ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2887/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 20 octombrie 2008,

reclamantul M.I. a chemat în judecată M.A.N., solicitând:

- anularea Ordinului nr. 118

din 29 august 2008 emis de Șeful

s

tatului

major al forțelor navale, precum și a tuturor actelor ulterioare privind

raporturile sale de muncă cu U.M. 02196 Mangalia;

- suspendarea executării

Ordinului nr. 3310 din 9 octombrie 2008 și a celor ulterioare privind situația

sa militară și de serviciu;

- obligarea Șefului statului

major al forțelor navale să emită ordinul de trecere în rezervă în condițiile art.

6 alin. (1) lit. b) din O.G. nr. 7/1998 și ale art. 85 alin. (1) lit. e) din

Legea nr. 80/1995;

- obligarea pârâtului la

plata ajutoarelor și a plăților compensatorii prevăzute de art. 7 din O.G. nr. 71/1998

și de art. 31 din Legea nr. 31/1999, actualizate;

- obligarea pârâtului să

emită decizie de pensionare cu începere de la 1 septembrie 2008 și să plătească

drepturile bănești cuvenite până la trecerea în rezervă;

- obligarea pârâtului la

100.000 lei daune morale.

În motivarea cererii,

reclamantul a învederat că este maistru militar, încadrat la UM 02196 Mangalia și, întrucât unitatea a fost supusă procesului de restructurare, a

solicitat în scris trecerea în rezervă.

Reclamantul a mai arătat că,

în loc să se ia act de voința sa, prin Ordinul nr. 118/2008 a fost în mod

abuziv eliberat din funcție și pus la dispoziția Ș.A.F.N., pentru o perioadă de

3 luni, în vederea încadrării.

Prin sentința civilă nr. 965

din 10 decembrie 2008 Curtea de Apel Constanța – Secția comercială, maritimă și

fluvială, contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea și a

dispus anularea Ordinului nr. 118 din 29 august 2008 în ceea ce-l privește pe

reclamant și obligarea pârâtului la emiterea ordinului de trecere în rezervă, în

condițiile stabilite prin O.G. nr. 7/1998, cu consecința acordării drepturilor

prevăzute de lege.

Instanța a respins cererea

de suspendare și celelalte capete ale acțiunii și a dispus obligarea pârâtului

la 500 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut că, în cadrul procesului de restructurare a

armatei, reclamantului îi este recunoscut dreptul de a solicita trecerea în

rezervă, cu toate consecințele ce se desprind din manifestarea acestei opțiuni,

potrivit art. 85 din Legea nr. 80/1995 și O.G. nr. 7/1998.

Instanța a constatat că

pârâtul a ignorat opțiunea reclamantului de a trece în rezervă, prin menținerea

acestuia în activitate pe o durată de trei luni, Ordinul nr. 118/2008 fiind

nelegal emis, cu încălcarea prevederilor art. 6 din O.G. nr. 7/1998 și a celorlalte

dispoziții date în aplicarea ordonanței de protecție a personalului militar din

unitățile supuse restructurării.

Împotriva sentinței a

declarat pârâtul M.A.N., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, pârâtul a învederat

că, potrivit art. 85 din Legea nr. 80/1995, există temei legal pentru trecerea

în rezervă a cadrelor militare doar în situația în care, în cadrul procesului

de restructurare, o parte din personal își pierde funcția și nu sunt

posibilități pentru a fi încadrați în alte funcții sau unități.

S-a mai arătat că regula în

soluționarea situației cadrelor militare ale căror funcții se reduc în urma

restructurării, este încadrarea în alte unități militare și nu disponibilizarea

militarilor.

Referitor la reclamant,

pârâtul a precizat că, întrucât funcția ocupată de acesta a fost redusă, a fost

propus pentru a fi încadrat într-o altă funcție și, propunerea fiind refuzată,

s-a dispus punerea la dispoziția unității pe o perioadă de 3 luni, astfel încât

instanța a reținut în mod eronat că reclamantul se află în situația prevăzută

de art. 85 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 80/1995.

Analizând actele și

lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304

și art. 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este

nefondat, urmând a fi respins ca atare.

Astfel, potrivit art. 6 alin.

(1) din O.G. nr. 7/1998 privind unele măsuri de protecție socială a personalului

militar și civil, în perioada de restructurare a armatei, ofițerii, maiștrii

militari și subofițerii pot cere trecerea în rezervă, înainte de împlinirea

vârstei de pensionare, cu drept de pensie militară de serviciu, dacă îndeplinesc

condițiile de vechime în serviciu.

Cadrele militare trecute

astfel în rezervă beneficiază conform art. 7 din ordonanță de ajutorul stabilit

prin reglementările legale în vigoare cu privire la salarizarea personalului

armatei, precum și de o plată compensatorie, neimpozabilă.

În cauză, prin Ordinul nr. 118/2008

s-a încălcat dreptul reclamantului prevăzut de lege de a opta pentru trecerea

în rezervă, în condițiile în care unitatea militară unde era încadrat a fost

supusă restructurării, iar funcția sa a fost redusă și nu s-a mai regăsit în

noul stat de organizare.

În această situație, pârâtul

era ținut de opțiunea de trecere în rezervă formulată de reclamant, în măsura

în care erau îndeplinite condițiile prevăzute de O.G. nr. 7/1998, astfel încât

măsurile dispuse privind propunerea unei alte funcții și respectiv, punerea la

dispoziție a reclamantului în vederea încadrării sunt nelegale, instanța

hotărând în mod justificat anularea ordinului atacat și obligarea pârâtului la

emiterea ordinului de trecere în rezervă.

De altfel, sub acest aspect,

pârâtul a și procedat la executarea sentinței, dispunând prin Ordinul MM -71

din 28 aprilie 2009 trecerea în rezervă a reclamantului, cu începere de la 20 aprilie

2009.

În raport de cele expuse mai

sus, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de M.A.N. în nume propriu și ca

reprezentant al UM 02150 București și UM 02196 Mangalia împotriva sentinței civile

nr. 965/CA din 10 decembrie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția comercială,

maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 27 mai 2009.