ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2469/2010

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Curtea de Apel București, secția

a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin sentința penală nr.

67 din 26 februarie 2010, în baza dispozițiilor art. 278

1

alin. (8) lit.

a) C. proc. pen., a respins, ca tardiv formulată, plângerea petentei B.(M.)I.M.,

împotriva ordonanței din 05 august 2009 dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea

de Apel București, în dosarul de urmărire 2249/P/2007.

Pentru a pronunța

sentința, instanța a reținut următoarele:

La 01 august 2006, J.A.Y. și J.(M.).M.,

au formulat o plângere penală prin care sesizau că, în timp ce erau angajați ai

SC C. SRL, au fost solicitați să devină asociați în două firme ce aparțineau

aceluiași holding, respectiv SC I.P. SRL și SC C.C. SRL dar, în februarie 2006,

au aflat că figurau, fără a fi cunoscut, într-o altă firmă, SC V.A.C. SRL și că

J.M. ar fi cesionat părțile sale sociale de la SC C.C. SRL, or, pentru acestea,

nu își exprimaseră voința și nu semnaseră vreun înscris în care să se fi

consemnat vreo operațiune de acest fel.

Verificându-se cele

sesizate, s-a constatat că înscrisurile fuseseră certificate de avocat B.(M.)I.M.,

aceasta desfășurându-și activitatea în cabinetul V.L.D.

La 28 iulie 2009,

prin rezoluția nr. 2249/P/2007, nr. registru special, 55/2009, s-a dispus

începerea urmăririi penale față de B.(M.)I.M. sub aspectul comiterii a două

infracțiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzute de art. 290 C.

pen., faptele fiind în concurs potrivit dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen.,

în sarcina ei reținându-se că prin încheierea nr. 165 din 01 septembrie 2005 a atestat, nereal, prezența și identitatea celor doi cu prilejul semnării actului constitutiv al

SC V.A.C. SRL, și, de asemenea, prin încheierea nr. 05 din 06 februarie 2006 și

de această dată nereal, a consemnat prezența și identitatea lui J.(M.).M. la

semnarea contractului de cesiune de părți sociale ale SC C.C. SRL, actele în

cauză fiind depuse la Oficiul Registrului Comerțului tot de ea.

S-a mai constatat că

prin încheierile nr. 167 și 168 din 01 septembrie 2005, nereal, avocatul a

atestat că cei doi au fost prezenți și au semnat declarații că ar îndeplini

condițiile pentru a fi asociați ai SC V.A.C. SRL, și acestea fiind depuse la Oficiul Registrului Comerțului, la 31 iulie 2009, prin ordonanță, Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel București a dispus extinderea cercetărilor sub aspectul

săvârșirii a încă două infracțiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată,

prevăzute de art. 290 C. pen., tot în condițiile concursului prevăzut de art.

33 lit. a) C. pen.

Raportul de constatare

tehnico-științifică nr. 258.809 din 2 august 2007 a înscris că semnăturile de la rubrica „Asociații J.A.Y. de pe actul constitutiv al SC V.A.C.

SRL nr. 165 din 01 septembrie 2005 nu au fost executate de cel în cauză,

semnătura a fost contrafăcută prin imitație servilă, iar de la „Asociații M.M.”,

rubrica „Cedenți/M.M.” de pe contractul de cesiune părți sociale nr. 05 din 06

februarie 2006 nu au fost executate de J.(M.).M., fiind contrafăcute prin

imitație liberă, neputându-se stabili autenticitatea actului constitutiv și

nici a contractului în cauză.

Petenții, audiați

fiind, au declarat că nu au semnat actele menționate și pentru că era imposibil

acest lucru, la 01 septembrie 2005 ei fiind plecați din țară, fapt probat și cu

vizele de pe pașapoarte.

B.(M.)I.M. a declarat

că la 01 septembrie 2005 s-a deplasat la SC I. SRL, a întocmit acte vizând SC

V.A. SRL, dar acestea i-au fost aduse de o secretară gata semnate, ea având

convingerea că persoanele le-au semnat.

B.(M.)I.M. a fost

scoasă de sub urmărire penală sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de

art. 290 C. pen. privind fapta din 06 februarie 2006 pe considerentul că atunci

ea a certificat doar data actului, aceasta nu a fost contestată.

Totodată, pentru că

atestările nr. 165, 167 și 168 au fost realizate în aceeași zi, 01 septembrie

2005, s-a dispus schimbarea încadrării juridice din trei infracțiuni prevăzute

de art. 290 C. pen., într-o singură infracțiune continuată, prevăzută de art.

290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod.

Prin ordonanța din 05

august 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, s-a dispus,

printre altele, scoaterea de sub urmărire penală a avocatei B.(M.)I.M. sub

aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 290 C. pen., cu aplicarea

art. 41 alin. (2) din același cod, temeiul legal fiind dispozițiile art. 11

pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. b)

1

C. proc. pen. , cu

referire la art. 18

1

C. pen. și aplicarea sancțiunii amenzii

administrative în cuantum de 1.000 lei.

La 07 octombrie 2009,

B.(M.)I.M. s-a adresat cu plângere procurorului ierarhic, plângere respinsă ca

neîntemeiată prin rezoluția din 19 noiembrie 200.

În procedura

prevăzută de art. 278

1

alin.

(1) C. proc. pen., petenta a

formulat plângere la instanță, la 07 decembrie 2009.

Verificând, cu

precădere, respectarea termenelor procedural penale de introducere a plângerii

la instanță, aceasta a constatat că plângerea a fost tardiv formulată.

Împotriva sentinței,

petenta, în termenul legal, a formulat recurs, motivul invocat fiind nelegala soluționare

prin admiterea excepției tardivității plângerii.

Recursul nu este

fondat.

Termenele instituite

de Codul de procedură penală în materia plângerii contrar actelor și măsurilor

dispuse de procuror, atât cele adresate procurorului ierarhic cât și

judecătorului, sunt de decădere, nerespectarea lor atrăgând nulitatea plângerii

și respingerea acesteia ca tardivă.

Astfel, termenele

procedurale impun efectuarea în ritm rezonabil a operațiilor specifice fiecărei

faze procesuale, prin natura și efectele produse ele fiind peremptorii, sau

imperative, aleatorii sau prohibitive, orânduitorii sau de recomandare.

Termenul peremptoriu este cel înăuntrul căruia, un act trebuie îndeplinit în

mod imperativ, depășirea lui atrăgând nulitatea lui [ art. 185 alin. (1) C.

proc. pen.].

Ca atare, termenele

reglementate în cuprinsul art. 278 și în art. 278

1

C. proc. pen. (

20 de zile – 20 de zile ), pentru exercitarea dreptului de plângere împotriva

rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată, sunt

termene procedurale peremptorii.

În concluzie,

neexercitarea dreptului procesual de a formula plângere în termenele stabilite

în art. 278 alin. (3) și art. 278

1

alin. (2) C. proc. pen. duce la

decăderea din drept, plângerea devenind tardivă.

În cauză, ordonanța

din 05 august 2009 i-a fost comunicată petentei, la 18 august 2009 (fila 6

dosar parchet), plângerea la procurorul ierarhic a fost datată 07 octombrie

2009, comunicarea respingerii ei fiindu-i, de asemenea, adusă la cunoștință la

domiciliul indicat (București, sector 4), la 28 noiembrie 2009 ( fila 1 dosar

nr. 1667/II/2/2009 Parchet Curtea de Apel București ).

Or, introducând

plângere în fața instanței competente, la 07 decembrie 2009, aceasta este tardivă.

În dovedirea datei

comunicării ordonanței din 05 august 2009, sunt și filele 7 și 8 ale dosarului

parchetului (nr. 2249/P/2007), corespondența, transmisă cu confirmare de primire,

stând la dispoziția petentei, până la data de 29 august 2009.

De asemenea, la fila 9 a dosarului nr. 1667/II/2/2009 există dovada (plic) că petenta s-a adresat procurorului ierarhic,

la 29 octombrie 2009.

Termenul de 40 de

zile ar fi expirat la 28 septembrie 2009, ultima zi în care se putea formula

plângere la instanța competentă.

În spiritul legalei

soluționări a plângerii, vine și decizia nr. 15 din 06 aprilie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secțiile Unite, publicată în M.Of., Partea I nr. 735 din

29 octombrie 2009, decizie obligatorie în conformitate cu dispozițiile art. 414

2

alin. (3) C. proc. pen.

Hotărârea instanței

fiind legală, recursul petentei va fi respins ca nefondat.

Potrivit dispozițiilor

art. 192, cu referire la art. 189 alin. (1) din același cod, recurenta-petentă

va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de petiționara B.(M.)I.M. împotriva sentinței penale nr. 67

din 26 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și

pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurenta-petiționară

la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

22 iunie 2010.