ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 399/2004

Asupra

recursului de față,

În

baza lucrărilor din dosar,constată următoarele:

Prin

sentința nr.816 din 4 septembrie 2003, Tribunalul București, secția I penală a

condamnat pe inculpatul P.M., la 8 ani închisoare  și 8 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b)  C. pen.  pentru săvârșirea

infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de dispozițiile art. 211 alin. (2) lit. b) C.

pen.

S-a

făcut aplicarea art.71 și 64 C. pen.

În

temeiul art. 61 C. pen. a fost revocat beneficiul liberării condiționate pentru

restul neexecutat de 731 zile din pedeapsa de 6 ani închisoare la cât a fost

condamnat prin sentința nr. 496 din 5 octombrie 1999 a Tribunalului București

și contopit cu pedeapsa aplicată prin sentința recurată, inculpatul urmând să

execute în total 8 ani închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

A

fost confiscat  pistolul tip  brichetă, ce a folosit la comiterea infracțiunii

, menținută starea de arest, computată durata detenției  și inculpatul a fost

obligat să plătească la două părți civile – persoane fizice – diverse sume de

bani reprezentând despăgubiri.

Pentru

a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că în seara  zilei de 5

aprilie 2003, în jurul orelor 22  inculpatul a intrat într-o stație de  benzină

și după ce și-a ridicat geaca pe care o purta, a scos de la brâu un pistol de

culoare închisă, despre care s-a stabilit ulterior că era o brichetă, l-a

îndreaptat spre cei doi angajați cerându-le să-i spună unde sunt banii.

Întrucât

în stația de benzină sosiseră câteva mașini, după ce a primit banii inculpatul a

fugit luând cu el și un telefon  mobil aparținând unuia din vânzători.

Prin

fapta sa, recurentul a cauzat un prejudiciu în sumă de 24.944.810 lei.

Apelul

declarat de inculpat a fost respins prin decizia nr. 591 din 6 octombtie 2003 a

Curții de Apel București , secția a II-a penală.

Împotriva

acestor două soluții inculpatul a declarat recurs fără a-l motiva.

Apărătorul

inculpatului a susținut că hotărârile nu sunt temeinice sub aspectul

individualizării pedepsei care nu reflectă corect gradul de pericol social al

faptei și făptuitorului .

A

solicitat, admiterea recursului, casarea hotărârilor și reducerea pedepsei.

Recursul

nu este fondat.

Examinând

temeinicia hotărârilor atât sub aspectul motivului invocat cât și din oficiu se

constată că instanțele au aplicat corect criteriile de individualizare a

pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen.

În

acest sens este de relevat că s-a avut în vedere gradul sporit de pericol

social al faptei, determinat de natura ei, de caracterul calificat al

infracțiunii, precum și de cuantumul  ridicat al prejudiciului produs.

Totodată

instanțele au ținut seama și de persoana făptuitorului care a dat dovadă de o

temeritate deosebită jefuind o benzinărie situată în centrul capitalei și de

perseverență infracțională ceea ce denotă că executarea anterioară a pedepsei,

până la liberarea sa condiționată nu și-a atins scopul educativ asfel încât

pedeapsa aplicată, în cuantumul stabilit de către instanțe, este de natură a

aduce la îndeplinire cerințele art. 52 C. pen. și ca atare  nu este cazul să

fie redusă.

Împrejurarea

că inculpatul a folosit un pistol-brichetă pentru comiterea faptei  nu duce la

concluzia că el  nu a săvârșit infracțiunea de tâlhărie în formă calificată

prevăzută de art. 11 alin. (2) lit. b) C. pen. pentru următoarele considerente:

Potrivit

art. 211 alin. (1) C. pen. prin tâlhărie se înțelege  printre altele furtul

săvârșit prin întrebuințarea de violențe sau amenințări, iar alin. (2) lit. b)

al aceluiași articol menționează cazurile în care infracțiunea este calificată

printre care și situația când autorul are asupra sa o armă sau o  substanță

narcotică.

Noțiunea

de armă este definită de art.151 C. pen. care menționează că ele sunt

instrumentele, piesele sau dispozitivele astfel declarate prin  dispoziții

legale, iar alin. (2) prevede că sunt asimilate armelor orice alte obiecte de

natură a putea fi folosite ca arme și care au fost întrebuințate pentru atac.

În

speță, obiectul  pe care inculpatul l-a avut asupra sa a avut forma unui pistol

care este de natură să creeze o stare de temere și de panică, având în vedere

împrejurările în care a fost folosit.

Că

este așa, în sensul că recurentul a comis infracțiunea prevăzută de art .211 alin.

(2) lit. b) C. pen. reiese și din aceea că salariații benzinăriei, la

amenințarea ce le-a fost făcută cu pistolul-brichetă au fost încredințați că

acel obiect este o armă de foc din care cauză s-au conformat cerințelor

inculpatului și anume au ținut mâinile la vedere, au scos banii din casa de

marcat și i-au înmânat acestuia, după care tot la cererea lui s-au așezat  pe

podea.

În

consecință hotărârile fiind legale și temeinice recursul urmează să fie

respins.

Întrucât

recurentul a fost judecat în stare de arest, urmează ca din pedeapsa aplicată să

se scadă durata detenției.

Cheltuielile

efectuate de stat cu ocazia soluționării cauzei în care se include și onorariul

apărătorului din oficiu ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției, vor

fi restituite de către recurent.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul  declarat de inculpatul P.M. împotriva  decizei

nr.591din 6 octombrie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, ca

nefondat.

Compută din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 20

aprilie 2003, la zi.

Obligă pe recurent să plătească statului 1.400.000 lei cheltuieli

judiciare în care se include și onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de

400.000 lei ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 12 februarie 2004.