ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4679/2009

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin Decizia nr. 3067 din 3 iunie 2009 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a

fost respins recursul declarat de Ministerul Apărării Naționale, în nume

propriu și în numele U.M. București și al U.M. Mangalia împotriva Sentinței

Civile nr. 964/ CA din 3 decembrie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția comercială,

maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal. Totodată, a fost

obligat recurentul la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 300 lei,

onorariu de avocat, prin apreciere, către intimatul - reclamant.

Pentru a pronunța această hotărâre, Înalta

Curte a reținut, în esență, că în perioada de restructurare a armatei, legea

recunoaște dreptul personalului militar de a solicita trecerea în rezervă, cu

sau fără drept de pensie, dar cu acordarea unor drepturi ce rezultă din

prevederea art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 7/1998.

A apreciat Înalta Curte, că în raport cu

prevederile actului normativ sus-menționat, este clar stabilit dreptul

intimatului - reclamant de a opta pentru trecerea în rezervă, cu atât mai mult

cu cât intimatul - reclamant nu a fost menținut pe aceeași funcție, ci i s-a

oferit o altă funcție pe care acesta a refuzat-o.

Cum în speță, funcția ocupată de intimatul -

reclamant a fost redusă, și acestuia i s-a propus spre încadrare o altă funcție

cu care însă nu a fost de acord, optând pentru trecerea în rezervă, Ordinul

Șefului Statului Major al Forțelor Navale din 29 august 2008 a încălcat un

drept legitim al reclamantului, respectiv cel de a opta pentru trecerea în

rezervă potrivit O.G. nr. 7/1998.

Totodată, în baza art. 274 alin. (3) C. proc.

civ., Înalta Curte a obligat recurentul - pârât la plata sumei de 300 lei

cheltuieli de judecată, stabilite prin apreciere, în raport cu natura și gradul

de complexitate a cauzei.

Împotriva acestei hotărâri a formulat cerere

de revizuire P.I., solicitând a se dispune obligarea Ministerului Apărării

Naționale la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 500 lei și nu de 300

lei, așa cum a apreciat instanța de recurs.

A susținut revizuentul că onorariul

apărătorului se încadrează în tabelul cu onorariile avocațiale, acest onorariu reflectând

munca depusă de avocat și timpul alocat de acesta, respectiv deplasarea

efectuată de la Constanța la București.

Analizând hotărârea atacată, în raport cu

actele și lucrările dosarelor atașate, cu motivele invocate de revizuent,

precum și cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că cererea de

revizuire este inadmisibilă, pentru considerentele ce se vor arăta în

continuare:

Din economia art. 322 alin. (1) C. proc. civ.,

rezultă că revizuirea privește hotărâri rămase definitive în instanța de apel

sau prin neapelare, precum și hotărâri date de o instanță de recurs atunci când

evocă fondul.

În căile de atac, evocarea fondului presupune

schimbarea situației de fapt în urma analizei probelor, astfel încât,

hotărârile prin care se resping căile de atac, păstrându-se situația de fapt,

nu sunt susceptibile de revizuire.

Condiția ca hotărârea atacată să evoce fondul

reprezintă o condiție de admisibilitate a cererii de revizuire, ce rezultă din

dispozițiile art. 322 C. proc. civ.

Se constată că prin decizia ce face obiectul

prezentei cereri a fost respinsă cererea de recurs promovată de Ministerul

Apărării Naționale, astfel încât, prin prisma argumentelor arătate, această

hotărâre nu poate face obiectul cererii de revizuire.

Pe de altă parte, art. 322 C. proc. civ.,

stabilește expres și limitativ motivele de revizuire, o altă condiție de

admisibilitate a acestei căi extraordinare de atac fiind acela ca cererea să se

sprijine pe unul dintre aceste motive.

Se constată că și sub acest aspect cererea

este inadmisibilă, întrucât aspectele invocate de către revizuent, relative la

acordarea prin apreciere, în conformitate cu prevederile art. 274 alin. (3) C.

proc. civ., a cheltuielilor de judecată, nu se circumscriu niciunui motiv de

revizuire dintre cele opt stabilite art. 322 din același act normativ.

Ținând cont de faptul că, potrivit

dispozițiilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ., „Dezbaterile sunt limitate la

admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază'' și având în

vedere că, așa cum s-a arătat, nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate

prevăzute de art. 322 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de

revizuire, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de P.I.

împotriva Deciziei nr. 3067 din 3 iunie 2009 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal,

ca inadmisibilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28

octombrie 2009.