin care s-a admis recursul, casată

sentința și trimisă cauza, spre rejudecare, stabilindu-se că hotărârile

pronunțate potrivit art. 1 din Legea nr. 189/2000, sunt susceptibile de

revizuire, pe baza unor înscrisuri noi și că reclamantul a promovat acțiunea în

termen de 30 de zile, la data de 27 noiembrie 2003, când i-a fost comunicată de

către pârâtă, adresa nr. 8402, prin care a fost înștiințat de refuzul

revizuirii dosarului nr. 335/2002.

Față de cele ce preced, se constată

că motivul privind excepția tardivității acțiunii a fost soluționat de către

Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 1230/2005, astfel că alte

motive de recurs nemaifiind invocate, se constată că soluția instanței de fond

este legală și temeinică și că recursul de față urmează să fie respins ca

nefondat.

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Timiș împotriva sentinței civile nr. 137 din 12 aprilie 2005 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 2 februarie 2006.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2004-09-28
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7223/2004
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 26 septembrie 2003, reclamantul C.A. a chemat în judecată pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș, solicitând anularea
ÎCCJ 2003-09-16
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2642/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 14 ianuarie 2003, reclamanta B.G. a solicitat anularea hotărârii nr. 4059 din 9 decembrie 2002 emisă de pârâta Casa Județean
ÎCCJ 2003-09-17
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2660/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, sub nr. 278/CA/2003, reclamantul R.T.A. a chemat
ÎCCJ 2005-01-26
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 401/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 3 februarie 2004, reclamantul S.I. a solicitat anularea hotărârii nr. 8572 din 17 decembrie 2003, emisă de Casa Jude
ÎCCJ 2005-02-01
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 539/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată cu nr. 9315 din 4 decembrie 2003, la Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, reclamanta F.A
Sursă