ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3431/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

La data de 10 octombrie 2003,

reclamanții C.V. și C.M. au chemat în judecată pe pârâții Ț.I. și U.G. solicitând

obligarea pârâtului Ț.I. să-și ridice magazia edificată la doar 45 cm distanță

de casa de locuit, proprietatea reclamanților, iar pârâtul U.G. să fie obligat

să-și ridice gardul amplasat, fără drept, lângă peretele aceluiași imobil,

închizând trecerea prin spatele casei reclamanților.

Prin sentința civilă nr. 284 din 23

februarie 2004 pronunțată de Judecătoria Târgu-Neamț a fost admisă acțiunea

reclamanților și drept consecință pârâtul Ț.I. a fost obligat să demoleze

construcția din cărămidă, cu destinație de magazie, aflată la 60 cm de zidul

casei reclamanților.

Totodată, pârâtul U.G. a fost

obligat să ridice gardul din scândură pe o lungime de 1,40 m, gard lipit de

zidul casei reclamanților.

Pârâții au mai fost obligați să

plătească reclamanților suma de 3.209.000 lei cu titlu de cheltuieli de

judecată.

În pronunțarea acestei hotărâri,

instanța de fond a avut în vedere actele și concluziile expertizei efectuate în

cauză și a reținut că imobilul, proprietatea reclamanților, a fost edificat

anterior anului 1979 și se învecinează cu locuințele pârâților în comuna

Vânători, Neamț.

În perioada anului 2000, pârâtul Ț.I.

a ridicat, fără autorizație de construcție, o magazie cu peretele din cărămidă

la o distanță de 60 cm față de zidul casei reclamanților, iar pârâtul U.G. a

amplasat un gard din scândură lipit de zidul locuinței reclamanților având ca

susținere un stâlp din stejar și situat la o distanță de 25 cm față de zidul

respectiv.

Pârâții au fost somați să demoleze

aceste construcții atât de Grupul de Pompieri „Petrodava” cât și de Primăria

comunei Vânători, Neamț dar nu s-au conformat solicitării acestor instituții.

Magazia și gardul în litigiu îi pun

pe reclamanți în imposibilitate de a-și întreține locuința iar, în caz de

incendiu, există pericolul ca pompierii să nu poată interveni în mod eficient.

Văzând dispozițiile art. 610 C. civ. și reținând că cei doi pârâți au

ridicat construcțiile la o distanță mult prea mică față de „obiceiul locului”

instanța de fond a admis acțiunea reclamanților.

Pârâții au declarat apel împotriva

acestei hotărâri considerând-o nelegală și netemeinică.

Curtea de Apel București, secția

civilă, prin decizia nr. 1012 din 21 iunie 2004 a admis apelul pârâților Ț.I. și

U.G., a schimbat în tot sentința judecătoriei și în fond a respins ca

neîntemeiată acțiunea reclamanților.

Pentru a hotărî astfel, pe baza

acelorași probe, instanța de apel a apreciat că între construcțiile părților

există spațiu suficient pentru efectuarea lucrărilor periodice de întreținere a

peretelui locuinței reclamanților, iar gardul construit de apelantul U.G. a

fost judicios amplasat.

În termenul prevăzut de lege,

împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții C.V. și C.M. invocând

motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ.

Recurenții susțin în esență că

instanța de apel nu a motivat hotărârea pronunțată ci a preluat ad literam motivele

de apel fără a le confrunta cu probele administrate, așa încât decizia este

supusă casării.

O altă critică se referă la

aplicarea și interpretarea greșită a art. 610 C. civ. ce prevede distanțele legale

între construcții, distanțe pe care pârâții le-au nesocotit motiv pentru care

au fost somați să le demoleze atât de Primăria Vânători, Neamț cât și de Grupul

de Pompieri “Petrodava”.

Recursul declarat este fondat numai

pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Potrivit art. 261 alin. (1) pct. 5 C.

proc. civ. hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă “motivele de fapt și de

drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au

înlăturat cererile părților”.

În cauza de față, decizia instanței

de apel nu cuprinde motivele de fapt și de drept pentru care s-a ajuns la altă

soluție decât cea pronunțată de instanța de fond, pe baza acelorași probe

administrate.

De asemenea, nu s-au arătat

considerentele ce atrag nelegalitatea și netemeinicia sentinței pronunțată de

judecătorie.

În acest context decizia instanței

de apel este lovită de nulitate și va fi casată pentru motivul precizat de art.

304 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Nemotivarea în fapt și în drept a

hotărârii curții de apel face imposibil controlul judiciar din partea instanței

de recurs.

Față de cele ce preced și în baza

art. 312 alin. (2) și art. 313 C. proc. civ., Curtea va admite recursul

reclamanților, va casa decizia pronunțată de instanța de apel și va trimite

cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamanții C.V. și C.M. împotriva deciziei nr. 1012 din 21 iunie 2004 a Curții

de Apel Bacău, secția civilă, pe care o casează și trimite cauza spre

rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 aprilie

2005.