ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2773/2010

Reclamantul a chemat în judecată Ministerul

Apărării Naționale și Forțele Navale, solicitând

instanței ca în contradictoriu cu pârâții să constate trecerea

sa în rezervă în condițiile O.G. nr. 7/1998, începând cu data de 1

martie 2009, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii sale,

reclamantul a arătat că, în urma emiterii noului stat de încadrare al

unității în care activează, a fost anunțat că unitatea

sa intră în procedură de reorganizare și restructurare, cu

consecința că funcția pe care o ocupa potrivit vechiului stat –

„comandant grup I.M.E.” s-a transformat în „specialist 3 la grupul energetic”.

Față de modificările

intervenite la data de 10 februarie 2009 a solicitat, conform art. 6 din O.G. nr.

7/1998, trecerea în rezervă.

La termenul din 15 iunie 2009,

reclamantul, prin apărător a precizat că înțelege

să-și restrângă cadrul procesual, acțiunea fiind

îndreptată numai împotriva Ministerului Apărării Naționale.

La termenul din 6 aprilie 2009,

reclamantul a invocat excepția de nelegalitate a art. 2 alin. (1) din

Ordinul Ministerul Apărării Naționale nr. M.S.2/2009, art. 2 alin.

(1) lit. a) și art. 8 – art. 10 din Normele metodologice de aplicare a

O.G. nr. 7/1998.

Curtea de Apel Constanța, secția

comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ

și fiscal, prin sentința civilă nr. 404/CA din 13 octombrie

2009, a respins ca nefondată excepția de nelegalitate formulată

de reclamant și a admis acțiunea acestuia, în sensul

recunoașterii dreptului de a solicita trecerea în rezervă, conform

dispozițiilor art. 6 din O.G.nr. 7/1998, cu consecința obligării

pârâtului la emiterea unui act administrativ în acest sens.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța a reținut cu privire la excepția de

nelegalitate a articolelor invocate că, aceasta este neîntemeiată.

Astfel, referitor la nelegalitatea

Normelor metodologice de aplicare a O.G. nr. 7/1998 s-a reținut că

acestea nu contravin și nici nu adaugă la acest act normativ, Normele

metodologice de aplicare a O.G. nr. 7/1998 detaliază condițiile în

care urmează a se realiza cele prevăzute prin ordonanță.

Împrejurarea că în art. 2 alin.

(1) lit. a) din Normele metodologice se reglementează și

situația cadrelor militare ale căror funcții nu se reduc, nu

poate conduce la concluzia că aceste norme contravin sau adaugă la

lege.

Pe fondul cauzei, s-a reținut

că, în speță, din probele administrate rezultă că este

vorba despre o restructurare a activității unității

militare urmată de o reducere a funcției reclamantului.

S-a mai reținut de către

instanța de fond că nu pot fi primite justificările pârâtei pentru

nedepunerea înscrisurilor ce atestă inexistența unui proces de

restructurare și nici faptul că funcția pe care urmează

să o ocupe reclamantul este aceeași cu cea ocupată anterior,

prin prisma faptului că sunt secrete de serviciu, întrucât deși

aceste înscrisuri au un regim special, totuși ele trebuie puse la

dispoziția judecătorului și părților, în regim de

confidențialitate.

Împotriva acestei sentințe

considerată netemeinică și nelegală a declarat recurs

pârâtul Ministerul Apărării Naționale.

Recurentul a susținut, în

esență, următoarele critici:

- Instanța de judecată a

acordat mai mult decât s-a cerut și chiar ceea ce nu s-a cerut.

Astfel, deși reclamantul a

formulat o acțiune în constatare, instanța apreciind greșit

natura cererii a admis acțiunea ca fiind o acțiune formulată în

contencios administrativ, obligând pârâtul la emiterea unui act administrativ,

ori reclamantul avea deschisă calea unei acțiuni în realizare.

- Recurentul a mai susținut

și faptul că acțiunea reclamantului a fost prematur

introdusă, nefiind îndeplinită procedura prealabilă

prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004.

- S-a mai susținut de

către recurent și faptul că instanța a obligat pârâtul la

emiterea unui act administrativ care nu intră în competența

Ministerului Apărării Naționale ci a Șefului Statului Major

al Forțelor Navale, reclamantul neavând grad de ofițer ci de maistru

militar.

Recursul este nefondat.

În fapt, prin ordinul de zi pe

unitate din 2 martie 2009, în baza art. 259 lit. s) din Ordinul Ministrului

Apărării Naționale din 26 august 2002, s-a stabilit ca începând

cu data de 1 martie 2009, maistrul militar clasa a II-a P.S. să fie

eliberat din funcția de comandat grup și să fie numit în

funcția de specialist 3 la grupul energetic- serviciul de luptă

electromecanic.

La 10 februarie 2009, în temeiul art.

6 din O.G.nr. 7/1998, reclamantul a formulat cerere de trecere în rezervă,

în condițiile acestui act normativ, așa cum rezultă din raportul

din 10 februarie 2009, cererea acestuia fiind însă respinsă de

către comandat, pe considerentul că funcția de maistru militar

nu se reduce, ci doar se schimbă denumirea, nefiind îndeplinite

condițiile art. 85 lit. c) din Legea nr. 88/1995.

Rezultă, așadar, că

prin răspunsul primit de către reclamant la data de 26 martie 2009, prin

care autoritatea administrativă arată că acesta nu

îndeplinește condițiile legale pentru a trece în rezervă,

procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din legea contenciosului

administrativ a fost îndeplinită, critica recurentei privind

neîndeplinirea de către reclamant a acestei proceduri fiind respinsă

ca nefondată.

De asemenea, tot ca nefondată, urmează

să fie respinsă și critica referitoare la inadmisibilitatea

acțiunii în contencios administrativ.

Astfel, reclamantul și-a formulat

cererea de trecere în rezervă în temeiul Legii nr. 554/2004, în sensul

că dreptul de a solicita trecerea în rezervă să fie constatat

printr-un act administrativ.

Referitor la faptul că

reclamantul nu a atacat Ordinul de zi pe unitate din 2 martie 2009,

urmează să se rețină că, așa cum de altfel susține

și reclamantul, acest ordin nu a fost atacat, fiind considerat un act

administrativ premergător or, reclamantul a solicitat trecerea în

rezervă, aceasta fiind solicitarea lui principală, în timp de numirea

în funcție, era o problemă accesorie.

Pe fondul cauzei, urmează a se

reține că O.G. nr. 7/1998 privind unele măsuri de protecție

socială a personalului militar și civil, care se vor aplica în

perioada restructurării marilor unități, unităților

și formațiunilor din compunerea Ministerului Apărării

Naționale, devine aplicabilă în situația când Ministerul

Apărării Naționale decide restructurarea unor unități.

În această situație,

pentru a facilita restructurarea în ceea ce privește situația

personalului ce ar urma să fie disponibilizat, actul normativ prevede o

serie de facilități, la dispoziția personalului militar și

civil, de natură a-i motiva în sensul trecerii în rezervă.

Astfel, potrivit dispozițiilor art.

6 alin. (1) din O.G.nr. 7/1998, privind unele măsuri de protecție

socială a personalului militar și civil, în perioada de restructurare

a armatei, ofițerii maiștrii militari și subofițerii pot

cere trecerea în rezervă, înainte de împlinirea vârstei de pensionare, cu

drept de pensie militară de serviciu, dacă îndeplinesc

condițiile de vechime în serviciu.

Cadrele militare trecute astfel în

rezervă beneficiază conform art. 7 din ordonanță de

ajutorul stabilit prin reglementările legale în vigoare cu privire la

salarizarea personalului armatei, precum și de o plată compensatorie,

neimpozabilă.

În cauză, la data de 10

februarie 2009, în temeiul art. 6 din O.G. nr. 7/1998, reclamantul a formulat

cerere de trecere în rezervă în condițiile acestui act normativ,

așa cum rezultă din raportul din 10 februarie 2009.

Prin ordinul de zi pe unitate nr. 41

din 2 martie 2009 s-a stabilit că în baza art. 259 lit. s) din Ordinul MAN

din 26 august 2002, începând cu data de 1 martie 2009, maistrul militar clasa a

II-a P.S. se eliberează din funcția comandant grup și se numește

în funcția de specialist 3 la grupul energetic la Serviciul de luptă

electromecanic.

Prin acest ordin s-a încălcat

dreptul reclamantului prevăzut de lege de a opta pentru trecerea în

rezervă, în condițiile în care unitatea militară unde era

încadrat a fost supusă restructurării, iar funcția sa a fost

redusă și nu s-a mai regăsit în noul stat de organizare.

În această situație,

pârâtul era ținut de opțiunea de trecere în rezervă

formulată de reclamant, în măsura în care erau îndeplinite

condițiile prevăzute de O.G.nr. 7/1998, astfel încât măsurile

dispuse, propunerea unei alte funcții, sunt nelegale, instanța

reținând în mod justificat recunoașterea dreptului reclamantului de a

solicita trecerea în rezervă în conformitate cu dispozițiile art. 6

din O.G. nr. 7/1998, cu consecința obligării pârâtului la emiterea

unui act administrativ în acest sens.

Examinând și din oficiu

hotărârea atacată sub toate aspectele de legalitate și

temeinicie și neconstatându-se existența motivelor de casare,

recursul va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Ministerul Apărării Naționale împotriva sentinței civile nr.

404/CA din 13 octombrie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția

comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 26 mai 2010.