ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5637/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Roman, la data de 25 februarie 2004, reclamanta G.E. l-a chemat în judecată pe pârâtul C.D., pentru ca, prin sentința ce instanța va pronunța să-l oblige pe acesta să-și ridice gardurile construite pe terenul aflat în folosință exclusivă a reclamantului, astfel cum rezultă din contractul de închiriere și să-i plătească cheltuielile de judecată ocazionate de proces. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin contractul de închiriere nr. 25 din 19 mai 2003, încheiat între aceasta și G. SA Roman, aceasta deține cu titlul menționat, 2 camere în suprafață de 43,76 mp, dependințe de 47,19 mp și 387 mp curți și grădini, iar pârâtul i-a ocupat în mod abuziv, o parte din suprafață, respectiv 200 mp din imobilul situat în Roman, județul Neamț.

Prin sentința civilă nr. 1104 din 28 mai 2004, Judecătoria Roman a admis acțiunea, l-a obligat pe pârât să-și desființeze, pe cheltuială proprie, gardurile amplasate pe terenul ocupat de reclamantă. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că reclamanta și pârâtul au încheiat contracte de închiriere cu SC G. SA, iar în anul 2003, fără acordul proprietarei SC G. SA Roman, reclamantul a edificat 2 garduri pe terenul aferent construcției, realizând, practic o delimitare a suprafeței de teren atribuită părților în folosință. Având în vedere împrejurarea că proprietarul nu a delimitat și atribuit efectiv, fiecărei părți, în folosință exclusivă, anumite suprafețe din teren, pârâtul nu poate partaja unilateral folosința terenului.

Împotriva acestei sentinței a declarat apel pârâtul C.D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, iar prin decizia nr. 1278 din 1 octombrie 2004, Curtea de Apel Bacău a anulat apelul ca netimbrat, conform art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, astfel cum a fost modificată. Decizia din apel a făcut obiectul criticilor promovate de pârât, prin exercitarea căii extraordinare de atac a recursului, învederând că nu a fost citat în apel cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru și că nu a avut cunoștință de această împrejurare. Recursul este nefondat și urmează a fi respins, întrucât, astfel cum rezultă, din dovada de îndeplinire a procedurii de citare aflată la dosar nr. 4498/2004 al Curții de Apel Bacău, pârâtul C.D.

a fost citat pentru termenul din 1 octombrie 2004, cu mențiunea de a achita taxa judiciară de 42.500 lei și 1500 lei timbru judiciar. Ca atare, criticile din recurs, în sensul că instanța de apel nu a dispus citarea acestuia, sunt nefondate și nu pot fi primite, Înalta Curte, urmând a face aplicarea art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. și a respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 27 iunie 2005.