ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4336/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4336/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra

recursurilor de față

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 197/ F

din 28 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a ll-a penală și pentru

cauze cu minori și de familie, a fost admisă plângerea formulată de intimatul N.R.D.

împotriva ordonanței Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București din 28

ianuarie 2010, dată în Dosar nr. 2011/P/2008, a fost desființată în parte

ordonanța atacată, în sensul că s-a schimbat temeiul pentru care s-a dispus

scoaterea de sub urmărire penală a numitului N.R.D. pentru săvârșirea

infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 alin.

(1) C. pen. din art. 11 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. b)

1

C. proc. pen. în art. 11 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C.

proc. pen. și înlătură aplicarea amenzii administrative.

A fost

respinsă ca nefondată plângerea formulată de petentul B.F. împotriva aceleiași

ordonanțe și a fost obligat la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli

judiciare avansate de stat.

S-au reținut,

în esență, următoarele:

Prin

ordonanța din 28 ianuarie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

București, dată în Dosarul nr. 2011/P/2008, s-a dispus scoaterea de sub

urmărire penală a învinuitului N.R.D., pentru săvârșirea infracțiunii de fals

în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. și

aplicarea unei amenzi administrative în cuantum de 500 lei.

De asemenea,

s-a dispus disjungerea și declinarea cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă

Judecătoria Cornetu, în vederea continuării cercetărilor față de numitul S.I.,

sub aspectul săvârșirii infracțiunii de instigare la fals în înscrisuri sub

semnătură privată și uz de fals prev. de art. 25 C. pen. raportat la art. 290

și art. 291 C. pen.

Totodată, s-a

dispus sesizarea Tribunalului București în vederea desființării Hotărârii nr. 2

a A.G.A. din cadrul SC A.T. SRL.

Pentru a

dispune astfel, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a reținut că la

data de 22 decembrie 2008 s-a înregistrat plângerea numitului B.F. împotriva

numiților S.I. și N.R.D., avocat în cadru Baroului București, prin care se

solicita efectuarea de cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals

în înscrisuri sub semnătură privată și uz de fals, prev. de art. 290 și 291 C.

pen.

Întrucât din

actele premergătoare (declarații făptuitor, declarații persoană vătămată,

înscrisuri) efectuate în cauză au rezultat indicii temeinice ale săvârșirii de

către numitul N.R.D. a infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură

privată, prev. de art. 290 C. pen. și nu s-a constatat existența vreuneia din

cauzele care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale prev. de art. 10 C.

proc. pen., precum și având în vedere că numitul N.R.D. are calitatea de

avocat, iar competența de cercetare a acestuia revenind Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel București (art. 281 C. proc. pen.), în cauză s-a dispus

începerea urmăririi penale pentru această infracțiune.

În fapt, s-a

reținut că „în cursul anului 2008 numitul N.R.D. a redactat în fals Hotărârea nr.

2 a A.G.A. din cadrul SC A.T. SRL, prin care S.I., unul din cei doi asociați ai

societății anterior menționate, a hotărât excluderea celui de-al doilea

asociat, B.F., și atragerea răspunderii patrimoniale a acestuia pentru

prejudiciile provocate societății, atestând nereal ca dată a încheierii acestui

act 04 aprilie 2008 si, de asemenea, a menționat nereal că asociatul B.F. nu

s-a prezentat, deși a fost notificat cu privire la data convocării A.G.A. Apoi

a dat spre folosire numitului S.I. acest act în instanță în Dosar comercial nr.

23386/3/2008 aflat pe rolul Tribunalului București, secția comercială a

Vl-a".

La data de 13

ianuarie 2010 numitul N.R.D. a fost audiat în calitate de învinuit și cu

această ocazie a declarat că nu recunoaște săvârșirea faptei reținute în

sarcina sa și că a redactat actul în cauză la data menționată pe acesta.

În ce

privește infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art.

290 alin. (1) C. pen., s-a constatat, de asemenea, că fapta nu prezintă gradul

de pericol social al unei infracțiuni. Astfel, s-a reținut că numitul N.R.D. a

acționat la cererea clienților săi, iar litigiul comercial dintre S.I. și

asociatul acestuia B.F., este în curs de judecată. Analizând și circumstanțele

personale, s-a constatat că numitul N.R.D. nu are antecedente penale, iar modul

de comitere a faptei și prejudiciul arată un grad de pericol social redus al

faptelor săvârșite.

În ceea ce

privește anularea înscrisului falsificat, s-a reținut că acest drept aparține

și procurorului, căci potrivit disp. art. 45 C. proc. civ. „M.P. poate porni

acțiunea civilă ori de câte ori este necesar pentru apărarea drepturilor și

intereselor legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdicție și ale

dispăruților, precum și în alte cazuri expres prevăzute de lege."

Potrivit art.

249 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 245 alin. (1) lit. c)

1

C.

proc. pen., procurorul a dispus, prin ordonanță și asupra sesizării instanței

civile competente (respectiv Tribunalul București, pe raza căruia se află

domiciliul pârâtului S.I.), cu privire la desființarea totală sau parțială a

unui înscris.

Împotriva

acestei ordonanțe au formulat plângere atât intimatul N.R.D., cât și petentul B.F.

Prin

rezoluția din 23 martie 2010 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel București, dată în lucrarea nr. 439/11/2/2010, a fost respinsă

ca neîntemeiată plângerea intimatului N.R.D., reținându-se că din examinarea

conținutului acestei plângeri rezultă că intimatul reiterează poziția sa de

nerecunoaștere a comiterii faptei, iar argumentele utilizate nu conțin împrejurări

noi față de situația de fapt reținută prin ordonanța atacată.

Tot astfel,

s-a reținut că, în plângerea sa, intimatul nu a propus alte mijloace de probă

în afara celor deja administrate.

Analizând

dosarul cauzei, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

București a constatat că fapta reținută în sarcina intimatului este temeinic

dovedită, soluția adoptată fiind corectă.

Această

soluție a fost comunicată intimatului N.R.D. la data de 13 aprilie 2010 (vezi

fila 1 Dosar nr. 439/ll/2/2010).

Prin

rezoluția din 15 martie 2010 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel București dată în lucrarea nr. 317/11/2/2010 a fost respinsă ca

neîntemeiată și plângerea formulată de petentul B.F. împotriva soluției de

netrimitere în judecată adoptate în Dosarul nr. 2011/P/2008 al Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel București, reținându-se că aprecierea procurorului de

caz privind aplicarea unei sancțiuni administrative sa fost motivată în cauză.

Această

soluție a fost comunicată petentului B.F. la data de 22 martie 2010 (vezi fila

1 Dosar nr. 317/11/2/2010).

Împotriva

acestor soluții, intimatul și petentul s-au adresat cu plângere instanței de

judecată.

Examinând

soluția de netrimitere în judecată atacată, pe baza lucrărilor și a materialului

din dosarul cauzei, în conformitate cu dispozițiile art. 278

1

alin.

(7) C. proc. pen., prima instanță a reținut următoarele:

Prin

rezoluția din data de 13 ianuarie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

București, dată în Dosarul nr. 2011/P/2008, s-a dispus începerea urmăririi

penale față de numitul N.R.D. pentru săvârșirea infracțiunii de fals în

înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen., faptă constând în

aceea că „în cursul anului 2008 numitul N.R.D. a redactat în fals Hotărârea nr.

2 a A.G.A. din cadrul SC A.T. SRL, prin S.I., unul din cei doi asociați ai

societății anterior menționate, a hotărât excluderea celui de-al doilea

asociat, B.F., și atragerea răspunderii patrimoniale a acestuia pentru

prejudiciile provocate societății, atestând nereal ca dată a încheierii acestui

act 04 aprilie 2008 și, de asemenea, a menționat nereal că asociatul B.F. nu

s-a prezentat, deși a fost notificat cu privire la data convocării A.G.A. Apoi

a dat spre folosire numitului S.I. acest act în instanță în Dosarul comercial nr.

23386/3/2008 aflat pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială".

Ulterior,

prin ordonanța atacată, Parchetul a dispus scoaterea de sub urmărire penală a

numitului N.R.D. și aplicarea unei amenzi administrative, apreciind că fapta

reținută în sarcina acestuia nu prezintă gradul de pericol social al unei

infracțiuni

Examinând

actele și lucrările dosarului, instanța a constatat însă că probatoriul

administrat în cauză nu susține situația de fapt mai sus reținută.

Instanța a

constatat că plângerea și declarațiile petentului nu se coroborează cu

celelalte mijloace de probă administrate în cauză, respectiv cu declarațiile

intimatului și cu înscrisurile depuse la dosar, astfel încât nu pot fundamenta

soluția atacată.

Astfel, fiind

audiat, intimatul N.R.D. a recunoscut că a redactat înscrisul în discuție, însă

la data menționată, 04 aprilie 2008, iar nu la o dată ulterioară, cum s-a

reținut.

Tot astfel,

din niciunul dintre înscrisurile aflate la dosar nu a reieșit că Hotărârea A.G.A.

nr. 2/2008 a fost redactată la o altă dată decât cea pe care o poartă.

S-a reținut

că din cuprinsul plângerii penale formulate de petentul B.F. reiese că acesta a

ajuns la concluzia „antedatării" actului ca urmare a interpretării

personale a modului în care s-au derulat procesele comerciale avute cu numitul

S.I. Astfel, petentul a susținut că, dacă în luna iunie 2008 Hotărârea A.G.A. nr.

1 a fost folosită de numitul S.I. într-un dosar comercial ca înscris valid,

aceasta înseamnă că Hotărârea A.G.A. nr. 2, care anula A.G.A. nr. 1, a fost

emisă la o dată ulterioară celei pe care o menționa (respectiv 04 aprilie 2008).

Instanța a

reținut că singură această împrejurare, respectiv folosirea Hotărârii A.G.A. nr.

1 la o dată ulterioară datei de 04 aprilie 2008 (dată la care fusese anulată

prin Hotărârea A.G.A. nr. 2), necoroborată cu alte probatorii, nu este de

natură să dovedească caracterul nereal al Hotărârii AGA nr. 2.

Prin urmare,

câtă vreme în cauză nu s-a demonstrat că Hotărârea A.G.A. nr. 2/2008 a fost

redactată de intimat la o altă dată decât cea pe care o poartă, s-a reținut că

în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de fals în

înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen., cu referire la

elementul material al laturii obiective.

S-a reținut

că se impune admiterea plângerii formulate de intimatul N.R.D. în temeiul

dispozițiilor art. 278

1

alin. (8) lit. b) C. proc. pen. (astfel cum

au fost interpretate prin decizia în interesul Legii nr. 44 din 13 octombrie 2008

pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție) și

schimbarea temeiului pentru care s-a dispus scoaterea acestuia de sub urmărire

penală, din art. 11 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. b)

1

C. proc. pen. în art. 11 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C.

proc. pen., cu consecința firească a înlăturării amenzii administrative

aplicate.

Deși

intimatul a solicitat reținerea dispozițiilor art. 10 lit. a) C. proc. pen.,

instanța a reținut că acestea nu sunt incidente în cauză, câtă vreme inculpatul

a redactat totuși înscrisul în discuție, înscris pe care l-a folosit în Dosarul

comercial nr. 23386/3/2008 aflat pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a

comercială (având ca obiect constatarea nulității Hotărârii A.G.A. nr. 1/2008),

astfel că există o faptă, în materialitatea ei, doar că aceasta nu întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii reclamate.

Pe cale de consecință,

plângerea formulată de petentul B.F. împotriva aceleiași ordonanțe a fost

respinsă ca neîntemeiată.

Împotriva

sentinței au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și

de recurentul petiționar B.F., pe care l-au motivat la filele 2-7 și,

respectiv, la filele 15-21 din dosar.

Recursul

declarat de parchet împotriva sentinței este fondat.

Din

examinarea lucrărilor dosarului, se constată că hotărârea primei instanțe este

nelegală, sub aspectul reținerii greșite a temeiului soluției de scoatere de

sub urmărire penală, ca fiind cel prevăzut de art. 10 lit. b)

1

C.

proc. pen. în loc de art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Pentru ca o

faptă să fie infracțiune este necesar să se constate cele trei trăsături

esențiale prevăzute de art. 17 C. pen. să prezinte pericol social, să fie

săvârșită cu vinovăție și să fie prevăzută de legea penală.

Lipsa

oricăreia dintre aceste trăsături esențiale exclude existența caracterului

penal al faptei, exclude existența infracțiunii și, în consecință, răspunderea

penală.

Existența

acestor trei caracteristici esențiale se constată prin verificarea în ordine

inversă față de cea prevăzută în textul enunțat, adică prioritar se cercetează

dacă fapta concretă este prevăzută de lege și apoi dacă a fost săvârșită cu

vinovăție, prezența pericolului social rezultând implicit din existența acestor

două trăsături esențiale.

În

verificarea acestei prime trăsături esențiale pentru ca o faptă să constituie

infracțiune, trebuia să se constate că fapta concretă de fals material în

înscrisuri sub semnătură privată există și are un corespondent în descrierea

conținută în norma de incriminare, adică dacă se suprapune acestui model legal

creat de legiuitor.

Pentru a se începe

urmărirea penală în cauză față de învinuitul N.R.D., s-a reținut că acesta,

avocat în cadrul Baroului București, în calitate de secretar de ședință, a

redactat în fals Hotărârea nr. 2 din 4 aprilie 2008 a A.G.A. din cadrul SC A.T.

SRL, în sensul că a atestat nereal ca dată a încheierii acestui act și a

menționat nereal că asociatul B.F. nu s-a prezentat, deși a fost notificat cu

privire la data convocării A.G.A. Ulterior, ar fi dat spre folosire numitului S.I.

acest act în instanță într-un dosar comercial aflat pe rolul Tribunalului

București.

Din probele

strânse în cursul urmăririi penale, a rezultat că învinuitul N.R. a redactat

Hotărârea A.G.A. nr. 2 din 4 aprilie 2008, a încheiat procesul verbal al A.G.A.

din aceeași dată (filele 94, 95 dosar urm.penală) și a menționat în cuprinsul

acestuia faptul real, confirmat chiar și de către petentul B.F. (în răspunsul

acestuia de la fila 86, dosar urm. penală), că acesta a fost convocat prin

notificarea nr. 150 din 2 aprilie 2008 despre ora și data convocării A.G.A.

Așa cum am

arătat mai sus, o primă verificare și examinare a organelor de urmărire penală

o constituie aspectul dacă fapta de fals cu care au fost sesizați există în

materialitatea ei (conform art. 200 coroborat cu art. 262 alin. (1) pct. 2 C.

proc. pen.).

Pentru

existenta infracțiunii de fals material în înscrisuri sub semnătură privată

trebuie să se constate, sub aspectul laturii obiective, o acțiune de

falsificare, prin contrafacerea sau alterarea scrierii sau subscrierii unui

înscris. Aceasta presupune preexistenta unui înscris sub semnătură privată

întocmit corect, asupra căruia s-a intervenit fie prin plăsmuirea,

confecționarea prin imitare a unui alt înscris identic, fie prin modificarea,

denaturarea sau transformarea conținutului înscrisului inițial.

Or, în cauză,

așa cum a rezultat din probe, conduita imputată învinuitului N.R.D. este de a

fi redactat, conceput un înscris, cu ocazia A.G.A. din data de 4 aprilie 2008.

Așa fiind,

organul de urmărire penală și instanța trebuiau să stabilească dacă în

materialitatea ei există fapta incriminată de art. 290 C. pen., prin acțiunea

descrisă ca verbum regens.

Or, dat fiind

că nu există acțiunea de falsificare în sensul textului incriminator, instanța

trebuia să constate că fapta de fals nu există și să dispună schimbarea

temeiului soluției de scoatere de sub urmărire penală în art. 10 lit. a) C.

proc. pen.

Neprocedând

în acest mod, se constată că sentința atacată nu este temeinică și legală,

urmând a se admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

București împotriva sentinței penale nr. 197/ F din 28 iunie 2010 a Curții de

Apel București, secția a ll-a penală și pentru cauze cu minori și de familie,

să fie casată, în parte, hotărârea atacată și, rejudecând, să fie schimbat

temeiul soluției de scoatere de sub urmărire penală din art. 10 lit. b)

1

C. proc. pen. în art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Vor fi

menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Pentru

considerentele sus arătate, urmează să fie respins, ca nefondat, recursul declarat

de recurentul petiționar B.F. împotriva aceleiași sentințe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva

sentinței penale nr. 197/ F din 28 iunie 2010 a Curții de Apel București,

secția a ll-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Casează, în

parte, sentința penală atacată și, rejudecând, schimbă temeiul soluției de

scoatere de sub urmărire penală din art. 10 lit. b)

1

C. proc. pen.

în art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Menține

celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de recurentul petiționar B.F. împotriva aceleiași

sentințe.

Obligă

recurentul petiționar la plata sumei de 100 lei cu titlul de cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 2 decembrie 2010.