ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4679/2009

Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Decizia nr. 3067 din 3 iunie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost respins recursul declarat de Ministerul Apărării Naționale, în nume propriu și în numele U.M. București și al U.M. Mangalia împotriva Sentinței Civile nr. 964/ CA din 3 decembrie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal. Totodată, a fost obligat recurentul la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 300 lei, onorariu de avocat, prin apreciere, către intimatul - reclamant.

Pentru a pronunța această hotărâre, Înalta Curte a reținut, în esență, că în perioada de restructurare a armatei, legea recunoaște dreptul personalului militar de a solicita trecerea în rezervă, cu sau fără drept de pensie, dar cu acordarea unor drepturi ce rezultă din prevederea art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 7/1998. A apreciat Înalta Curte, că în raport cu prevederile actului normativ sus-menționat, este clar stabilit dreptul intimatului - reclamant de a opta pentru trecerea în rezervă, cu atât mai mult cu cât intimatul - reclamant nu a fost menținut pe aceeași funcție, ci i s-a oferit o altă funcție pe care acesta a refuzat-o.

Cum în speță, funcția ocupată de intimatul - reclamant a fost redusă, și acestuia i s-a propus spre încadrare o altă funcție cu care însă nu a fost de acord, optând pentru trecerea în rezervă, Ordinul Șefului Statului Major al Forțelor Navale din 29 august 2008 a încălcat un drept legitim al reclamantului, respectiv cel de a opta pentru trecerea în rezervă potrivit O.G. nr. 7/1998. Totodată, în baza art. 274 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte a obligat recurentul - pârât la plata sumei de 300 lei cheltuieli de judecată, stabilite prin apreciere, în raport cu natura și gradul de complexitate a cauzei. Împotriva acestei hotărâri a formulat cerere de revizuire P.I., solicitând a se dispune obligarea Ministerului Apărării Naționale la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 500 lei și nu de 300 lei, așa cum a apreciat instanța de recurs.

A susținut revizuentul că onorariul apărătorului se încadrează în tabelul cu onorariile avocațiale, acest onorariu reflectând munca depusă de avocat și timpul alocat de acesta, respectiv deplasarea efectuată de la Constanța la București. Analizând hotărârea atacată, în raport cu actele și lucrările dosarelor atașate, cu motivele invocate de revizuent, precum și cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că cererea de revizuire este inadmisibilă, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Din economia art. 322 alin. (1) C. proc. civ., rezultă că revizuirea privește hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și hotărâri date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul.

În căile de atac, evocarea fondului presupune schimbarea situației de fapt în urma analizei probelor, astfel încât, hotărârile prin care se resping căile de atac, păstrându-se situația de fapt, nu sunt susceptibile de revizuire. Condiția ca hotărârea atacată să evoce fondul reprezintă o condiție de admisibilitate a cererii de revizuire, ce rezultă din dispozițiile art. 322 C. proc. civ. Se constată că prin decizia ce face obiectul prezentei cereri a fost respinsă cererea de recurs promovată de Ministerul Apărării Naționale, astfel încât, prin prisma argumentelor arătate, această hotărâre nu poate face obiectul cererii de revizuire. Pe de altă parte, art. 322 C. proc. civ., stabilește expres și limitativ motivele de revizuire, o altă condiție de admisibilitate a acestei căi extraordinare de atac fiind acela ca cererea să se sprijine pe unul dintre aceste motive.

Se constată că și sub acest aspect cererea este inadmisibilă, întrucât aspectele invocate de către revizuent, relative la acordarea prin apreciere, în conformitate cu prevederile art. 274 alin. (3) C. proc. civ., a cheltuielilor de judecată, nu se circumscriu niciunui motiv de revizuire dintre cele opt stabilite art. 322 din același act normativ. Ținând cont de faptul că, potrivit dispozițiilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ., „Dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază'' și având în vedere că, așa cum s-a arătat, nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 322 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de P.I. împotriva Deciziei nr. 3067 din 3 iunie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 octombrie 2009.