ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5698/2003

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Condamnatul C.Ș.I. a formulat

contestație la executare împotriva sentinței penale nr. 565 din 18 iunie 2002 a

Tribunalului București, secția I penală, rămasă definitivă prin respingerea

apelului și respingerea recursului declarat de acesta, prin decizia penală nr. 535

din 6 septembrie 2002 a Curții de Apel București, secția I penală și respectiv

decizia nr. 363 din 24 ianuarie 2003 a Curții Supreme de Justiție, secția

penală, prin care a fost condamnat la 14 ani închisoare și respectiv 15 ani

închisoare, pentru două infracțiuni de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin.

(2) lit. b) și d) C. pen. și respectiv art. 211 alin. (2) lit. a), b) și d) C.

pen., ambele cu aplicarea art. 37 lit. b) și art. 13 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 C.

pen., s-a dispus ca să execute pedeapsa cea mai grea.

S-a reținut că, la data de 18

decembrie 2001, în jurul orelor 18,30, T.F. și F.L. se pregăteau să intre în

liftul imobilului unde primul locuia, când a venit și inculpatul C.Ș.I. precum

și numitul F.L. (cu privire la care s-a disjuns cauza).

După ce au intrat în lift,

inculpatul a blocat liftul între etajele 1 și 2, și punând cuțitul ce-l avea

asupra sa, la gâtul lui T.F., l-a deposedat de un telefon mobil, un portofel cu

acte și de o sacoșă, în care se afla o sticlă cu gin.

Apoi, la data de 28 decembrie 2001,

intrând în lift după partea vătămată L.A., inculpatul i-a tăiat cu un cuțit

mânerele de la geantă și după ce a lovit-o cu pumnul, a fugit cu geanta,

sustrăgându-i telefonul mobil, 135 dolari SUA și 4.000.000 lei.

În contestația formulată, condamnatul

C.Ș.I. a solicitat reducerea pedepsei, considerând-o prea mare în raport de

încadrarea juridică a faptelor.

Prin sentința penală nr. 528 din 29

mai 2003, Tribunalul București, secția a II-a penală, a respins, ca inadmisibilă

contestația la executare formulată de contestatorul C.Ș.I.

Se motivează că, motivul invocat de

contestator nu se încadrează în nici unul din cazurile de contestație la

executare, prevăzute de art. 461 C. proc. pen.

Apelul declarat de contestatorul condamnat,

care a lăsat la aprecierea instanței soluționarea apelului, a fost respins, ca

nefondat, prin decizia penală nr. 465 din 27 august 2003 a Curții de Apel

București, secția I penală, motivându-se că sentința apelată este legală și

temeinică.

Împotriva acestei decizii,

contestatorul condamnat a declarat recurs, reiterând motivul invocat în

contestația la executare, solicitând reducerea pedepsei.

Recursul este nefondat.

Astfel, cum corect au reținut

tribunalul, cât și curtea de apel, motivul invocat de condamnat, prin care s-a

susținut că pedeapsa aplicată prin hotărâre rămasă definitivă este prea mare,

solicitându-se reducerea, într-adevăr nu se încadrează în nici unul din

cazurile expres, prevăzute de art. 461 C. proc. pen., în care se poate face contestație

contra executării hotărârii penale.

Pentru aceste considerente, recursul

declarat de contestatorul condamnat C.Ș.I. este nefondat, urmând a se respinge,

ca atare, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Totodată, urmează a-l obliga pe recurent

la plata sumei de 700.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

200.000 lei reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de condamnatul C.Ș.I., împotriva deciziei penale nr. 465 din

27 august 2003 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă pe recurent să

plătească statului 700.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000

lei reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință

publică, azi 4 decembrie 2003.