ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4889/2004

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 707 din 29 iulie 2003, Tribunalul București, secția I penală a achitat, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., pe inculpații: - O.C.A.; - C.G.Șt. și; - I.G., pentru infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., pentru primul inculpat, iar pentru ultimul inculpat pentru infracțiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 20, raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) și b) C. pen. S-a constatat că inculpații au fost arestați preventiv, astfel: inculpatul O.C.A., de la 22 octombrie 2002 la 14 februarie 2003, iar inculpații C.G.Șt.

și I.G., de la 20 octombrie 2002 la 14 februarie 2003. În esență, s-au reținut următoarele: La 18 octombrie 2002, inculpații C.G.Șt. și I.G. au intrat în barul unei benzinării unde erau clienți permanenți, în timp ce inculpatul O.C.A. îi aștepta afară. După un timp, inculpatul O.C.A. a intrat în benzinărie, având asupra sa o pușcă cu aer comprimat, care aparținea inculpatului C.G.Șt., pe care o acoperise cu o jachetă. Fiind întrebat de către partea vătămată G.E. ce are sub braț, inculpatul a dezvelit arma, i-a dat-o inculpatului C.G.Șt., iar acesta a întrebat-o în glumă pe partea vătămată: „ce ziceți dacă v-aș cere banii din casă?”. Pentru a pronunța achitarea, instanța a motivat că, din probele administrate în cauză, nu rezultă intenția inculpaților de a sustrage sumele de bani, existente în benzinărie, prin amenințarea angajaților cu arma.

Instanța a reținut că această concluzie este demonstrată prin aceea că imediat după ce li s-a făcut observație inculpații au scos arma în afara benzinăriei și au continuat să consume, în același bar, încă două ore, ceea ce arată că manifestarea lor ar fi o simplă glumă. Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 641 din 28 octombrie 2003, admițând apelul parchetului, a desființat, parțial sentința, dar numai sub aspectul constatării că inculpații C.G.Șt. și I.G. au fost reținuți și arestați preventiv de la 19 octombrie 2002 la 11 februarie 2003, iar inculpatul O.C.A., de la 21 octombrie 2002, la 11 februarie 2003. Totodată, a menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

Prin recursul declarat, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, a solicitat casarea hotărârilor și condamnarea inculpaților pentru infracțiunea pentru care au fost trimiși în judecată. Recursul parchetului nu este fondat. Din analiza probelor, se desprinde concluzia că, într-adevăr, inculpații nu au avut intenția de a săvârși o infracțiune de tâlhărie. În sprijinul acestei concluzii, instanțele au reținut, în mod corect, următoarele împrejurări: - inculpații cunoșteau că benzinăria respectivă era dotată cu camere de luat vederi; - inculpații erau clienți frecvenți ai barului de la această benzinărie și știau că, dacă săvârșesc o asemenea infracțiune, vor putea fi recunoscuți, ulterior, cu ușurință; - expertiza tehnică, științifică efectuată asupra armei folosite a arătat că aceasta nu era în stare de funcționare.

Pe de altă parte, la percheziția domiciliară efectuată, s-a constatat că inculpatul C.G.Șt. deținea mai multe arme cu aer comprimat, în stare de funcționare, și, deci, dacă ar fi intenționat săvârșirea unei tâlhării, ar fi putut alege o armă în stare de funcționare; - dacă amenințarea ar fi fost serioasă și inculpații ar fi avut intenția să sustragă sume de bani din benzinărie, folosind acea armă, și ar fi recurs doar la o simplă glumă, este logic că nu ar fi rămas ulterior, aproximativ două ore, în același bar, unde angajații acestuia puteau să sesizeze, oricând, organele de poliție; - împrejurarea că însăși angajații au calificat acțiunea inculpaților drept o glumă, este demonstrată de lipsa de reacție a acestora, care nu au anunțat nici poliția, nici firma de protecție și nici paza.

În concluzie, soluția de achitare este temeinică și legală și, drept urmare, recursul parchetului va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei nr. 641 din 28 octombrie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală, privind pe inculpații O.C.A., C.G.Șt. și I.G., ca nefondat. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 30 septembrie 2004.