ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2433/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2433/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra cauzei penale

de față;

În baza actelor și

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 317/F din 11

octombrie 2010, Curtea de Apel București, secția I penală, în temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată

de petentul C.L.C. împotriva rezoluției din 16 martie 2009 dispusă în Dosarul

nr. 1819/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și a

rezoluției din 31 mai 2010 dispusă în Dosarul nr. 869/II-2/2010 de Procurorul

General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și a menținut

rezoluțiile atacate.

A obligat pe petent

la 100 RON cheltuieli judiciare către stat și la 4.200 RON cheltuieli de

judecată către intimații V.L.A. și G.C.

La data de 21

noiembrie 2008, s-a înregistrat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

București plângerea formulată de C.L.C., din București, șos. O., sector 4,

împotriva numitei G.C., avocat în cadrul Baroului București și a lui V.L.A.,

solicitându-se cercetarea acestora sub aspectul săvârșirii infracțiunii de

înșelăciune, prevăzută de art. 215 C. pen.

Starea de fapt

reclamată de C.L.C. constă în aceea că ar fi fost înșelat de către V.L.A.,

reprezentat de avocat G.C., cu ocazia cesiunii unor părți sociale ale SC S.G.

SA.

În plângere s-a

arătat că în data de 21 noiembrie 2006 V.L.A. i-a cedat formal numitului C.L.C.

acțiunile pe care le deținea la SC S.G. SA., pentru a evita includerea acestora

în masa partajabilă a bunurilor comune ale soților V., aceștia aflându-se în

procedura divorțului.

C.L.C. a menționat că

în data de 07 ianuarie 2007 a semnat în cabinetul de avocatură al doamnei G.C.

cesiunea acțiunilor pe care le deținea la SC S.G. SA. către V.L.A., cesiune

care nu s-ar fi înregistrat la O.R.C., întrucât la o dată ulterioară ar fi fost

somat de o societate de recuperare să achite un debit restant al acestei

societăți.

În urma cercetărilor

efectuate în cauză a reieșit următoarea stare de fapt:

În data de 21

noiembrie 2006 a avut loc Adunarea Generală Extraordinară a Acționarilor SC

S.G. SA., în urma căreia s-a decis cesionarea de către V.L.A. către C.L.C. a

65% din capitalul societății, retragerea din societate a celui dintâi și

majorarea capitalului social al societății cu suma de 87.250 RON reprezentând

aportul în numerar al acționarului C.L.C.

Prin Încheierea nr.

2087 din 16 ianuarie 2007 a judecătorului delegat la O.R.C. s-a admis cererea

de înregistrare a acestei cesiuni și publicarea în M. Of. al României.

La data de 15

ianuarie 2007, V.L.A. a depus pe numele lui C.L.C. suma de 23.475 RON

reprezentând majorarea de capital social.

Din declarația

avocatei G.C. reiese că aceasta s-a ocupat în calitate de avocat de cesiunea la

care s-a făcut referire mai sus. De asemenea, în luna decembrie 2006, V.L.A. și

C.L.C. au înființat, împreună cu alte persoane, societatea comercială SC H.B.C.

SRL, din care C.L.C. a ieșit în urma unei cesiuni de părți sociale la o dată

ulterioară, ceea ce explică confuzia acestuia privind ieșirea sa din SC S.G.

SA.

Prin rezoluția din 16

martie 2009, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a dispus

neînceperea urmăririi penale față de intimații G.C. și V.L.A. sub aspectul

săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 215 C. pen., temeiul juridic al

măsurii fiind cel prevăzut de art. 10 lit. a), b) C. proc. pen. (fapta nu

există și nu este prevăzută de legea penală).

Împotriva acestei

rezoluții petentul a formulat plângere la procurorul general al Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel București, care prin rezoluția din 31 mai 2010 a

respins plângerea petentului, constatând că acesta nu a dovedit susținerile

sale.

Nemulțumit de modul

de soluționare a plângerii sale, petentul s-a adresat, în condițiile art. 278

1

C. proc. pen., instanței de judecată, învederând că procurorul nu a examinat

toate înscrisurile depuse la dosar, nu a constatat caracterul fals al

înscrisurilor întocmite pentru cesiunea de părți sociale, refuzând în mod

nejustificat să administreze o expertiză grafoscopică.

Instanța de fond,

analizând susținerile petentului pe baza actelor și lucrărilor dosarului, a

constatat că rezoluțiile procurorului sunt legale și temeinice, faptul că

petentul nu a citit înscrisurile pe care le-a semnat nu este de natură să-l

absolve de responsabilitatea asumării lor, susținerile petentului nefiind

probate.

Împotriva acestei

hotărâri, în termen legal, a declarat recurs petentul C.L.C., solicitând

casarea sentinței și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii

urmăririi penale, depunând în scris motivele de recurs.

Susținerile

recurentului petent, ale intimaților, precum și ale reprezentantului

Ministerului Public au fost consemnate în practicaua prezentei hotărâri.

Au fost atașate în

vederea susținerii recursului un set de acte, iar de către intimatul V.L.A. un

act de la Registrul Comerțului.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, examinând recursul petentului prin prisma motivelor

invocate și din oficiu, conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen.,

îl consideră nefondat pentru următoarele considerente:

În recursul său,

petentul C.L.C. arată că există suspiciunea săvârșirii infracțiunii de fals de

către intimata G.C., care a întocmit actele privind cesionarea de către V.L.A.

a acțiunilor pe care le deținea la SC S.G. SA. către petent, precum și actele

referitoare la majorarea capitalului social al societății; nu au fost luate în

considerare cele semnalate de acesta în sensul că plata majorării de capital nu

a fost făcută de petiționar, ci de către intimatul V.L.A., căruia nu-i

încredințase mandat pentru a efectua această operațiune și în mod greșit

procurorul a reținut că ar fi solicitat cesionarea părților sociale pe care le

deținea la SC H.B.C. SRL, fapt care în realitate nu a existat, iar G.C. a făcut

declarații false.

Din analiza

conținutului actelor premergătoare efectuate în cauză, cât și a celor depuse în

fața instanței de fond și de recurs, Înalta Curte constată că aspectele

învederate de acesta sunt nefondate.

Susținerile acestuia

referitoare la săvârșirea infracțiunii de fals de către intimata G.C. nu au

făcut obiectul analizei de către procuror, neregăsindu-se în conținutul

plângerii penale adresate de acesta la 21 noiembrie 2008 Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel București, ci doar în plângerea adresată procurorului

general s-a solicitat efectuarea unei expertize grafologice a documentelor,

cerere respinsă pe motiv că nu a contestat semnăturile pe acte a nu fi ale

sale.

Pe de altă parte, din

cele învederate de petent nu rezultă existența elementelor constitutive ale

unei fapte penale ce ar putea fi examinate în legătură cu contractul de cesiune

încheiat la 21 noiembrie 2006, prin care acesta a primit cu titlu gratuit

65.000 acțiuni deținute de intimatul V.L.A. la SC S.G. SA.

În conținutul

plângerii penale din 21 noiembrie 2008, petentul a sesizat următoarele:

La data de 21

noiembrie 2006, la solicitarea lui V.L.A. a semnat actele prin care V. i-a

cedat acțiunile pe care le deținea la SC S.G. SA., devenind acționar la această

societate. În luna decembrie 2006, au intervenit neînțelegeri între cei doi

acționari, petiționarul hotărând să îi restituie acțiunile lui V.L.A.

La data de 07

ianuarie 2007, la solicitarea avocatei G.C., a semnat contractul prin care a

cesionat acțiunile pe care deținea la SC S.G. SA. către V.L.A., din acest

moment petentul devenind persoană străină de societate. În luna mai 2007, a

fost notificat de o societate de recuperare de debite să achite un debit

datorat de SC S.G. SA., ocazie cu care a aflat că încă mai este acționar la

această societate. În urma verificărilor efectuate la Registrul Comerțului, a

constatat că nu s-a înregistrat contractul de cesiune încheiat la 07 ianuarie

2007, prin care înapoiat acțiunile către V.L.A.

Petiționarul nu l-a

împuternicit pe V.L.A. să plătească suma de 23.475 RON, reprezentând majorare

capital social.

În urma examinării

înscrisurilor și a declarațiilor date în faza de cercetare penală, acuzațiile

formulate de petentul C.L.C. nu au nici un suport real.

Susținerea privind

încheierea pretinsului contract de cesiune din 07 ianuarie 2007 este nefondată,

întrucât nu a fost dovedită existența lui prin depunerea unei copii la dosar

ori prin orice alt mijloc de probă.

Petentul este un om

de afaceri cu experiență, fiind acționar și administrator în cadrul mai multor

societăți comerciale, printre care: M.E.G. SRL, având ca obiect de activitate

instruirea managerilor de societăți comerciale și nu poate invoca în favoarea

sa lipsa de experiență ori naivitatea pentru a justifica imposibilitatea

prezentării, în sprijinul susținerilor sale, a unei copii de pe contractul de

cesiune - dacă acesta ar fi existat în realitate.

Mai mult decât atât,

este extrem de relevant faptul că petentul, în plângerea formulată împotriva

rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, nu mai face nici o referire la

pretinsul contract din 07 ianuarie 2007, ceea ce reprezintă o recunoaștere

implicită privind caracterul nereal al acuzațiilor privind contractul de

cesiune.

Susținerea petentului

că nu există nici o dovadă a intenției de a se retrage din acționariatul SC

H.B. SRL este contrazisă de înscrisul aflat la dosarul de cercetare penală, în

care se consemnează, sub semnătura lui C.L.C., cesionarea de către acesta a

părților sociale pe care le deținea în societate, către asociații D.M.,

A.R.-E., B.I.-M. și V.L.A., care semnează la rândul lor actul menționat.

În aceste condiții,

reiese cu claritate că relatările făcute de intimata G.C. în declarația dată în

faza de cercetare penală corespund adevărului.

În legătură cu plata

efectuată de intimatul V.L.A., în sumă de 23.475 RON, la data de 15 ianuarie

2007, reprezentând majorare de capital social datorată de C.L.C., urmează a se

avea în vedere următoarele:

Obligația petentului

de a participa la majorarea de capital social prin plata sumei de 23.475 RON

este prevăzută la pct. 2 din procesul-verbal al Adunării Generale Extraordinare

a Acționarilor SC S.G. SA., încheiat la 21 noiembrie 2006 și semnat de

petiționar.

Majorarea capitalului

social s-a făcut în virtutea dispozițiilor Legii nr. 302/2005, care prevăd

următoarele:

"Art. II. - (1)

În termen de un an de la data intrării în vigoare a prezentei legi, societățile

pe acțiuni și societățile în comandită pe acțiunii la care nivelul capitalului

social este inferior valorii prevăzute la pct. 1 al art. I au obligația

majorării, potrivit legii, a capitalului social la o valoare de minimum 25.000

euro, în echivalent RON, calculat la cursul de schimb comunicat de B.N.R. la

data subscrierii.

(2) De la data expirării

termenului prevăzut la alin. (1), Oficiul Național al Registrului Comerțului va

solicita tribunalelor dizolvarea societăților pe acțiuni și a societăților în

comandită pe acțiuni care nu și-au îndeplinit obligația de majorare a

capitalului social în limita prevăzută de lege."

La dosarul de

cercetare penală se află chitanța prin care se consemnează plata, la data de 15

ianuarie 2007, a sumei de 23.475 RON, reprezentând "majorare capital

social - depunere de către V.L.A. pentru C.L.".

Cu privire la operațiunea

mai sus-menționată, nu există nici un element care să facă obiectul unei fapte

penale, aspectele consemnate corespunzând realității.

De asemenea,

invocarea de către petent a necitirii înscrisurilor, deși le-a semnat, nu-l

poate absolvi de responsabilitatea asumării lor.

În raport de cele

reținute, rezoluția prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale cu

privire la intimații V.G.L. și V.G.C. este corectă și justificată, dovadă că a

fost menținută, în mod corect, de instanța de fond prin respingerea plângerii

petentului, motiv pentru care, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen. va respinge ca nefondat recursul petentului C.L.C. împotriva

Sentinței penale nr. 317/F din 11 octombrie 2010 a Curții de Apel București,

secția I penală.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petentul C.L.C. împotriva Sentinței penale nr.

317/F din 11 octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul

petent la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 16 iunie 2011.