ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4889/2004

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 707 din 29

iulie 2003, Tribunalul București, secția I penală a achitat, în baza art. 11

pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., pe

inculpații:

- O.C.A.;

- C.G.Șt. și;

- I.G., pentru infracțiunea

prevăzută de art. 20, raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2

1

)

lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., pentru primul

inculpat, iar pentru ultimul inculpat pentru infracțiunea prevăzută de art. 26,

raportat la art. 20, raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2

1

)

lit. a) și b) C. pen.

S-a constatat că inculpații au fost

arestați preventiv, astfel: inculpatul O.C.A., de la 22 octombrie 2002 la 14

februarie 2003, iar inculpații C.G.Șt. și I.G., de la 20 octombrie 2002 la 14

februarie 2003.

În esență, s-au reținut următoarele:

La 18 octombrie 2002, inculpații

C.G.Șt. și I.G. au intrat în barul unei benzinării unde erau clienți

permanenți, în timp ce inculpatul O.C.A. îi aștepta afară. După un timp,

inculpatul O.C.A. a intrat în benzinărie, având asupra sa o pușcă cu aer

comprimat, care aparținea inculpatului C.G.Șt., pe care o acoperise cu o

jachetă.

Fiind întrebat de către partea

vătămată G.E. ce are sub braț, inculpatul a dezvelit arma, i-a dat-o

inculpatului C.G.Șt., iar acesta a întrebat-o în glumă pe partea vătămată: „ce

ziceți dacă v-aș cere banii din casă?”.

Pentru a pronunța achitarea,

instanța a motivat că, din probele administrate în cauză, nu rezultă intenția

inculpaților de a sustrage sumele de bani, existente în benzinărie, prin

amenințarea angajaților cu arma.

Instanța a reținut că această

concluzie este demonstrată prin aceea că imediat după ce li s-a făcut

observație inculpații au scos arma în afara benzinăriei și au continuat să

consume, în același bar, încă două ore, ceea ce arată că manifestarea lor ar fi

o simplă glumă.

Curtea de Apel București, secția I

penală, prin decizia penală nr. 641 din 28 octombrie 2003, admițând apelul

parchetului, a desființat, parțial sentința, dar numai sub aspectul constatării

că inculpații C.G.Șt. și I.G. au fost reținuți și arestați preventiv de la 19

octombrie 2002 la 11 februarie 2003, iar inculpatul O.C.A., de la 21 octombrie

2002, la 11 februarie 2003.

Totodată, a menținut celelalte

dispoziții ale sentinței.

Prin recursul declarat, Parchetul de

pe lângă Curtea de Apel București, a solicitat casarea hotărârilor și

condamnarea inculpaților pentru infracțiunea pentru care au fost trimiși în

judecată.

Recursul parchetului nu este fondat.

Din analiza probelor, se desprinde

concluzia că, într-adevăr, inculpații nu au avut intenția de a săvârși o

infracțiune de tâlhărie.

În sprijinul acestei concluzii,

instanțele au reținut, în mod corect, următoarele împrejurări:

- inculpații cunoșteau că benzinăria

respectivă era dotată cu camere de luat vederi;

- inculpații erau clienți frecvenți

ai barului de la această benzinărie și știau că, dacă săvârșesc o asemenea

infracțiune, vor putea fi recunoscuți, ulterior, cu ușurință;

- expertiza tehnică, științifică

efectuată asupra armei folosite a arătat că aceasta nu era în stare de

funcționare. Pe de altă parte, la percheziția domiciliară efectuată, s-a

constatat că inculpatul C.G.Șt. deținea mai multe arme cu aer comprimat, în

stare de funcționare, și, deci, dacă ar fi intenționat săvârșirea unei

tâlhării, ar fi putut alege o armă în stare de funcționare;

- dacă amenințarea ar fi fost

serioasă și inculpații ar fi avut intenția să sustragă sume de bani din

benzinărie, folosind acea armă, și ar fi recurs doar la o simplă glumă, este

logic că nu ar fi rămas ulterior, aproximativ două ore, în același bar, unde

angajații acestuia puteau să sesizeze, oricând, organele de poliție;

- împrejurarea că însăși angajații

au calificat acțiunea inculpaților drept o glumă, este demonstrată de lipsa de

reacție a acestora, care nu au anunțat nici poliția, nici firma de protecție și

nici paza.

În concluzie, soluția de achitare

este temeinică și legală și, drept urmare, recursul parchetului va fi respins,

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei nr. 641 din

28 octombrie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală, privind pe

inculpații O.C.A., C.G.Șt. și I.G., ca nefondat.

Cheltuielile judiciare rămân în

sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

30 septembrie 2004.