ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5637/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Judecătoriei Roman, la data de 25 februarie 2004, reclamanta G.E. l-a chemat în

judecată pe pârâtul C.D., pentru ca, prin sentința ce instanța va pronunța să-l

oblige pe acesta să-și ridice gardurile construite pe terenul aflat în

folosință exclusivă a reclamantului, astfel cum rezultă din contractul de

închiriere și să-i plătească cheltuielile de judecată ocazionate de proces.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că prin contractul de închiriere nr. 25 din 19 mai 2003, încheiat între

aceasta și G. SA Roman, aceasta deține cu titlul menționat, 2 camere în

suprafață de 43,76 mp, dependințe de 47,19 mp și 387 mp curți și grădini, iar

pârâtul i-a ocupat în mod abuziv, o parte din suprafață, respectiv 200 mp din

imobilul situat în Roman, județul Neamț.

Prin sentința civilă nr. 1104 din 28 mai

2004, Judecătoria Roman a admis acțiunea, l-a obligat pe pârât să-și

desființeze, pe cheltuială proprie, gardurile amplasate pe terenul ocupat de

reclamantă.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că reclamanta și pârâtul au încheiat contracte de închiriere cu SC G. SA,

iar în anul 2003, fără acordul proprietarei SC G. SA Roman, reclamantul a

edificat 2 garduri pe terenul aferent construcției, realizând, practic o delimitare

a suprafeței de teren atribuită părților în folosință.

Având în vedere împrejurarea că

proprietarul nu a delimitat și atribuit efectiv, fiecărei părți, în folosință

exclusivă, anumite suprafețe din teren, pârâtul nu poate partaja unilateral

folosința terenului.

Împotriva acestei sentinței a declarat

apel pârâtul C.D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, iar prin

decizia nr. 1278 din 1 octombrie 2004, Curtea de Apel Bacău a anulat apelul ca

netimbrat, conform art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele

judiciare de timbru, astfel cum a fost modificată.

Decizia din apel a făcut obiectul

criticilor promovate de pârât, prin exercitarea căii extraordinare de atac a recursului,

învederând că nu a fost citat în apel cu mențiunea achitării taxei judiciare de

timbru și că nu a avut cunoștință de această împrejurare.

Recursul este nefondat și urmează a fi

respins, întrucât, astfel cum rezultă, din dovada de îndeplinire a procedurii

de citare aflată la dosar nr. 4498/2004 al Curții de Apel Bacău, pârâtul C.D. a

fost citat pentru termenul din 1 octombrie 2004, cu mențiunea de a achita taxa

judiciară de 42.500 lei și 1500 lei timbru judiciar.

Ca atare, criticile din recurs, în sensul

că instanța de apel nu a dispus citarea acestuia, sunt nefondate și nu pot fi

primite, Înalta Curte, urmând a face aplicarea art. 312 alin. (1) teza a II-a C.

proc. civ. și a respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi 27

iunie 2005.