ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2469/2010

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin sentința penală nr. 67 din 26 februarie 2010, în baza dispozițiilor art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins, ca tardiv formulată, plângerea petentei B.(M.)I.M., împotriva ordonanței din 05 august 2009 dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, în dosarul de urmărire 2249/P/2007. Pentru a pronunța sentința, instanța a reținut următoarele: La 01 august 2006, J.A.Y. și J.(M.).M., au formulat o plângere penală prin care sesizau că, în timp ce erau angajați ai SC C. SRL, au fost solicitați să devină asociați în două firme ce aparțineau aceluiași holding, respectiv SC I.P.

SRL și SC C.C. SRL dar, în februarie 2006, au aflat că figurau, fără a fi cunoscut, într-o altă firmă, SC V.A.C. SRL și că J.M. ar fi cesionat părțile sale sociale de la SC C.C. SRL, or, pentru acestea, nu își exprimaseră voința și nu semnaseră vreun înscris în care să se fi consemnat vreo operațiune de acest fel. Verificându-se cele sesizate, s-a constatat că înscrisurile fuseseră certificate de avocat B.(M.)I.M., aceasta desfășurându-și activitatea în cabinetul V.L.D. La 28 iulie 2009, prin rezoluția nr. 2249/P/2007, nr. registru special, 55/2009, s-a dispus începerea urmăririi penale față de B.(M.)I.M.

sub aspectul comiterii a două infracțiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzute de art. 290 C. pen., faptele fiind în concurs potrivit dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen., în sarcina ei reținându-se că prin încheierea nr. 165 din 01 septembrie 2005 a atestat, nereal, prezența și identitatea celor doi cu prilejul semnării actului constitutiv al SC V.A.C. SRL, și, de asemenea, prin încheierea nr. 05 din 06 februarie 2006 și de această dată nereal, a consemnat prezența și identitatea lui J.(M.).M. la semnarea contractului de cesiune de părți sociale ale SC C.C. SRL, actele în cauză fiind depuse la Oficiul Registrului Comerțului tot de ea. S-a mai constatat că prin încheierile nr. 167 și 168 din 01 septembrie 2005, nereal, avocatul a atestat că cei doi au fost prezenți și au semnat declarații că ar îndeplini condițiile pentru a fi asociați ai SC V.A.C.

SRL, și acestea fiind depuse la Oficiul Registrului Comerțului, la 31 iulie 2009, prin ordonanță, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a dispus extinderea cercetărilor sub aspectul săvârșirii a încă două infracțiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzute de art. 290 C. pen., tot în condițiile concursului prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen. Raportul de constatare tehnico-științifică nr. 258.809 din 2 august 2007 a înscris că semnăturile de la rubrica „Asociații J.A.Y. de pe actul constitutiv al SC V.A.C. SRL nr. 165 din 01 septembrie 2005 nu au fost executate de cel în cauză, semnătura a fost contrafăcută prin imitație servilă, iar de la „Asociații M.M.”, rubrica „Cedenți/M.M.” de pe contractul de cesiune părți sociale nr. 05 din 06 februarie 2006 nu au fost executate de J.(M.).M., fiind contrafăcute prin imitație liberă, neputându-se stabili autenticitatea actului constitutiv și nici a contractului în cauză.

Petenții, audiați fiind, au declarat că nu au semnat actele menționate și pentru că era imposibil acest lucru, la 01 septembrie 2005 ei fiind plecați din țară, fapt probat și cu vizele de pe pașapoarte. B.(M.)I.M. a declarat că la 01 septembrie 2005 s-a deplasat la SC I. SRL, a întocmit acte vizând SC V.A. SRL, dar acestea i-au fost aduse de o secretară gata semnate, ea având convingerea că persoanele le-au semnat. B.(M.)I.M. a fost scoasă de sub urmărire penală sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 290 C. pen. privind fapta din 06 februarie 2006 pe considerentul că atunci ea a certificat doar data actului, aceasta nu a fost contestată. Totodată, pentru că atestările nr. 165, 167 și 168 au fost realizate în aceeași zi, 01 septembrie 2005, s-a dispus schimbarea încadrării juridice din trei infracțiuni prevăzute de art. 290 C. pen., într-o singură infracțiune continuată, prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod.

Prin ordonanța din 05 august 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, s-a dispus, printre altele, scoaterea de sub urmărire penală a avocatei B.(M.)I.M. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod, temeiul legal fiind dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. b) 1 C. proc. pen. , cu referire la art. 18 1 C. pen. și aplicarea sancțiunii amenzii administrative în cuantum de 1.000 lei. La 07 octombrie 2009, B.(M.)I.M. s-a adresat cu plângere procurorului ierarhic, plângere respinsă ca neîntemeiată prin rezoluția din 19 noiembrie 200. În procedura prevăzută de art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., petenta a formulat plângere la instanță, la 07 decembrie 2009. Verificând, cu precădere, respectarea termenelor procedural penale de introducere a plângerii la instanță, aceasta a constatat că plângerea a fost tardiv formulată.

Împotriva sentinței, petenta, în termenul legal, a formulat recurs, motivul invocat fiind nelegala soluționare prin admiterea excepției tardivității plângerii. Recursul nu este fondat. Termenele instituite de Codul de procedură penală în materia plângerii contrar actelor și măsurilor dispuse de procuror, atât cele adresate procurorului ierarhic cât și judecătorului, sunt de decădere, nerespectarea lor atrăgând nulitatea plângerii și respingerea acesteia ca tardivă. Astfel, termenele procedurale impun efectuarea în ritm rezonabil a operațiilor specifice fiecărei faze procesuale, prin natura și efectele produse ele fiind peremptorii, sau imperative, aleatorii sau prohibitive, orânduitorii sau de recomandare.

Termenul peremptoriu este cel înăuntrul căruia, un act trebuie îndeplinit în mod imperativ, depășirea lui atrăgând nulitatea lui [ art. 185 alin. (1) C. proc. pen.]. Ca atare, termenele reglementate în cuprinsul art. 278 și în art. 278 1 C. proc. pen. ( 20 de zile – 20 de zile ), pentru exercitarea dreptului de plângere împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată, sunt termene procedurale peremptorii. În concluzie, neexercitarea dreptului procesual de a formula plângere în termenele stabilite în art. 278 alin. (3) și art. 278 1 alin. (2) C. proc. pen. duce la decăderea din drept, plângerea devenind tardivă.

În cauză, ordonanța din 05 august 2009 i-a fost comunicată petentei, la 18 august 2009 (fila 6 dosar parchet), plângerea la procurorul ierarhic a fost datată 07 octombrie 2009, comunicarea respingerii ei fiindu-i, de asemenea, adusă la cunoștință la domiciliul indicat (București, sector 4), la 28 noiembrie 2009 ( fila 1 dosar nr. 1667/II/2/2009 Parchet Curtea de Apel București ). Or, introducând plângere în fața instanței competente, la 07 decembrie 2009, aceasta este tardivă.

În dovedirea datei comunicării ordonanței din 05 august 2009, sunt și filele 7 și 8 ale dosarului parchetului (nr. 2249/P/2007), corespondența, transmisă cu confirmare de primire, stând la dispoziția petentei, până la data de 29 august 2009. De asemenea, la fila 9 a dosarului nr. 1667/II/2/2009 există dovada (plic) că petenta s-a adresat procurorului ierarhic, la 29 octombrie 2009. Termenul de 40 de zile ar fi expirat la 28 septembrie 2009, ultima zi în care se putea formula plângere la instanța competentă. În spiritul legalei soluționări a plângerii, vine și decizia nr. 15 din 06 aprilie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secțiile Unite, publicată în M.Of., Partea I nr. 735 din 29 octombrie 2009, decizie obligatorie în conformitate cu dispozițiile art. 414 2 alin. (3) C. proc.

pen. Hotărârea instanței fiind legală, recursul petentei va fi respins ca nefondat. Potrivit dispozițiilor art. 192, cu referire la art. 189 alin. (1) din același cod, recurenta-petentă va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara B.(M.)I.M. împotriva sentinței penale nr. 67 din 26 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurenta-petiționară la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 22 iunie 2010.