ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2111/2005

Asupra recursurilor de față. Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 481 din 13 noiembrie 2003 a Tribunalului Dolj a fost admisă acțiunea precizată formulată de reclamantul A.A. împotriva pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice. Pârâtul a fost obligat la plata sumelor de 205.379.000 lei daune materiale și 3.000.000.000 lei daune morale. Instanța a reținut că prin sentința penală nr. 290 din 30 mai 2000 pronunțată de Tribunalul Dolj reclamantul, în cauza de față, trimis în judecată în stare de arest preventiv a fost condamnat, în baza art. 174 alin. (1) C. pen., la pedeapsa de 16 ani închisoare. Prin decizia penală nr. 360 din 14 iunie 2001 pronunțată de Curtea de Apel Craiova a fost admis apelul inculpatului A.A., hotărârea instanței de fond desființată, iar în baza art. 11 pct. 2 lit. a) combinat cu art. 10 lit. c) C. proc.

pen. inculpatul a fost achitat și s-a dispus punerea de îndată în libertate. Prin decizia penală nr. 3203 din 21 iunie 2002, Curtea Supremă de Justiție a respins ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova. În aceste condiții s-a apreciat că reclamantul este îndreptățit la repararea pagubei materiale și la daune morale în conformitate cu art. 504-506 C. proc. pen. În ce privește paguba materială instanța a ținut seama de perioada de detenție, de faptul că reclamantul era șomer în momentul arestării, la salariul mediu pe economie, de împrejurarea că reclamantul a lucrat o perioada de 28 de ani. Astfel s-au acordat daune materiale în sumă de 205.379.000 lei. La stabilirea cuantumului daunelor morale instanța a avut în vedere durata arestării, traumele psihice suferite prin condamnarea pe nedrept pentru o infracțiune gravă, încălcarea prevederilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Astfel cuantumul daunelor morale au fost apreciate la 3.000.000.000 lei. Curtea de Apel Craiova, prin decizia civilă nr. 273 din 26 februarie 2004 a respins recursurile declarate de reclamantul A.A., pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Public prin Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamantul A.A., Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova. Cu privire la primul recurs, reclamantul A.A. Se solicită modificarea hotărârilor în ce privește daunele morale prin acordarea acestora într-un cuantum mai mare. In drept au fost invocate prevederile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Recursul se privește ca nefondat. Instanțele au apreciat, pe baza materialului probator administrat și a practici CEDO, cazul L. contra Bulgariei, cuantumul daunelor morale în mod rezonabil ținând seama de elementele concrete ale speței, aceasta în condițiile în care nu există prevederi legale exprese privind calculul acestora. Astfel că, nu se poate reține că hotărârea atacată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.). Cu privire la al doilea recurs, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice. Se susține, în esență, că la data promovării acțiunii erau în vigoare prevederile art. 504 alin. (3), anumite fapte ale reclamantului se puteau încadra în aceste dispoziții, care exonerau de răspundere Statul Român.

În ce privește cuantumul daunelor morale trebuia să se țină seama de comportamentul general al reclamantului înainte de arestare, acesta fiind cunoscut ca fiind o fire violentă, agresivă chiar și față de propria familie. La stabilirea pagubei materiale nu trebuia să se aibă în vedere salariul mediu pe economie ci de faptul că era în șomaj și primea un ajutor la care trebuie să se raporteze despăgubirea. În drept au fost invocate prevederile art. 299–316 C. proc. civ. Recursul este nefondat. Conform art. 304 alin. (1) C. proc. civ. prin cererea de recurs, cale extraordinară de atac, modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, acestea fiind precis menționate la pct. 1-9 din textul de lege.

Recurenta nu a precizat în cererea de recurs prevederea legală încălcată de instanțe în stabilirea pagubei materiale ori a daunei morale. Instanța a apreciat întinderea acestora pe baza materialului probator administrat. În ce privește daunele morale, în lipsa unor criterii legale obiective, corect s-a avut în vedre perioada detenției în condițiile în care reclamantul era nevinovat, trauma psihică și practica CEDO. Cu privire la prejudiciul material instanța în mod corect s-a raportat la salariul mediu pe economie, situația de salariat fiind regula, și nu la ajutorul de șomaj care constituie excepția și nu se datorează vinovăției salariatului. În ce privește aplicarea prevederilor art. 504 alin. (3), în redactarea inițială a textului, se reține că art. 504-507 C. proc.

pen. au fost modificate prin Legea nr. 281/2003, acțiunea fiind introdusă la 21 noiembrie 2001, dar art. 15 alin. (2) din Constituția României prevede că „Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale noi sau contravenționale mai favorabile”. Or, modificarea textelor de lege citate sunt mai favorabile persoanelor condamnate și apoi achitate prin hotărâre definitivă. Cu privire la al treilea recurs, Ministerul Public. Se susține, în esență, că reclamantul, inculpat în cauza penală, a încercat cu intenție să stânjenească aflarea adevărului, determinând alte persoane să-și asume răspunderea penală. Și cum la data introducerii acțiunii erau în vigoare prevederile art. 504 alin. (3) înainte de modificarea prin Legea nr. 281 din 24 iunie 2003, trebuiau aplicate acele prevederi.

Acest motiv de casare este neîntemeiat pentru motivele arătate cu prilejul examinării aceleiași probleme în cel de al doilea recurs, cel al Statului Român. Cu privire la cuantumul prejudiciului material se susține că nu s-a calculat corect salariul mediu net pe economie în perioada în care reclamantul a fost arestat, fără să se arate însă cum trebuia calculat. Fiind o problemă de apreciere a probelor, nici acest motiv nu poate fi primit. Cu privire la daunele morale se apreciază exagerată suma acordată care este mai mare decât practica CEDO. În lipsa unor criterii obiective de apreciere stabilite prin lege, instanța a apreciat corect cuantumul daunelor morale în raport de probatoriul administrat și de criteriile subiective raportate la situația în care s-a găsit reclamantul.

În consecință nici acest motiv de recurs nu poate fi primit. Față de cele ce preced, aceste trei recursuri urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursurile declarate de reclamanții A.A., Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei nr. 273 din 26 februarie 2004 a Curții de Apel Craiova. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 martie 2005.