ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 399/2004

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar,constată următoarele: Prin sentința nr.816 din 4 septembrie 2003, Tribunalul București, secția I penală a condamnat pe inculpatul P.M., la 8 ani închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de dispozițiile art. 211 alin. (2) lit. b) C. pen. S-a făcut aplicarea art.71 și 64 C. pen. În temeiul art. 61 C. pen. a fost revocat beneficiul liberării condiționate pentru restul neexecutat de 731 zile din pedeapsa de 6 ani închisoare la cât a fost condamnat prin sentința nr. 496 din 5 octombrie 1999 a Tribunalului București și contopit cu pedeapsa aplicată prin sentința recurată, inculpatul urmând să execute în total 8 ani închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

A fost confiscat pistolul tip brichetă, ce a folosit la comiterea infracțiunii , menținută starea de arest, computată durata detenției și inculpatul a fost obligat să plătească la două părți civile – persoane fizice – diverse sume de bani reprezentând despăgubiri. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că în seara zilei de 5 aprilie 2003, în jurul orelor 22 inculpatul a intrat într-o stație de benzină și după ce și-a ridicat geaca pe care o purta, a scos de la brâu un pistol de culoare închisă, despre care s-a stabilit ulterior că era o brichetă, l-a îndreaptat spre cei doi angajați cerându-le să-i spună unde sunt banii. Întrucât în stația de benzină sosiseră câteva mașini, după ce a primit banii inculpatul a fugit luând cu el și un telefon mobil aparținând unuia din vânzători.

Prin fapta sa, recurentul a cauzat un prejudiciu în sumă de 24.944.810 lei. Apelul declarat de inculpat a fost respins prin decizia nr. 591 din 6 octombtie 2003 a Curții de Apel București , secția a II-a penală. Împotriva acestor două soluții inculpatul a declarat recurs fără a-l motiva. Apărătorul inculpatului a susținut că hotărârile nu sunt temeinice sub aspectul individualizării pedepsei care nu reflectă corect gradul de pericol social al faptei și făptuitorului . A solicitat, admiterea recursului, casarea hotărârilor și reducerea pedepsei. Recursul nu este fondat. Examinând temeinicia hotărârilor atât sub aspectul motivului invocat cât și din oficiu se constată că instanțele au aplicat corect criteriile de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen.

În acest sens este de relevat că s-a avut în vedere gradul sporit de pericol social al faptei, determinat de natura ei, de caracterul calificat al infracțiunii, precum și de cuantumul ridicat al prejudiciului produs. Totodată instanțele au ținut seama și de persoana făptuitorului care a dat dovadă de o temeritate deosebită jefuind o benzinărie situată în centrul capitalei și de perseverență infracțională ceea ce denotă că executarea anterioară a pedepsei, până la liberarea sa condiționată nu și-a atins scopul educativ asfel încât pedeapsa aplicată, în cuantumul stabilit de către instanțe, este de natură a aduce la îndeplinire cerințele art. 52 C. pen. și ca atare nu este cazul să fie redusă.

Împrejurarea că inculpatul a folosit un pistol-brichetă pentru comiterea faptei nu duce la concluzia că el nu a săvârșit infracțiunea de tâlhărie în formă calificată prevăzută de art. 11 alin. (2) lit. b) C. pen. pentru următoarele considerente: Potrivit art. 211 alin. (1) C. pen. prin tâlhărie se înțelege printre altele furtul săvârșit prin întrebuințarea de violențe sau amenințări, iar alin. (2) lit. b) al aceluiași articol menționează cazurile în care infracțiunea este calificată printre care și situația când autorul are asupra sa o armă sau o substanță narcotică. Noțiunea de armă este definită de art.151 C. pen. care menționează că ele sunt instrumentele, piesele sau dispozitivele astfel declarate prin dispoziții legale, iar alin. (2) prevede că sunt asimilate armelor orice alte obiecte de natură a putea fi folosite ca arme și care au fost întrebuințate pentru atac.

În speță, obiectul pe care inculpatul l-a avut asupra sa a avut forma unui pistol care este de natură să creeze o stare de temere și de panică, având în vedere împrejurările în care a fost folosit. Că este așa, în sensul că recurentul a comis infracțiunea prevăzută de art .211 alin. (2) lit. b) C. pen. reiese și din aceea că salariații benzinăriei, la amenințarea ce le-a fost făcută cu pistolul-brichetă au fost încredințați că acel obiect este o armă de foc din care cauză s-au conformat cerințelor inculpatului și anume au ținut mâinile la vedere, au scos banii din casa de marcat și i-au înmânat acestuia, după care tot la cererea lui s-au așezat pe podea. În consecință hotărârile fiind legale și temeinice recursul urmează să fie respins.

Întrucât recurentul a fost judecat în stare de arest, urmează ca din pedeapsa aplicată să se scadă durata detenției. Cheltuielile efectuate de stat cu ocazia soluționării cauzei în care se include și onorariul apărătorului din oficiu ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției, vor fi restituite de către recurent.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de inculpatul P.M. împotriva decizei nr.591din 6 octombrie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, ca nefondat. Compută din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 20 aprilie 2003, la zi. Obligă pe recurent să plătească statului 1.400.000 lei cheltuieli judiciare în care se include și onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 400.000 lei ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 12 februarie 2004.