ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2709/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2709/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.
110/ CA din data de 22 martie 2010, Curtea de Apel Constanța, secția
comercială, maritimă, fluvială, de contencios administrativ și fiscal, a
respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamantul D.C.B. în contradictoriu
cu pârâții M.A.N. și C.U. Constanța.
Pentru a hotărî
astfel, prima instanță a reținut că reclamantul a fost cadru activ la C.U.
Constanța până la 12 septembrie 2009, când, urmare a cererii de demisie, a fost
trecut în rezervă în temeiul art. 85 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 80/1995
privind Statutul cadrelor militare, prin Ordinul Ministrului Apărării Naționale
nr. MP 993/2009.
A mai reținut că în
perioada 2001 - 2006, reclamantul a urmat cursurile Academiei Navale M.B. din
Constanța, că a semnat primul contract privind exercitarea profesiei de cadru
militar, cu o durată de 8 ani, la 27 iulie 2006, termenul urmând să se
împlinească la 27 iulie 2014 și că din totalul de 2922 zile de contract,
reclamantul a executat doar 411 zile (17 iulie 2006 - 12 septembrie 2007),
rămânând neexecutate 2511 zile, ca urmare a demisionării acestuia.
Examinând
situația de fapt prin prisma dispozițiilor art. 41 și 85 lit. h) din Legea nr. 80/1995
privind Statutul cadrelor militare, precum și a art. 13 din H.G. nr. 406/1990 privind
înființarea și organizarea Academiei Navale M.B. Constanța, instanța de fond a
concluzionat că decizia de imputare nr. 3 din 9 martie 2009, pentru suma de
39.397 lei, emisă de către C.U. Constanța, ca și Hotărârea nr. 13/1009 și
decizia administrativ-jurisdicțională nr. 58/CJ299/2009 sunt legale și
temeinice.
A mai
arătat prima instanță că susținerile reclamantului referitoare la recalcularea
cheltuielilor de școlarizare nu sunt întemeiate, întrucât, pe de o parte,
primul an de studiu la facultate nu poate fi asimilat stagiului militar
efectuat ca militar în termen, iar, pe de altă parte, acordarea gradului
militar pe parcursul anului V de studiu nu este de natură să-l exonereze pe
reclamant de obligațiile asumate atât prin contract cât și prin angajament.
Împotriva acestei
sentințe a declarat recurs reclamantul D.C.B., criticând-o ca nelegală și
netemeinică întrucât a fost dată cu greșita aplicare a legii.
S-a motivat recursul
prin aceea că instanța fondului nu a observat că atacarea deciziei jurisdicționale
nr. 58/CJ/299/2009 privește și norma de țigări și solda, sume incluse în mod
greșit în baza de calcul, încălcându-se angajamentul semnat de părți la 4
octombrie 2001.
De asemenea, se
critică hotărârea judecătorească și în ceea ce privește solicitarea
reclamantului de a fi excluse din baza de calcul cheltuielile din anul I de
studii, instanța motivând fără să facă referire la actele normative invocate de
aceasta în cererea de chemare în judecată.
În ceea ce privesc
cheltuielile pentru anul V de studiu, aceste drepturi sunt acordate ofițerilor
(soldă, echipament, cazare, transport gratuit pentru efectuare concediu etc.)
în mod necondiționat conform Legii nr. 80/1995 art. 9.
Recursul este
nefondat și va fi respins.
Examinând actele
dosarului, motivul de recurs și în raport de dispozițiile art. 304
1
C.
proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:
Recurentul-reclamant
a fost cadru activ la C.U. Constanța până la 12 septembrie 2009, când a fost
trecut în rezervă ca urmare a cererii sale de demisie, în baza Legii nr. 80/1995.
Între anii 2001 –
2006 acesta a urmat cursurile Academiei Navale din Constanța.
Conform Legii nr. 80/1995,
persoanele care urmează să devină cadre militare la admiterea într-o instituție
militară de învățământ pentru formarea ofițerilor, încheie contracte cu M.A.N. cu
durată de 8 ani la numirea lor în funcție.
Tot Legea nr. 80/1995,
atunci când este reziliat acest contract înainte de termen la cererea cadrului
militar, acesta este obligat să restituie și cheltuielile de întreținere
privind școlarizarea, proporțional cu perioada de contract rămasă neexecutată.
Contractul
recurentului - reclamant a fost încheiat în 27 iulie 2006 și se termina la 27
iulie 2014.
Prin urmare corect
instanța de fond în condițiile art. 85 din Legea nr. 80/1995, a statuat că
pentru zilele rămase neexecutate a fost emisă legal Decizia nr. 3 din 9 martie
2009 pentru suma de 39.397 lei de către C.U. Constanța. Această decizie a fost
contestată și în calea de atac administrativ-jurisdicțională. S-a emis Decizia în
litigiu nr. 58/CJ299/2009, prin care s-a menținut în sarcina recurentului suma
de bani datorată.
Conform dispozițiilor
legale în vigoare de care am făcut vorbire recalcularea cheltuielilor de
școlarizare pentru anul întâi de studiu la facultate nu este întemeiată,
întrucât acest an nu se poate asimila stagiului militar efectuat ca militar în
termen.
Desigur, sunt
deosebiri între calitatea de militar și militar în termen, acordarea gradului în
anul V neconducând la ideea că recurentul ar putea să fie scutit de obligațiile
asumate prin contract.
Conform O.G. nr. 121/1998
care reglementează răspunderea materială și obligațiile de restituire a
militarilor prin emiterea Deciziei de imputare, stabilește că obligația de
restituire este consecința neîndeplinirii din motive imputabile a serviciului
militar până la finele contractului.
Prejudiciul creat
este cert, cheltuielile de școlarizare calculându-se în conformitate cu normele
legale în materie.
Față de toate aceste
considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că sentința atacată
este legală și temeinică, motiv pentru care va respinge recursul declarat de D.C.B.,
ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de către D.C.B. împotriva
sentinței civile nr. 110/ CA din data de 22 martie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă, fluvială, de contencios administrativ
și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 12 mai 2011.