ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2111/2005

Asupra recursurilor de față.

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 481 din 13

noiembrie 2003 a Tribunalului Dolj a fost admisă acțiunea precizată formulată

de reclamantul A.A. împotriva pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor

Publice. Pârâtul a fost obligat la plata sumelor de 205.379.000 lei daune

materiale și 3.000.000.000 lei daune morale.

Instanța a reținut că prin sentința

penală nr. 290 din 30 mai 2000 pronunțată de Tribunalul Dolj reclamantul, în

cauza de față, trimis în judecată în stare de arest preventiv a fost condamnat,

în baza art. 174 alin. (1) C. pen., la pedeapsa de 16 ani închisoare. Prin

decizia penală nr. 360 din 14 iunie 2001 pronunțată de Curtea de Apel Craiova a

fost admis apelul inculpatului A.A., hotărârea instanței de fond desființată,

iar în baza art. 11 pct. 2 lit. a) combinat cu art. 10 lit. c) C. proc. pen.

inculpatul a fost achitat și s-a dispus punerea de îndată în libertate. Prin

decizia penală nr. 3203 din 21 iunie 2002, Curtea Supremă de Justiție a respins

ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova.

În aceste condiții s-a apreciat că

reclamantul este îndreptățit la repararea pagubei materiale și la daune morale

în conformitate cu art. 504-506 C. proc. pen.

În ce privește paguba materială

instanța a ținut seama de perioada de detenție, de faptul că reclamantul era

șomer în momentul arestării, la salariul mediu pe economie, de împrejurarea că

reclamantul a lucrat o perioada de 28 de ani. Astfel s-au acordat daune

materiale în sumă de 205.379.000 lei.

La stabilirea cuantumului daunelor

morale instanța a avut în vedere durata arestării, traumele psihice suferite

prin condamnarea pe nedrept pentru o infracțiune gravă, încălcarea prevederilor

art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Astfel cuantumul daunelor

morale au fost apreciate la 3.000.000.000 lei.

Curtea de Apel Craiova, prin decizia

civilă nr. 273 din 26 februarie 2004 a respins recursurile declarate de

reclamantul A.A., pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și

Ministerul Public prin Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat recurs reclamantul A.A., Statul Român prin Ministerul Finanțelor

Publice și Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova.

Cu privire la primul recurs,

reclamantul A.A.

Se solicită modificarea hotărârilor

în ce privește daunele morale prin acordarea acestora într-un cuantum mai mare.

In drept au fost invocate prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recursul se privește ca nefondat.

Instanțele au apreciat, pe baza

materialului probator administrat și a practici CEDO, cazul L. contra

Bulgariei, cuantumul daunelor morale în mod rezonabil ținând seama de

elementele concrete ale speței, aceasta în condițiile în care nu există

prevederi legale exprese privind calculul acestora.

Astfel că, nu se poate reține că

hotărârea atacată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau

aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.).

Cu privire la al doilea recurs,

Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.

Se susține, în esență, că la data

promovării acțiunii erau în vigoare prevederile art. 504 alin. (3), anumite

fapte ale reclamantului se puteau încadra în aceste dispoziții, care exonerau

de răspundere Statul Român.

În ce privește cuantumul daunelor

morale trebuia să se țină seama de comportamentul general al reclamantului

înainte de arestare, acesta fiind cunoscut ca fiind o fire violentă, agresivă

chiar și față de propria familie.

La stabilirea pagubei materiale nu

trebuia să se aibă în vedere salariul mediu pe economie ci de faptul că era în

șomaj și primea un ajutor la care trebuie să se raporteze despăgubirea.

În drept au fost invocate

prevederile art. 299–316 C. proc. civ.

Recursul este nefondat.

Conform art. 304 alin. (1) C. proc.

civ. prin cererea de recurs, cale extraordinară de atac, modificarea sau

casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate,

acestea fiind precis menționate la pct. 1-9 din textul de lege.

Recurenta nu a precizat în cererea

de recurs prevederea legală încălcată de instanțe în stabilirea pagubei

materiale ori a daunei morale.

Instanța a apreciat întinderea

acestora pe baza materialului probator administrat.

În ce privește daunele morale, în

lipsa unor criterii legale obiective, corect s-a avut în vedre perioada

detenției în condițiile în care reclamantul era nevinovat, trauma psihică și

practica CEDO.

Cu privire la prejudiciul material

instanța în mod corect s-a raportat la salariul mediu pe economie, situația de

salariat fiind regula, și nu la ajutorul de șomaj care constituie excepția și

nu se datorează vinovăției salariatului.

În ce privește aplicarea

prevederilor art. 504 alin. (3), în redactarea inițială a textului, se reține

că art. 504-507 C. proc. pen. au fost modificate prin Legea nr. 281/2003,

acțiunea fiind introdusă la 21 noiembrie 2001, dar art. 15 alin. (2) din

Constituția României prevede că „Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția

legii penale noi sau contravenționale mai favorabile”.

Or, modificarea textelor de lege

citate sunt mai favorabile persoanelor condamnate și apoi achitate prin

hotărâre definitivă.

Cu privire la al treilea recurs,

Ministerul Public.

Se susține, în esență, că

reclamantul, inculpat în cauza penală, a încercat cu intenție să stânjenească

aflarea adevărului, determinând alte persoane să-și asume răspunderea penală.

Și cum la data introducerii acțiunii erau în vigoare prevederile art. 504 alin.

(3) înainte de modificarea prin Legea nr. 281 din 24 iunie 2003, trebuiau

aplicate acele prevederi.

Acest motiv de casare este

neîntemeiat pentru motivele arătate cu prilejul examinării aceleiași probleme

în cel de al doilea recurs, cel al Statului Român.

Cu privire la cuantumul

prejudiciului material se susține că nu s-a calculat corect salariul mediu net

pe economie în perioada în care reclamantul a fost arestat, fără să se arate

însă cum trebuia calculat.

Fiind o problemă de apreciere a

probelor, nici acest motiv nu poate fi primit.

Cu privire la daunele morale se

apreciază exagerată suma acordată care este mai mare decât practica CEDO.

În lipsa unor criterii obiective de

apreciere stabilite prin lege, instanța a apreciat corect cuantumul daunelor

morale în raport de probatoriul administrat și de criteriile subiective

raportate la situația în care s-a găsit reclamantul.

În consecință nici acest motiv de

recurs nu poate fi primit.

Față de cele ce preced, aceste trei

recursuri urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursurile declarate de reclamanții A.A., Statul Român prin

Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Public, Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei nr. 273 din 26 februarie 2004 a

Curții de Apel Craiova.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 martie 2005.