ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2773/2010

Reclamantul a chemat în judecată Ministerul Apărării Naționale și Forțele Navale, solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâții să constate trecerea sa în rezervă în condițiile O.G. nr. 7/1998, începând cu data de 1 martie 2009, cu cheltuieli de judecată. În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că, în urma emiterii noului stat de încadrare al unității în care activează, a fost anunțat că unitatea sa intră în procedură de reorganizare și restructurare, cu consecința că funcția pe care o ocupa potrivit vechiului stat – „comandant grup I.M.E.” s-a transformat în „specialist 3 la grupul energetic”. Față de modificările intervenite la data de 10 februarie 2009 a solicitat, conform art. 6 din O.G.

nr. 7/1998, trecerea în rezervă. La termenul din 15 iunie 2009, reclamantul, prin apărător a precizat că înțelege să-și restrângă cadrul procesual, acțiunea fiind îndreptată numai împotriva Ministerului Apărării Naționale. La termenul din 6 aprilie 2009, reclamantul a invocat excepția de nelegalitate a art. 2 alin. (1) din Ordinul Ministerul Apărării Naționale nr. M.S.2/2009, art. 2 alin. (1) lit. a) și art. 8 – art. 10 din Normele metodologice de aplicare a O.G. nr. 7/1998. Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 404/CA din 13 octombrie 2009, a respins ca nefondată excepția de nelegalitate formulată de reclamant și a admis acțiunea acestuia, în sensul recunoașterii dreptului de a solicita trecerea în rezervă, conform dispozițiilor art. 6 din O.G.nr.

7/1998, cu consecința obligării pârâtului la emiterea unui act administrativ în acest sens. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut cu privire la excepția de nelegalitate a articolelor invocate că, aceasta este neîntemeiată. Astfel, referitor la nelegalitatea Normelor metodologice de aplicare a O.G. nr. 7/1998 s-a reținut că acestea nu contravin și nici nu adaugă la acest act normativ, Normele metodologice de aplicare a O.G. nr. 7/1998 detaliază condițiile în care urmează a se realiza cele prevăzute prin ordonanță. Împrejurarea că în art. 2 alin. (1) lit. a) din Normele metodologice se reglementează și situația cadrelor militare ale căror funcții nu se reduc, nu poate conduce la concluzia că aceste norme contravin sau adaugă la lege.

Pe fondul cauzei, s-a reținut că, în speță, din probele administrate rezultă că este vorba despre o restructurare a activității unității militare urmată de o reducere a funcției reclamantului. S-a mai reținut de către instanța de fond că nu pot fi primite justificările pârâtei pentru nedepunerea înscrisurilor ce atestă inexistența unui proces de restructurare și nici faptul că funcția pe care urmează să o ocupe reclamantul este aceeași cu cea ocupată anterior, prin prisma faptului că sunt secrete de serviciu, întrucât deși aceste înscrisuri au un regim special, totuși ele trebuie puse la dispoziția judecătorului și părților, în regim de confidențialitate. Împotriva acestei sentințe considerată netemeinică și nelegală a declarat recurs pârâtul Ministerul Apărării Naționale.

Recurentul a susținut, în esență, următoarele critici: - Instanța de judecată a acordat mai mult decât s-a cerut și chiar ceea ce nu s-a cerut. Astfel, deși reclamantul a formulat o acțiune în constatare, instanța apreciind greșit natura cererii a admis acțiunea ca fiind o acțiune formulată în contencios administrativ, obligând pârâtul la emiterea unui act administrativ, ori reclamantul avea deschisă calea unei acțiuni în realizare. - Recurentul a mai susținut și faptul că acțiunea reclamantului a fost prematur introdusă, nefiind îndeplinită procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004. - S-a mai susținut de către recurent și faptul că instanța a obligat pârâtul la emiterea unui act administrativ care nu intră în competența Ministerului Apărării Naționale ci a Șefului Statului Major al Forțelor Navale, reclamantul neavând grad de ofițer ci de maistru militar.

Recursul este nefondat. În fapt, prin ordinul de zi pe unitate din 2 martie 2009, în baza art. 259 lit. s) din Ordinul Ministrului Apărării Naționale din 26 august 2002, s-a stabilit ca începând cu data de 1 martie 2009, maistrul militar clasa a II-a P.S. să fie eliberat din funcția de comandat grup și să fie numit în funcția de specialist 3 la grupul energetic- serviciul de luptă electromecanic. La 10 februarie 2009, în temeiul art. 6 din O.G.nr. 7/1998, reclamantul a formulat cerere de trecere în rezervă, în condițiile acestui act normativ, așa cum rezultă din raportul din 10 februarie 2009, cererea acestuia fiind însă respinsă de către comandat, pe considerentul că funcția de maistru militar nu se reduce, ci doar se schimbă denumirea, nefiind îndeplinite condițiile art. 85 lit. c) din Legea nr. 88/1995.

Rezultă, așadar, că prin răspunsul primit de către reclamant la data de 26 martie 2009, prin care autoritatea administrativă arată că acesta nu îndeplinește condițiile legale pentru a trece în rezervă, procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din legea contenciosului administrativ a fost îndeplinită, critica recurentei privind neîndeplinirea de către reclamant a acestei proceduri fiind respinsă ca nefondată. De asemenea, tot ca nefondată, urmează să fie respinsă și critica referitoare la inadmisibilitatea acțiunii în contencios administrativ. Astfel, reclamantul și-a formulat cererea de trecere în rezervă în temeiul Legii nr. 554/2004, în sensul că dreptul de a solicita trecerea în rezervă să fie constatat printr-un act administrativ.

Referitor la faptul că reclamantul nu a atacat Ordinul de zi pe unitate din 2 martie 2009, urmează să se rețină că, așa cum de altfel susține și reclamantul, acest ordin nu a fost atacat, fiind considerat un act administrativ premergător or, reclamantul a solicitat trecerea în rezervă, aceasta fiind solicitarea lui principală, în timp de numirea în funcție, era o problemă accesorie. Pe fondul cauzei, urmează a se reține că O.G. nr. 7/1998 privind unele măsuri de protecție socială a personalului militar și civil, care se vor aplica în perioada restructurării marilor unități, unităților și formațiunilor din compunerea Ministerului Apărării Naționale, devine aplicabilă în situația când Ministerul Apărării Naționale decide restructurarea unor unități.

În această situație, pentru a facilita restructurarea în ceea ce privește situația personalului ce ar urma să fie disponibilizat, actul normativ prevede o serie de facilități, la dispoziția personalului militar și civil, de natură a-i motiva în sensul trecerii în rezervă. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 6 alin. (1) din O.G.nr. 7/1998, privind unele măsuri de protecție socială a personalului militar și civil, în perioada de restructurare a armatei, ofițerii maiștrii militari și subofițerii pot cere trecerea în rezervă, înainte de împlinirea vârstei de pensionare, cu drept de pensie militară de serviciu, dacă îndeplinesc condițiile de vechime în serviciu. Cadrele militare trecute astfel în rezervă beneficiază conform art. 7 din ordonanță de ajutorul stabilit prin reglementările legale în vigoare cu privire la salarizarea personalului armatei, precum și de o plată compensatorie, neimpozabilă.

În cauză, la data de 10 februarie 2009, în temeiul art. 6 din O.G. nr. 7/1998, reclamantul a formulat cerere de trecere în rezervă în condițiile acestui act normativ, așa cum rezultă din raportul din 10 februarie 2009. Prin ordinul de zi pe unitate nr. 41 din 2 martie 2009 s-a stabilit că în baza art. 259 lit. s) din Ordinul MAN din 26 august 2002, începând cu data de 1 martie 2009, maistrul militar clasa a II-a P.S. se eliberează din funcția comandant grup și se numește în funcția de specialist 3 la grupul energetic la Serviciul de luptă electromecanic. Prin acest ordin s-a încălcat dreptul reclamantului prevăzut de lege de a opta pentru trecerea în rezervă, în condițiile în care unitatea militară unde era încadrat a fost supusă restructurării, iar funcția sa a fost redusă și nu s-a mai regăsit în noul stat de organizare.

În această situație, pârâtul era ținut de opțiunea de trecere în rezervă formulată de reclamant, în măsura în care erau îndeplinite condițiile prevăzute de O.G.nr. 7/1998, astfel încât măsurile dispuse, propunerea unei alte funcții, sunt nelegale, instanța reținând în mod justificat recunoașterea dreptului reclamantului de a solicita trecerea în rezervă în conformitate cu dispozițiile art. 6 din O.G. nr. 7/1998, cu consecința obligării pârâtului la emiterea unui act administrativ în acest sens. Examinând și din oficiu hotărârea atacată sub toate aspectele de legalitate și temeinicie și neconstatându-se existența motivelor de casare, recursul va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ministerul Apărării Naționale împotriva sentinței civile nr. 404/CA din 13 octombrie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 26 mai 2010.